575 matches
-
nu m-aș da jos din pat, că poate gândești că sunt prea pretențios. Zău, cum suporți mizeria asta? Ce-ai făcut, profesore, cu tot avântul tău de la „Geamandura?“ Ketty mă studia intrigată, cu sclipiri între mirare și scârbă. — Adică, susură ea speriată, se poate spune pe tot sensul, oricum ai lua-o, că un intelectual la Arhiva Cinematografiei belește de-adevăratelea mâța? N-aș fi crezut! Acolo e doar știință, artă, talent. Toate pastilele astea acolo credeam că e. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bătaia vântului, când se lungea, când se apleca la pământ. Oliver gemea, urla, Încercând să-și țină frunzele lipite de corp... Femeia-șarpe, care se evaporase din salon, urmărindu-l din umbră pas cu pas, se Încolăcea acum de gâtul lui, susurându-i șoapte ispititoare la ureche. Masterandul Însă nu se mai lăsa ca altădată dus de nas de mofturile unei femei care Încerca să-l prindă În mrejele sale, ci, Înfigându-i degetele În beregată, o Îndepărtă de pe trupul lui, aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aici, Înconjurat de această șleahtă de pierde-vară care beau și pălăvrăgesc despre orice vrute și nevrute, fără să-și bată prea mult capul cu ziua de azi sau cea de mâine...” Afară, aerul părea să se mai fi răcorit. Apa din havuz susura liniștit. Câteva vrăbii țopăiau, ciripind de zor, pe marginea lui alunecoasă. Terasa gemea de oameni. Glasurile clipoceau Îndepărtate, vuind ca-ntr-o piscină. Noimann Își privi vârful pantofilor pe care se depusese un strat fin de praf. Manșetele pantalonilor purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Pasadena alte arme se descărcară, ca un lătrat în lanț al câinilor porniți pe ceartă cu luna. Mal încărcă iar, trase, încărcă, trase, încărcă, trase - până când epuiză toată muniția de Remington. Auzi urale, urlete și scâncete, apoi nimic. În canion susura un vânticel cald. Mal se sprijini de mașină și se gândi la operațiunile lui de la Moravuri și cum refuzase el să facă parte din Brigada Durilor, unde intrai cu pistolul scos, iar tipi ca Dudley Smith te respectau. Pe când lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu îți spun nu mi-ai spus doar te mint doar mă minți nu mă tem nu ți-e teamă o poveste ciudată nici sf dar nici dramă că a ta ... niciodată DOINIȚA NISTOR îi e dat brațului Borcea să susure înțelept, frângând pământuri aspre și roduri de tot soiul. Eu, rod al acestei țărâne, mă conturez în dialectul apei dunărene și al vântului de Bărăgan. M-am uitat spre Soarele Consolator, întâia dată, la 11 iunie 1961 și m-am
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
loviturile năprasnice smulgeau copacii ori Îi prefăceau În așchii. Uriașul se pierduse În depărtare, după ce rupsese cu pieptul niște fire electrice de Înaltă tensiune. Ectoraș, Însă, nu avea ochi și urechi pentru altceva decât pentru țărâna măruntă care se scurgea, susurând ușor, În gaura rotundă a unui cuib de păianjen. Când izbucnise revoluția În marele oraș, viitorul Repetent se destrăbăla cu nevasta unui cunoscut de-al său. În cartierul de periferie nu ajunseseră Însă zgomotele armelor, iar el se Înverșuna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-se pe cerul înstelat. Observând că, pentru moment, n-avea de gând să pornească, generalii din jur, îmbrăcați în armuri scânteietoare - și lungile șiruri de oameni împlătoșați, steaguri și cai din urma lui - așteptau, neliniștiți, în întuneric. — Undeva într-acolo susură un izvor. Aud murmur de apă, pare-mi-se. — Acolo e! Apă! Bâjbâind prin bălăriile râpei de lângă drum, unul dintre militari descoperi, în sfârșit, un pârâiaș între pietre. Unul după altul, soldații se îmbulziră să-și umple gamelele cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
poartă.Sufletele nu mai pot culege visul și îl descarcă, fragil, ca pe un sfărâmicios obiect pe la colțurile străzilor, să-l cumpere trubadurii cu imaginea reflectată orbitor în peretele translucid al vieții. Un glas cutremurat, ca o salcie tânguitoare, îmi susură vorbe de alint în care nu am crezut când trebuia, și-n care aș crede dacă nu ar fi rostite. Pământul încă mai jelește stâlpii podului luat de apele învolburate. Ne afundăm pașii în răcoarea apelor repezi, alergăm după clipa
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cap. —Daryl, l-a corectat Daryl. —Știu, a spus Luke. Vrea cineva ceva de băut? am întrebat eu cu o voce ascuțită înainte ca cei doi să se ia la bătaie. Luke m-a urmat în bucătărie. —Rachel, mi-a susurat, în timp ce trupul lui mare și sexy se atingea de al meu, nu-ți aduci aminte, nu-i așa? — Ce anume? I-am simțit parfumul și chestia asta m-a făcut să-mi doresc să-l mușc. Mi-ai spus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar, sincer, faptul că-l văzusem pe Stanley în ipostaza aia era o pedeapsă suficientă pentru infracțiunea mea. Când am intrat în birou, telefonul suna. Nici o clipă de odihnă pentru cei deja obosiți. Am ridicat receptorul. — Bună, frumoaso, mi-a susurat Randall când am răspuns. Mi-a sărit inima din piept de bucurie. Nu mai erau decât câteva ore până când aveam să-l văd... prima noapte împreună în apartamentul nostru. — Bună, dragule. Ce surpriză plăcută - de obicei, nu mă suni în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vreodată. Peste tot și nicăieri, mde, ultimă șmecherie... Și deschise, brusc, fereastra. Bezna năvăli, rapidă, parfumată, vicleană. O biciuire năprasnică. Profesorul se clătină, se înălță, își luă pe după umeri musafirul. Îl împinse, tandru și plictisit, spre ușa. V-ați întors? susură, stupefiată, blonda de la catedră. Pensionarul Matei Gafton zâmbi, complice. Era un obișnuit al casei, cum se spune, își petrecea mare parte din timp în bibliotecă, dar ezită să se explice. Da, am renunțat să mă întorc acasă. Soția mea dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îi așază șervetul pe genunchi. Cinci, zece minute, un veac, anul o mie. Tolea parcă înfulecase, totuși, ceva. Vasile se apleacă, din nou, ridică șervetul, îl scutură, îl desface. Dom’ Dominic se îndreaptă în scaun, șervetul reapare pe genunchi. Undeva, susură muzica. Cade șervetul, se repune șervetul. Dispare ceașca de supă, apare friptura sau parcă n-a fost friptură sau n-a fost grozavă friptura... Apare alt platou, reapare șervetul alb. Tolea tace, nu bea nimic și tace. Parcă n-aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se zbătea, vinovată, picioarele se muiaseră, brațele atârnau, mutra speriată nu îi tulburase pe judecători. Lucrau de zor, se auzea, din nou, murmurul vocilor, surdina refrenului voios. „Jigo, jig, jigodia. Jigo Jigo, s-o întinzi.“ Foile foșneau, sucite răsucite, refrenul susura, ațâțat. Străinul rămăsese țintuit, cu scaun cu tot, în rama ușii. Il priveau acum cu toții, disprețuitor, stăruitor, plictisiți,neobosiți. Ba da, ba da, obosiți! Dintr-odată și-au șters, ca la comandă, frunțile, sprâncenele fosforescente, măștile nădușite. Se încălzise! Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adevăr, colega nu părea mirată de neverosimila transformare a bufonului, nimic nu o mira. Acceptase, instantaneu, noul rol în care o plasase, confidentă sfătoasă într-o poveste tulbure și trăsnită. Păreau, dintr-odată, un cuplu dintr-o sectă suspectă. Șopteau, susurau toatăziua,mai mare dragul... dulcissima, țiparul unduind cu degetele lungi, albăstrii în jurul nasturelui, pe halatul închis-deschis și frater pedagogul, scoțând din buzunar mereu alte hârtiuțe magice, aduse spre dezlegare. „Evoluția psihică încetinită. Criteriile de apreciere împuținate și superficiale. Limbajul mimico-gesticular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
studiile senile ale soțului? Madam Ciupercă a dat, obosită, din lăbuța ei durdulie. Adică, nu contează. Copilării, manii inofensive, inofensive. Se animase, treptat, m-a servit cu țigări, whisky, ciocolată. Își cam pierduse capul, știu asta. Și ce mi-a susurat la sfârșit, mititica? „Să nu spui la nimeni ce am vorbit, tinere“, asta murmura. Cadespărțire! Dacă vă puteți închipui! Semenii noștri au încă umor, știu asta. Au umor și habar n-au, zău așa. P.S. Am convocat-o din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ridicase însă ambele mâini în sus, a neputință. Își îngăduia oboseala, anunța că renunță. Ca și cum ceea ce rămăsese nespus era, de fapt, mult mai important, dar n-avea rost, renunța, se resemna, asta e. Pauză, tăcere. Pe mâna domnului profesor ceasul susura egal. Vancea dădu scurt din picioare și privi cadranul electronic. 1:00:2, 1:00:3, 1:00:5. — Aa, să-ți dau ceva de mâncare. Cum a trecut timpul... Am pregătit prânzul. Să merg să-l încălzesc. Ia te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Susan, care era îmbrăcată cu un tricou pe care era scris „Dați-mi ciocolată și nimeni n-o să pățească nimic“. Femeia arăta la fel de dezorganizată și de răvășită ca întotdeauna. Părul roșu-morcoveață îi stătea ciufulit în toate părțile. —Bună, fetelor, a susurat Julia, așezându-se pe scaunul de lângă Fiona. Scuze că am întârziat puțin. Ghici cine a încurcat orele? a zis ea dându-și ochii peste cap și arătând cu capul în direcția lui Susan, care tocmai își risipise întregul conținut al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că nu vrei să mori, dar sminteala și moartea sunt atotcuprinzătoare și țintesc spre izbândă. Nimeni nu scapă, fiecare își merită pedeapsa cu asupra de măsură, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi păcătoșii. La granița dintre somn și veghe susură tremurul slăbiciunii. Gândește-te: ce ți se pare că te apasă aici e nimic pe lângă chinul veșnic și moartea veșnică pe care singur ți le pregătești lăsându-te ispitit. Gândurile și delirul se împleteau și se legănau în aerul însorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
e aproape femeie, în vreme ce Lea mai avea încă păpuși în camera ei. Mi-a spus să mă așez lângă ea și a întins picioarele. Tălpile i se atingeau de pulpa mea stângă. Mă privea drept în ochi și vocea îi susura ca melodiile ieșite din vioara mamei. Vorbeam despre una și alta, dar eu pierdeam mereu șirul. Îmi plăceau nespus șosetele ei albe și scurte și cum se vedea pielea mai sus de ele. Inima îmi bătea asurzitor, cum bat clopotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și i-l răsucește la spate, după care îi dă un brânci ca la carte. Femeia zboară în boscheți, scăpând tigaia din mână. Finn sare peste zid și aleargă la Jennifer: Ai pățit ceva? întreabă el. — Nu, n-am nimic, susură ea, dându-și părul de pe față. Să intrăm în casă, repede... Aleargă la Ben și îngenunchează lângă el. —Ben? întreabă ea. Ben, te simți bine? Ben se ridică, frecându-și capul. — Au, se plânge el. Ce tare m-a durut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
multișor. Formez numărul lui Patrick. E ora șapte seara în New York, exact ora la care-l găsesc acasă. Și chiar îl găsesc. Este o mică minune: Dumnezeu știa că simțeam nevoia să vorbesc cu Patrick și a înlesnit convorbirea. —Patrick? susur eu, abia auzindu-mi vocea printre bătăile asurzitoare ale inimii, cauzate de sunetele atât de dragi ale glasului lui. Eu sunt - Rebecca. Sunt atât de obișnuită să-l sun, că zic automat „Eu sunt“. Și apoi îmi dau seama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și aceea asupra Gnozei din Princeton; Homer, druizii din Galii, Solomon, Solon, Pitagora, Plotin, esenienii, terapeuții, Iosif din Arimateea care a adus Graalul În Europa, Alcuin, regele Dagobert, sfântul Toma, Bacon, Shakespeare, Spinoza, Jakob Boehme și Debussy, Einstein. Amparo Îmi susură că i se părea c-ar mai lipsi doar Nero, Cambron, Ieronim, Pancho Villa și Buster Keaton. În ceea ce privește influența rozacruceenilor originari asupra creștinismului, Bramanti Îi invită să observe pe cei care nu văzuseră Încă această apropiere că nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de ochiul-boului. Urmau cele zece minute de meditație, în care gândea pozitiv și accesa energiile cosmice, pătrunzând în biblioteca universală. Toate astea din poziția lotus și cu un zâmbet pancreatic pe chip. În drum spre pat nu uita să-mi susure: o noapte mustoasă, Doruleț! Prima ei reacție matinală era să-și pună comprese cu ceai de mușețel pe ochi și să stea cu picioarele urcate pe perete, pentru relaxarea circulației. Din poziția aceea îmi șoptea: bună dimineața, soare, să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ce sporește pulsatilă, fără stavilă, inundând vizuina rece, până în cel mai ascuns ungher al ei! Urmează sunetele... Fluide, line, paradisiace, pure, molcome, de o rezonanță și de o limpezime de cristal! Undeva, la o lungime de braț, într-un crâng, susura un izvor! Ciripeau păsări! Din ciripit în ciripit, de mierle și de pițigoi, pârâiașul zglobiu părea că-și va întinde undele celeste pe pământ, că va îmbrățișa și va scălda, prietenos și jucăuș, picioarele celor prezenți. La rasul solului, pluteau
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de un patron bogat al zilelor noastre devenit proprietar. Domnul și doamna Tilică pășesc cu emoție în holul hotelului. Ceea ce văd îi impresionează și-i surprinde plăcut. În centrul holului imens, o mică grădină cu pomi exotici, un izvoraș care susura printre stânci în miniatură, câțiva nuferi în micul lac pe sub care se zbenguiau niște peștișori de acvariu, canapele plușate, măsuțe pe care erau vaze cu flori, într-un colț un televizor cu plasmă extraplat la care câteva doamne urmăreau cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]