2,412 matches
-
înclină Ciorică. - Te-am chemat, maestre, să-ți spun că sunt tare supărată. Ținuturile noastre sunt mereu călcate de spioni și teroriști, îndemnând supușii să se răzvrătească. Toate aceste tulburări ne subminează imperiul, cauza tuturor relelor fiind vechiul nostru dușman, tâlharul de Soare-Împărat. Ce crezi tu că trebuie să facem ca să scăpăm pentru totdeauna de acest nesuferit dușman? Negru-Cioară fu pus într-o mare dilemă. Se chinuia să ghicească intențiile împărătesei. Ce-o mai fi născocit capul ei infernal? De aceea
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
DINCĂ Nu mă certați, că nu pot fi ca voi; Am încercat mereu dar n-o pot face, Nu ticluiesc arhangheli din noroi, Nu cred tiranii făcători de pace. Nu pot să cânt imnuri și osanale, Să-i laud pe tâlhari cu veselie, Când sufletu’-mi se zbate-n dor și jale, De plânsul bunilor culcați sub glie. Nu mă urâți că nu văd oul negru, Deși voi ziceți că așa-l vedeți, Lăsați-mi măcar gândul pur, integru, Nu-nchideți
INTEGRU de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383498_a_384827]
-
am lăsat să intre-n suflet vina, Că mi-am făcut atâția dumnezei. Dar Tu știai 'nainte de răscrucea Ce voi găsi în drumul meu hoinar Și-ai hotărât să iei Tu Doamne crucea, În locul meu să mori ca un tâlhar. Au inflorit de-atunci caișii, merii, Arome de gutui m-au însoțit, Au nins pe tâmple anii-n pragul serii Și timpul meu aproape e sfârșit. Privesc la cedrii verzi cum râd în soare, Eu tot mai mic în timp
DE-AŞ FI ȘTIUT, TE CĂUTAM DEMULT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382963_a_384292]
-
Lăudand mizerii, clevetind cu ură, Îngropând talentul ce-a născut din jar, Acum sunt ca lupii, spumegă la gură. Tu nu știi că fură?!... fură tot mișeii, Suflete curate, versuri fermecate, Fură vise, inimi și se cred ca zeii, Sunt tâlhari, Emine, te lovesc în spate! Stai acolo frate... urcă-te mai sus... Prin luceferi cugeți la durerea nostră, Să ne dai un semn numai la apus Când e lună plină dă-ne ,,floare-albastră'', Lor să l-i te-arăți când
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
Lăudând mizerii, clevetind cu ură, Îngropând talentul ce-a născut din jar, Acum sunt că lupii, spumega la gură. Tu nu știi că fură?!... fură tot mișeii, Suflete curate, versuri fermecate, Fură vise, inimi și se cred că zeii, Sunt tâlhari, Emine, te lovesc în spate! Stai acolo frate... urcă-te mai sus... Prin luceferi cugeți la durerea nostră, Să ne dai un semn numai la ... Citește mai mult Scrisoare către EminescuAna PodaruDe-ai ști tu, Emine, ce-ai lăsat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
murdarLăudand mizerii, clevetind cu ură,Îngropând talentul ce-a născut din jar,Acum sunt că lupii, spumega la gură.Tu nu știi că fură?!... fură tot mișeii, Suflete curate, versuri fermecate,Fură vise, inimi și se cred că zeii,Sunt tâlhari, Emine, te lovesc în spate!Stai acolo frate... urcă-te mai sus...Prin luceferi cugeți la durerea nostră,Să ne dai un semn numai la ... XV. ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU, de Ana Podaru, publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
prelungă și capul și-l înălță spre mine sâsâind ușurel, agitând limba - fâșie de neagră turbalină, despicată în două la vârf. Fac un gest retractil și aștept. Micuța reptilă se-nnoadă ca prin farmec la loc. Repet iar mișcarea de tâlhar, fixând avid păzitorul gingaș. Se desface din strânsoare, se-nalță mai sus... Limba-i, o furcă abilă, agită amenințător imnul peltic. Încerc o cutremurare! Mă tem! Speriat, vreau să fug, să scap de pedeapsă! Dar nu am răgazul, că-n
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
cu conștiința febrilă, asemeni inimii lui s-a dedicat scrisului sperând cu o naivitate dezarmantă în “ceva mai bun, mai omenesc.” Căci “nu e oare mai demn, mai sănătos sufletește, să lupți pentru un drept, decât să pleci capul în fața tâlharului atotputernic ieșit din urna electorală, dându-i astfel să înțeleagă că dreptul tău la viață ar fi discutabil? ”⁷ Spiritualitate și cultură “Una din condițiile de căpetenie pentru ca arta să aibă putere moralizatoare și educatoare...este moralitatea artistului însuși, înălțimea morală
Panait Istrati – Între datorie morală şi sursă de existenţă -Publicistica, o dominantă a scrisului istratian I [Corola-blog/BlogPost/92393_a_93685]
-
doar cât să întrezărească poteca și să nu se îngroape de vii, călcând prin ruina generatoare de izbeliști. Este ca un blestem pe care ni-l cerem, sinucigași inconștienți, precum cei care L-au dorit pe Isus răstignit și pe tâlhar eliberat. Situația răsturnată fiind, perspectiva se desfășoară din cu totul alte puncte de orânduire a câmpului vizual și din cu totul alte puncte de reper. Lumea oamenilor mărunți e dominată de ”legea dreptății”: să fim egali, să fie și El
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
de interese, ar putea să își piardă averea pe care nu o pot justifica, în perioada în care au fost cercetați pentru aceste fapte. Legea se va aplica și în cazul celor condamnați pentru trafic de droguri, spălare de bani, tâlharii, dar și infracțiuni contra sănătății publice sau pe piața de capital. Gabriela Scutea, secretar de stat în Ministerul Justiției: „Există o condiție refer la natură infracțiunii care să genereze direct sau indirect beneficii materiale. Și în acest fel instanță poate
Cine sunt persoanele care isi risca intreaga avere, daca nu o pot justifica. Regulile pe care autoritatile vor sa le schimbe [Corola-blog/BlogPost/92891_a_94183]
-
o liniște necunoscute până atunci: „Vreau să mor creștin! Lovește!”.Ms. Hurezi, art-emis Din nefericire, lucrurile aveau să ia o întorsătură atât de neprevăzută, încât în ziua aniversării sale, domnitorul era purtat în lanțuri, împreună cu fiii și ginerele său, asemenea tâlharilor de rând, pe străzile Istanbulului. Calvarul începuse cu șase luni înainte când, în Săptămâna Patimilor, Brâncoveanu primea vestea mazilirii sale. În Vinerea Mare porni, escortat de o gardă turcească, către Istanbul, unde, odată ajuns, fu aruncat în temnița Yedikule, împreună cu cei
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
probez un experiment riscant. În stare de finisare este și volumul *Rechini de buzunar*, un bestiar de sonete cu ghilotină și execuții sumare. Este o ieșire cu salt înainte al sufletului, aici, de poet, pus pe picior de război de către tâlharii, hoții, impostorii și închipuiții, atât din vița autohtonă, cât și din vrejul năvălitorilor ori din gașca internaționalistă. Un volum de proză scurtă *Cu ariciul după aur* e la un pas de editură. Cartea *Insemnări care nu trebuiau divulgate*, subintitulată „memorii
Cine sunteți dvs.,domnule Marian Dumitru? ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93538_a_94830]
-
Marx se referea în principal la furtul forței de muncă, observasem. Nu știu dacă ați auzit de Anatoli Ciubais al nostru, trecuse peste remarca mea Beliov, inițiatorul politicii de privatizare în Rusia, care obișnuiește să vorbească pe șleau de baronii tâlhari - expresia îi aparține -, afirmând că ingineriile lor financiare și economice de azi vor asigura locurile de muncă ale celor mulți mâine. Iar fiii lor vor fi acei cetățeni eminenți și respectabili, sensibili și rafinați, școliți la cele mai faimoase universități
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
pe care l-ați făcut și lăcomia de care ați dat dovadă, se pare că unii dintre voi mai doresc. Poftiți! Care vreți mai mult, vă rog, poftiți! Deși... sunt obosit. Se înțelege că nimeni nu a mai poftit. Ce tâlhar dorește mărirea pedepsei pe măsura faptei sale? Poate au mai fost și alte întâmplări care ar fi meritat să fie pomenite în memoria bunului nostru dascăl, pe care... l-am iubit mult. Și atunci și acum când luminoasa amintire a
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
meeei! Cum mă duc eu la mama? Ce-i spun? Hâââ! Pe drum nu era nimeni să mă audă și să mă ajute. Tot zâna cea bună a Nevoii m-a atins cu bagheta magică și atunci am constatat că tâlharul mi-a lăsat ustensilele de bază : traista și bățul. Atunci, ca un înțelept, am ales soluția cea bună și în drum spre casă iar am început din poartă în poartă cu „unu! Unu!” Mai amarnic, mai îndârjit. Când am ajuns
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
mamă plângând. Normal, trebuia să intru în casă, mai ales că era aproape. Dara, poți intra cu un singur bolindete? Încăpățânarea din mine răbufni iar : -Ce, crede el că am să mă las? Și, fără să ascult sfatul înțelept al tâlharului cumsecade, pornii hotărât pe șosea, urlând din poartă în poartă, invincibilul meu : „unu, unu!” De-acum se făcuse târziu, gospodinele nu prea mai ieșeau cu bolindeți la poartă. Fără să mai țin seama pe unde sunt, alergam în neștire din
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
dă mâna!” a țipat EA. „Îți bați joc de toți, simțeam că așa o să faci. Ești puternic, te sprijină tot Cerul. Să fii slab și să suporți cazna fără vreo speranță, iată eroismul! Jertfa. Înălțimea! Uită-te la cei doi tâlhari răstigniți alături, mistificatorule! Ascultă-i! Te blestemă și-ți spun doar vorbe de ocară. Pe fața lor, în afara furiei, vei zări căința. Ei suferă cu adevărat și te urăsc pentru spatele tău mai mult decât pe judecători sau pe soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
citească trăsăturile chipului, ascunse sub coif. Prin crăpătura În formă de cruce se Întrezăreau un nas pronunțat și doi ochi mici și apropiați, ca de șobolan. Acum Îl recunoștea. Era, Într-adevăr, Bargello, șeful forțelor de poliție ale Comunei. Un tâlhar În fruntea altor tâlhari. Își slăbi strânsoarea pe mânerul dăgii. — Și prin care vrăjitorie s-ar putea asemui Îndatoririle noastre? — În biserica San Giuda, lângă zidurile cele noi, s-a consumat o crimă. Dintr-o dată, bărbatul se arătă șovăielnic, dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sub coif. Prin crăpătura În formă de cruce se Întrezăreau un nas pronunțat și doi ochi mici și apropiați, ca de șobolan. Acum Îl recunoștea. Era, Într-adevăr, Bargello, șeful forțelor de poliție ale Comunei. Un tâlhar În fruntea altor tâlhari. Își slăbi strânsoarea pe mânerul dăgii. — Și prin care vrăjitorie s-ar putea asemui Îndatoririle noastre? — În biserica San Giuda, lângă zidurile cele noi, s-a consumat o crimă. Dintr-o dată, bărbatul se arătă șovăielnic, dinaintea priorului. — O crimă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dante Îl Îndepărtă cu piciorul, aruncându-i câteva vorbe grele. Îi cunoștea mutra, Întrucât Îl zărise În nenumărate rânduri printre cerșetorii care stăteau cât e ziua de lungă În față porții de la San Giorgio Scheraggio, parohia cartierului său. Era un tâlhar ce fusese deja pedepsit cu tăierea degetelor. Dispari sau pun să fii azvârlit În temniță, la Stinche! — Soarta dumitale, messere, pentru un bănuț! Îl auzi strigând În continuare, pe un ton obraznic, În timp ce se Îndepărta. Dacă, Într-adevăr, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
noi nu e cu adevărat Însemnat de bolile pe care le vădește. Străjerii o știu prea bine și se mulțumesc să adune În fiecare zi câte un pumn de bănuți ca să ne lase În pace. Crede-mă, messer Alighieri, noi, tâlharii, suntem Într-o bună tovărășie În cetatea florinului. Dante lăsă să Îi scape un semn involuntar de Încuviințare. Într-adevăr, Între oamenii atârnați În spânzurători și gloata care aplauda nu exista o mare deosebire. Poate că mișelul acela i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
științei, răspunse Dante. — Un banchet? Întrebă un glas care Îl determină să se răsucească. În spatele lui Își făcuse apariția Cecco Angiolieri. Ai fi putut crede că, până În clipa aceea, stătuse ascuns sub masă, ori că imitase pășitul fără zgomot al tâlharilor, pe care Îl deprinsese cu prilejul repetatelor sale vizite prin Închisori. — Și va fi deschis pentru toată lumea, nu numai pentru Învățați? Își roti privirea, ca pentru a solicita atenția celorlalți asupra vorbelor pe care era pe cale să le rostească. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o ureche exersată o poate percepe Înainte ca acesta să crape pe nepusă masă. Iar urechea poetului, rafinat de muze și de obișnuința cu glasul anticilor, percepea În mod limpede acea disonanță, ca zgomotul unei cascade din depărtare. — Oraș de tâlhari, repetă el plecând de la fereastră. În sfârșit, un slujbaș, Îmbrăcat În uniforma țipătoare a Artei, Îl chemă fără politețe și Îl conduse la etajul superior, deasupra galeriei ce acoperea spațiul vechii Piețe. Rectorul ședea Înapoia unui pupitru Înalt de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ei? Îl presă Dante. Că ar trebui să Îi iertăm pe cei care ne-au Încălcat legile cu neobrăzare? Pe cei care au contribuit la transformarea Comunei, dintr-o cetate nobilă, demnă urmașă a marii Rome, Într-o peșteră de tâlhari și de codoși? Pe cei care i-au murdărit străzile cu sângele vărsat În Încăierări și În ciocniri, care au deschis larg porțile templului războiului civil? Poetul tăcu o clipă, cu pumnii strânși pe brațele jilțului. — Care, prin purtarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
deasă. Fața poetului se crispă Într-o grimasă, dinaintea acelei priveliști. Chiar și de la distanță și În lumina vagă a făcliilor, Înțelesese de Îndată cine era. — Blestematul, șuieră glasul lui Bargello, care se adăpostise lângă el. Corso Donati, căpetenia acelor tâlhari. În loc să facă pace, e aici ca să Îi asmută Împotriva autorității Comunei. Ar trebui să i se aplice pedeapsa de la Pisa... — Ce fac cei din Pisa? — Cu cei ca dânsul? Îi Închid Într-un turn zidit. Sau Îi atârnă de catargele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]