2,825 matches
-
lucrările", făcând aluzie la versuri. Eu nu prea știam ce să-i spun dar el nu se jena: - De ce nu vii și d-ta, o dată cel puțin, la micul nostru cenaclu neoficial (,neoficial": ținu să sublinieze) al Păunei Manoli? Vladimir suspină. Emoția lui era vizibilă, lucru neobișnuit. - Începe aici o poveste... să ști că încep să mă-ncurc în amintiri; mai bine să-ți povestesc ce s-a petrecut înainte să merg la cenaclul ,neoficial", dar după ce m-am întâlnit cu
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
Și totuși sentimentalul ardent, senzualul, insațiabilul de trăire Leo Butnaru nu se dă învins. O elegie a vîrstei a treia e încă suficient de tonică: „După atîtea isprăvi în buduare/ Casanova ar fi putut purta pijama cu epoleți (...) bătrînul curtezan suspină/ aproape convingător: Ah/ iubirile mele întîmplătoare/ ceea ce mi-a fost cîndva atît de aproape de trup/ n-aș putea spune că - azi - mi-ar părea/ foarte-ndepărtat de suflet...” (Suspin). E o împăcare a sufletului cu trupul, însă nu și cu
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
cînd peisajul se delocalizează, iar biografia dispare, atunci ia naștere poemul în proză reușit: Și coardele vorbiră prelung și trist. Eu n-aș fi voit să le ascult, căci știam bine amara durere care zăcea în glasul lor, dar ele suspinară așa de rugător și notele se tînguiau așa de sfîșietor, încît am rămas pe loc. O notă stîngace sălta tremurînd ca o umbră ce se mișcă fantastică într-o alee umbrită de tei negri în noapte. Noapte de vară! [•••] Și
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
se întețea și mai mult. Nu plîngea numai Pîhteev-Kakuev. Aduși la disperare, tocilarii plîngeau în hohote. Clopoțelul care anunța sfîrșitul orei, răsună într-o atmosferă de disperare generală. După ora de religie, tocilarul Murzik citi rugăciunea „Mulțumim Ție, Atoatefă cătorule” suspinînd de atîta durere. După ore, Savițki, care nu o scosese nicicum la capăt cu Pîhteev-Kakuev, doborît de atîta plîns, se duse să-l caute pe Ippolit, dar acesta nu era de găsit nicăieri. A doua zi, Savițki a fost eliminat
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
aș fi vrut să fiu într-un partid în care fie toată lumea solidar ignoră ce s-a întâmplat și spune că e bine, după cum n-aș fi vrut nici într-un partid în care toată lumea lasă capul în jos și suspină", a spus deputatul PDL, apreciind că așteptările de la ARD au fost mult prea mari. "Înțeleg de ce cred unii colegi că această construcție a fost politică, această construcție electorală a fost nefericită, pentru că au așteptat foarte mult de la ea și nu
Sever Voinescu, generos în sfaturi pentru PDL și ARD () [Corola-journal/Journalistic/40473_a_41798]
-
ochii cu Cardaș. Oricum ar fi, era singurul exemplar al cărții semnat de marele poet, la cererea lui A. C. Cuza, care apoi l-a dăruit regelui, în legătura cuvenită. Anticarii subțiri și bibliofilii în genere pot așadar parafraza dictonul și suspina cuvintele: - Sunt lacrimae librorum! Pe strada care se cheamă astăzi a Nuferilor - dar ar trebui să fie rebotezată Cișmeaua Roșie, pentru că la colțul ei cu Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei) s-a ridicat prima clădire de teatru, la începutul secolului trecut, de către
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
și de promovare a turismului din această regiune a țarii pe bloguri și rețele de socializare. Citește tot... Top 3 lucruri ce trebuie să dispară din vestimentația unei femei Din nefericire trendurile o iau și razna, multi dintre noi încă suspinam după momentele în care hainele erau pur și simplu o operă de artă, momente în care orice parte din corpul unei femei era un mister pe care doar câțiva bărbați în viață acesteia aveau ocazia să-l savureze. Din păcate
Fashion [Corola-blog/BlogPost/94838_a_96130]
-
o lacrima, ca mănastirile, credința noastră ortodoxă, nae ionescu... mergi la paris și dai, cum i s-a intamplat unui prieten, de studenti români care-și petrec saptamana în biblioteci și apartamente jegoase, duminică la biserică (ortodoxă) - și care apoi suspina de dorul limbii poetice a lui tudor gheorghe. nu vorbesc de nouă drepata și de alte aberații. vorbesc de “elite”, formatori de opinie, jurnaliști cu tiraje uriașe... nec-ul scoate pe banda crestinoizi fascistizati care decid apoi destinele poporului; fundația culturală
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
etichetă pe care o așezăm mult prea ușor. @ Dan < <.. mergi la paris și dai, cum i s-a intamplat unui prieten, de studenti români care-și petrec saptamana în biblioteci și apartamente jegoase, duminică la biserică (ortodoxă) - și care apoi suspina de dorul limbii poetice a lui tudor gheorghe. nu vorbesc de nouă drepata și de alte aberații. vorbesc de "elite", formatori de opinie, jurnaliști cu tiraje uriașe... >> Aici ai dreptate. Și eu am simțit de multe ori asta. Probabil că
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
tot almanahul la dispoziție. Partea complicată e că aceste operațiuni e bine să nu se desfășoare sub ochii lui, ai soțului sau iubitului. Nu e recomandabil să te vadă cu castraveții pe ochi, cu vopseaua-n cap, cum îți smulgi, suspinând, ceara de pe picioare, cum îți freci călcâiele, ca să arate ca fundul de bebeluș, cum îți torturezi cu un scrub gel toată pielea de pe corp, ca să elimini celulele moarte, sau cum te îneci în tot felul de creme, cremuțe, cremulețe și
Ce frumos e să fii femeie! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18559_a_19884]
-
ani și jumătate plecăm de capul nostru, fără strumful din dotare. vreme de vreo săptămână înainte de mare plecare cordonul ombilical virgin de-a dreptul; se zguduie profund de la mine către strumf. îmi ascund tacticos batistele în geaca, lacaramez când adorm, suspin mai ceva ca o fată mare în ziua măritișului. tata ne asigura că băiatul e pe mâini bune,că se descurcă,a mai crescut copii al viața lui. dorm 5 ore înainte de marea plecare, timp în care m-am sculat
Cea mai romantică ciocolată, cel mai romantic dans, cel mai romantic rău general by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18891_a_20216]
-
epocii. Cînd născîndu-se se-ntoarnă aurora peste lume, Și-nfocată strălucește, palidă și grațioasă, Eu cu fruntea adîncită tot visez la al tău nume La ochirea-ți amorată de fecioară preafrumoasă. Împregiur se-nseninează cînd a tale șoapte blînde În urechea mea suspină picurîndu-mi dulce miere Și cînd strigi, făptură albă, te urmez duios oriunde Și-al meu dor te-mbrățișează ca o caldă adiere. Din a ceriului tărie, îngeri par că se coboară Cu-a amorului văpaie, cu-a simțirilor făclie Să
CONCURS: Cine o imită mai bine pe Simona Tache? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18974_a_20299]
-
la luptele de gherilă uzuale, între canalele cu filme de acțiune/știri și cele cu chick-flick-uri lacrimogene. Mai avem un strop și nu vom mai fi forțate să ședem la râul Piedra și să plângem pentru Messi și Maradona, să suspinam pentru golul anulat al Angliei în partida cu Germania sau să ne prefacem devastate de cartonașul galben care îl împiedică pe Mueller să joace în semifinala cu Spania. Pentru a sărbători acest final de Campionat, vă propun să oferiți partenerului
Cum ne răsfăţăm bărbaţii la meci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18996_a_20321]
-
te strig Prezența ta acolo nimic nu o atestă. Privesc fereastra-unica fereastră Ce pare un tablou, cu rama roasă O pată de culoare înveselește-o glastră Și-n ea o crizantemă roșie, frumoasă. Mă ia cu frig, fără să vreau, suspin... În gura sobei e multă cenușă. Pe patul șubred două cămăși stau Posomorând odaia, privesc lângă ușă Un ceas ce ticăie nestingherit “Tic-tac, tic-tac!”, ca un ecou în timp, Mai jos atârnă de-un cui ruginit Un peisaj din nu
MILĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373664_a_374993]
-
Îți mai amintești primele-nceputuri când îmi aduceai ruguri fumegânde și-n timp ce ardeam m-alintai cu cnuturi ce păreau blânde? Ai îmbătrânit și-arăți obosită, dar eu te iubesc ca-n apuse vremuri findcă-n locul meu ești nefericită, suspini și tremuri. Anatol Covali Referință Bibliografică: Când trist te nărui Te îmbrățișez / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1768, Anul V, 03 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CÂND TRIST TE NĂRUI TE ÎMBRĂŢIŞEZ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373731_a_375060]
-
răscolește un înger prea grăbit. Trimite-le un fulg din aripile Tale atunci când li se face dor. Fă ca durerea asta să fie ca o scurtă sărutare pe obraz... Ai spălat toamna cu rugi de lacrimi, frunzele au cicatrici și suspină-n noapte, primăverile încă sunt în saloanele de așteptare. Hai, vino mai repede, Doamne, pe crengile arse, fă să răsară muguri... (Lavinia Elena Niculicea, 3 noiembrie 2015) Referință Bibliografică: Rugi de lacrimi / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
RUGI DE LACRIMI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384729_a_386058]
-
și de mizeria, ce frânge Al florii lujer și păduri restrânge, La noi, natura nu mai este prima. Și inima oftează-n molecule, Memoria-i strivită, fără vină, De timpul strâns în ceasuri și pendule, Iar conștiința, într-un colț, suspină. Ia-ți amintirile, april, și du-le În suflet, unde liniștea-i deplină ! (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: MOLECULE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1926, Anul VI, 09 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
MOLECULE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384791_a_386120]
-
Ca pe-o vită, ca pe-un pom, Că nu sunt nici sfânt, nici astru, Sunt un amărât de OM. Mi-ai dat suflet să mă doară, Să mă-ndemne, să tânjească, Să-l păstrez ca pe-o comoară, Să suspine, să iubească; Mi-ai dat inima să-mi zburde, Să se-aprindă nebunește Și să-mi dea povețe-absurde: „Viața-ți trece, deci... iubește!” Mi-ai dat trupul să se ceară Mângâiat, atins, vrăjit, Să se teamă să nu piară Insuficient
DOAMNE, SUFLETUL SĂ-MI IERȚI!... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384802_a_386131]
-
și tatăl sunt că loviți de trăsnet, gazdele sunt încurcate. MAMA (cu voce tânguita) Puiule, te roagă mama din suflet să papi supica... TATA (idem) O să te doară burtică, comoara lu’ taticu, de la cașcaval. O să faci tare și maro-roșcat. MAMA (suspinând) Un maro nefiresc, nenatural. COPILUL (zbiară) Vreau cașcaval ACUM. Părinții se consultă din ochi, zdrobiți. TATA (dezarmat, oftând) Asta e, vrea cașcaval. COPILUL (a revenit la un ton normal) Vreau cașcaval. MAMA (livida) Repede, repede, dati-i cașcaval, altfel o sa
Părinții, supica și cașcavalul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19104_a_20429]
-
oprește să zbori și să-nvii? Din crisalida minții evadeazăChiar și pentr-o clipă, ea contează!...... XXIII. ÎNTRE VIAȚĂ ȘI VIS..., de Gabriela Docuță, publicat în Ediția nr. 2260 din 09 martie 2017. Ți-a închinat Lumina raze, mii, Și-a suspinat la iubirea nopții, Mândră, Luna-n inimă se-ascunde De lacrimi și dorul ți-l aprinde. Ți-a închinat Crinul miresmele, Parfum inocent dând vieții tale Cu albul lui ar vrea să te-mbrace, Dar tu-l alungi, trist il
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
noi. Ți-a închinat și Viața taina ei, Durerea ți-a fugit cu flori de tei Scuturate căzut-au pe alei, Așteaptă să-i spui: Vino să mă iei! Citește mai mult Ți-a închinat Lumina raze, mii,Și-a suspinat la iubirea nopții,Mândră, Luna-n inimă se-ascundeDe lacrimi și dorul ți-l aprinde.Ți-a închinat Crinul miresmele,Parfum inocent dând vieții taleCu albul lui ar vrea să te-mbrace,Dar tu-l alungi, trist il lași să
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
i-l dăruise, Să îi șoptească să se-ntoarcă din nou la ea. Plângeau și-ale nopții stele, uitate de lume, Nimeni nu își mai ridica capul spre ele, Doar poeții le mai cântau, din amintire, Feeria, dar versul le suspina cu jale. Nici de Răsărit, inimi, nu se mai bucurau, Raze de soare timid lumină aduceau Și mângâiau in tăcere orice atingeau, Doar Viața prin viață, cu zâmbete-i mulțumeau. Din astă lume rece un suflet se trezi, Nu mai
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
i-l dăruise,Să îi șoptească să se-ntoarcă din nou la ea.Plângeau și-ale nopții stele, uitate de lume, Nimeni nu își mai ridica capul spre ele,Doar poeții le mai cântau, din amintire, Feeria, dar versul le suspina cu jale.Nici de Răsărit, inimi, nu se mai bucurau,Raze de soare timid lumină aduceauși mângâiau in tăcere orice atingeau,Doar Viața prin viață, cu zâmbete-i mulțumeau.Din astă lume rece un suflet se trezi,Nu mai căută
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
îți curg Lacrima-mi printre gene. Vreau ușor să te plâng Cu căldură astrală, Din cuvinte să-ți șterg Urme vechi de răceală. Eu sunt Colțul de Lună Ce te-atinge plângând. Eu sunt cea ce în noapte O auzi suspinând. Bună dimineața, Pământ! Am venit de departe Să te scriu în poeme Așezate-ntr-o carte. Ești tăcut și distant Și n-ai vorbe prea multe, Dar și-așa în înalt Vraja ta mă pătrunde. Nu îți pasă de mine
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > DOI STRĂINI... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1997 din 19 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mă pierd în văzduhul ce suspină, în strigătul desculțelor dureri, ce sufletul îmbracă cu neghină, în gânduri ce mă duc spre nicăieri. Sărută-mă ca-n vremuri de altă dată, să-ți simt gustul în inimă arzând, durerea să mi-o știu măcar iertată și lasă
DOI STRĂINI… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385327_a_386656]