2,076 matches
-
CAPITOLUL 3 IRONIE TÂNĂRĂ Mulți ani după aceea, ori de câte ori se gândea la Eleanor, parcă tot mai auzea vântul susurând pe lângă el și trimițându-i fiori reci În locșoarele din preajma inimii. În noaptea când au mers cu mașina pe deal În sus și au privit cum plutește luna rece printre nori, Amory a mai pierdut o părticică din ființa sa, una pe care n-avea să i-o restituie nimeni, niciodată. Iar o dată cu ea și-a pierdut și capacitatea de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
el într‑un roman polițist. A citit și Hans câte ceva, dar nu ce trebuie, ci ceea ce se găsește într‑o casă de muncitori a căror cultură s‑a format în mișcarea muncitorească. Dar a citit destul ca să știe să deosebească susul de jos. Lumea cărților era singura cale de scăpare, iar într‑o casă de muncitori cultivați există întotdeauna asemenea căi. Dar nu și altă lume în afară de cea proprie. Părinții lui au fost muncitori cu conștiință de sine, ceea ce nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
temeinic pe vinovat, justiția nu dispune de mijloacele de a-i face dreptate. Apelarea la mărturii - o garanție teoretică a priori - antrenează la rândul ei neplăceri și generează practic dușmănii. Etalarea intimității, scotocirea în viața privată, care este întoarsă cu susul în jos, reproșurile vechi reactivate pentru necesitățile momentului sunt tot atâtea ocazii de a întoarce spatele adevărului și de a adăuga negativitate negativității. Jocul atestărilor și al depozițiilor creează dușmănii periculoase care generează dorințe de răzbunare. într-o perversă răsturnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cuvântul "indolente", să-l înțelegem în accepțiunea lui etimologică: aceea de cruțat de durere. Versul dobândește astfel un sens moral și devine emoționant. Un ultim exemplu. Cităm: "O, ceruri infinite, scăldate în lumină, Cer limpede și-albastru al lumilor de sus." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 18) Grație nu știu cărui prestigiu - entuziasmul ochiului care se exaltă, cantitatea considerabilă de vocale care comentează vacuitatea tabloului, în sfârșit, limita circulară impusă acestei calote de cer - nu mai resimțim deloc banalitatea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și de viață în lumină își scutură zborul proscris redevin înălțare prin focul din iesle redeschise sunt aripi pentru trecere-vis... în para sălbatică rămân dorințe rădăcini austere secunde în fiere strâmb e trunchiul arsă-i coroana unic braț foșnește: spre Sus... mereu Sus... Referință Bibliografică: ecoul copacului cronos / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul II, 12 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ECOUL COPACULUI CRONOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361568_a_362897]
-
de câte șapte, la capătul cărora se trezi într-o sală imensă, cu pereții concavi, ticsiți cu cărți și cu aer închis. Sute de volume. Sinu simți că trebuie să se urce pe o scară dublă, spre a vedea de sus ceea ce nu mai văzuse niciodată. Atât. Adică să facă ceea ce-i recomanda însoțitoarea să facă. Cu cât urca mai sus pe scară, cu atât volumele de pe rafturi erau mai vechi și chiar sus de tot, pe ultimul raft se aflau
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
Alex! Sunteți un mare eminescian. Dar eu sunt un cârcotaș: Vesul “ Vom ședea în foi de mure!”...Doamne ferește! Spinii murului ar perfora fesele iubitei...Centurionul roman, căruia Gemina nu-i asigura..., prinse o dăcoaică, “Și-o puse cu cracii-n sus/Lângă murus dacicus”. (Atenție! murus nu e mur...). “Și astfel, măi fraților/ Se născu un nou popor!” În altă postare, dl. Alex, cu o fotografie tinerească, sub titlul “Bătrânețe”: “În anumite momente ale zilei, privit din anumite unghiuri, arăt destul de
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
puțin aceste două evenimente, aceste două treceri!... Noi creștinii ortodocși români și nu numai, am petrecut joi - 1 Septembrie - în Catedrala Mitropolitană din Sibiu și apoi, vineri 2 Septembrie anul 2005 - la Mănăstirea Sfântul Constantin Brâncoveanu din Localitatea Sâmbăta de Sus - Județul Brașov - acolo unde vor aștepta osemintele sale pământești până la obșteasca înviere, pe unul dintre cei mai mari cărturari, teologi, ierarhi și ctitori de cuget, spiritualitate și simțire românească ai veacului al XX - lea, cu o largă deschidere și recunoaștere
MITROPOLITUL ANTONIE PLAMADEALA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360930_a_362259]
-
mai ales cărți de o neprețuită valoare, a organizat și, mai ales, a dezvoltat învățământul teologic, a ctitorit și rectitorit foarte multe biserici și mănăstiri și aici, la loc de frunte trebuie amintită mănăstirea dragă inimii sale de la Sâmbăta de Sus - al cărei cel de-al treilea ctitor este, după Domnitorul și Sfântul Constantin Brâncoveanu și după vrednicul înaintaș al său pe scaunul de la Sibiu - Mitropolitul Nicolae Bălan, de la a cărui moarte s-au împlinit zilele acestea 55 de ani!... În
MITROPOLITUL ANTONIE PLAMADEALA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360930_a_362259]
-
Unic Filipescu, dar trebuie s-o țin mai mult acasă , mi-e frică s-o las să se ducă singură la școală tocmai din Militari, să trverseze Bucureștul cu tramvaiul. A venit eri un bombardament de a întors Bucureștul cu susul în jos, mi-a venit să și râd când striga un țigan din Ferentari :,, mooo, american, mai acana cu bombardeaua că mi-ai stricat șandramaua !” și cum s-a nimerit că tocmai pe casa lui a căzut bomba și i-
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
cu lacrimile toate Parcă mi-e teamă încă s-o descui... Nu pot să uit și n-o să uit vreodată Blândul chip din urmă când s-a dus, Acum eu știu că nu e supărată Mama mea citindu-mă de sus... Referință Bibliografică: Nu pot să uit... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1131, Anul IV, 04 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
NU POT SĂ UIT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364135_a_365464]
-
întâmplarea de acum aproape patru ani? Sau dacă dând ochii cu cel care i-o adresase, acesta nu-l va socoti vrednic să-i lase copila în grija lui? - Măriuță, unde mergi Măriuță, își întrebă sora prinzând-o de din susul brațului și trăgând-o din mulțime, mai la o parte, să poată vorbi fără să fie auziți de ceilalți. - La oraș, la liceu cu Alexei, că m-o chemat dirigintele. - Doar nu o făcut vreo prostie? întrebă îngrijorat și mirat
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
arta spectacolului spaniol. Flamenco, dans modern, muzică clasică și rock, numere fascinante de acrobație, acompaniate de efecte vizuale moderne. „Best of Los Vivancos” are asupra spectatorilor un efect fascinant. Doar ideea dansatorilor care pot dansa pe o construcție specială, cu susul în jos, într-un sincron ce atinge perfecțiunea. Toți cei șapte membri ai grupului cântă la diferite instrumente muzicale și, bineînțeles, sunt geniile stilului flamenco. Istoria flamencoului ne întoarce în urmă cu multe secole, dar astăzi, regii acestui simbol cultural
„CELE MAI RAPIDE PICIOARE DIN LUME” SE ÎNTREC ÎN PAȘI DE DANS, LA BUCUREȘTI! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368316_a_369645]
-
atât elan... Ne este dor... Ne va fi dor...de-al nostru dor ...de maci, Când ne vom aminti că ne-am fost dragi... Ne va fi dor... de-al nostru dor ... de albăstrele, Când amândoi le vom privi de sus... din stele... Ne va fi dor...de-al nostru dor...de spice, Când, de sub lan, toți macii-o să ne strige... Ne va fi dor... Referință Bibliografică: DOR...DE MACI / Gheorghița Durlan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1599, Anul
DOR...DE MACI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368066_a_369395]
-
trupuri în valuri, / trupuri în uragane, trupuri în desimea / pământului.// Cuvintele mă ajung din urmă / pipăindu-mă cu mâini de orb / foarte subțiri, și sunând sticlos, / de câte ori izbutesc să-mi atingă / urmele absenței. / Iată, / mă trezesc smuls și tras în sus / în zona fără aer. // Aici, fără de trebuință îmi sunt / plămânii și brațele. Ochii numai, ei singuri, îmi rămân. / Creierul va merge pe ei / ca odinioară trupul, pe picioare. // Sunt creier cu ochi privitori / și aștept să fiu, deodată, tras mai
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
strică-n plâns”etc. Nu la fel de surprinzătoare, dar la fel de plăcute sunt recitirile de versuri lirico-epico-parabolice, ale preotului DUMITRU ICHIM (Ontario, Kitchener/CANADA): “Atât de singur era Iov,/uitat de toți, sub un salcâm,/dar într-o seară/paianjenul, prietenul de sus, /pe-un fir de borangic,/ se coborî că de pe-un alt tărâm ... ” (cf. Iov cel nou își a rămas bun). Vigoare și sensibilitate lirica, nuntite în stihurile doamnei IONELA FLOOD (Londra/ANGLIA): “Mă doare orgoliul/mai pe la tâmple,/ușurel
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
inima, să știe / Că el a ars în întristare, / Să ne-nfioare-n bucurie. // La tine sui, Luceafăr blând, / Să stăm în doi în nemurire, / Să-ți spun, de câte am în gând, / Ca la un frate-n pătimire. // Străluminând de-acol', de sus, / Să cernem vise și iubire, / Ca să-ndulcim amarul pus / Pe astă viață de robie”. Dar nu numai glas muiat în lacrimi are poetul, ci uneori, revolta lui nu cunoaște margini și atunci proferează imprecații și chiar blesteme împotriva celor care
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
astăzi Vocea Ta Mă cheamă să mă duc acasă Eu știu că voi zbura la ceruri Alături de a Ta mireasă! Ești aici...Domnul meu! Ești aici, Domnul meu! Simt iubirea divină Ca un râu ce mă poartă către țara de sus... Brațul Tău mă cuprinde, mă ridică din tină Și m-așează pe Stânca care este Isus! Ești aici, Domnul meu! Vocea Ta mă-mpresoară Când în ceasuri târzii îmi vorbește duios Despre-un Fiu ce-a venit pentru mine să
OMAGIU DIVIN 2 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349373_a_350702]
-
zi va comemora cel puțin aceste două evenimente, aceste două treceri!... Noi creștinii ortodocși români și nu numai, am petrecut joi - 1 Septembrie - în Catedrala Mitropolitană din Sibiu și apoi, vineri - la Mănăstirea Sfântul Constantin Brâncoveanu din Localitatea Sâmbăta de Sus - Județul Brașov - acolo unde vor aștepta osemintele sale pământești până la obșteasca înviere, pe unul dintre cei mai mari cărturari, teologi, ierarhi și ctitori de cuget, spiritualitate și simțire românească ai veacului al XX - lea, cu o largă deschidere și recunoaștere
ANTONIE PLĂMĂDEALĂ – „TRADIŢIE ŞI LIBERTATE ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344441_a_345770]
-
mai ales cărți de o neprețuită valoare, a organizat și, mai ales, a dezvoltat învățământul teologic, a ctitorit și rectitorit foarte multe biserici și mănăstiri și aici, la loc de frunte trebuie amintită mănăstirea dragă inimii sale de la Sâmbăta de Sus - al cărei cel de-al treilea ctitor este, după Domnitorul și Sfântul Constantin Brâncoveanu și după vrednicul înaintaș al său pe scaunul de la Sibiu - Mitropolitul Nicolae Bălan, de la a cărui moarte s-au împlinit zilele acestea 55 de ani!... În
ANTONIE PLĂMĂDEALĂ – „TRADIŢIE ŞI LIBERTATE ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344441_a_345770]
-
expresie absolut reală. Totul era natural: familia, legăturile de rudenie, școala, dragostea, munca la câmp și oriunde pe întinsul țării, hrana, noaptea și ziua, anotimpurile anului, clima... Acum, de când cu mișcările acelea sociale din decembrie '89, parcă sunt toate cu susul în jos! Intrăm unde nu am fost, cu țară cu tot, deși geografic am fost de când ne știm, cu mult înaintea altora care se bat în piept cu istorii mincinoase și cu pretenții de întâietate, căutam noi organisme ori ne
VIAŢA ON-LINE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361978_a_363307]
-
da și n-am să păstrez nimic pentru mine”... A venit ziua de Duminică, când Biserica sărbătorea „Intrarea Domnului în Ierusalim”. Aveam un gând mai vechi pe care, de față cu Costina, l-am spus unui călugăr de la Sâmbăta de Sus (coleg de facultate): „Atunci când va muri soția mea, pot veni la mănăstire ?” și în vis, un glas mi-a răspuns””Mânăstirea e la 112!” iar pe patul spitalului soția mi-a zis: „Să nu te duci la mănăstire. Stai la
AGNES-COSTINA SAU PECETEA IUBIRII ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365826_a_367155]
-
fi și cântă imne de slavă și mulțumire Domnului precum o pasare care cântă cu foc pe acoperișul bisericii: „Asemeni sunt cu pasărea singuratica de pe acoperiș,/care pe aripa bisericii în zori cântă cu foc. Lumea trece,/se uită mirata sus și pleacă./ Nimeni nu se oprește în loc să o asculte... (Doar Domnul ,Cântecul Păsării pe Acoperiș”, Editura RawEx Com, 2014). Inspirația poetica este inefabila, discretă, tainica: „Fii precum privighetoarea./ Cântând/nimeni ne se arătă// Când mai aproape/ Când mai departe/în
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
poem - „Vasul cu cuvinte străine”, citez: „Hei străine! De unde vii/ și încotro te duci?”/ „Om bun, n-am idee,/ doar în jur.”// „Aaa... deci ți-ai mușcat/ deja și coada?”/ „Da, tare-am mușcat-o:/ josul mi-e sus/ și susul mi-e jos.”// „Oh! Bun venit în club!/ Primul pahar e din partea noastră!”/ „Dar, dacă ți-aș spune că știu și văd?”/ „Oh! Atunci nu ești unul de-al nostru!”. Cele două bucăți de proză de la începutul și finalul cărții
VICTOR NICOLAE CIOBANU, UN SPIRIT SENIN, NEPERTURBAT DE VICISITUDINI de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364986_a_366315]
-
din inma mea, cerul nu mai e, demult, doar cer, i-am spus : grădină.... Flori de colț - iubirile mele le strîng, de-o viață, una cîte una-n pumn, ca-ntr-o anume zi, de primăvară să le sădesc, acolo...sus. Dar, la ultima revărsare de stele, cîteva au căzut nu doar pe pămînt, au ajuns și-n mine.... Abia acum înțeleg ce rost a avut truda mea, și - cine știe ? poate - ntr-o zi, și tu vei ajunge o stea... Mă
STELE...FLORI DE COLŢ de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 962 din 19 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366577_a_367906]