1,070 matches
-
petreacă viața alături de el. Apoi au început defăimările, victime ale iluziilor, iar remușcările nu îi erau străine. Chiar în clipa aceea lui Carmen îi părea rău că venise. Situația de față părea fără precedent și explica totul, fără cuvinte. Ce tâmpenie! Ce prostie! Știu ce am de făcut! Nu voi mai face nimic de azi înainte de care să îmi pară rău. Nu voi mai regreta nimic. O să stau pe picioarele mele, o să am grijă de mine însumi și de Victoria. Nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în această mare deri ziune. Mulți critici vor vedea în carte o însăilare - și, luată-n sine, asta și e. Dar con textual ea este o palmă dată, în sens avangardist, literaturii. Gioconda cu mustăți a lui Duchamp e o tîmpenie din cele de care-s pline căr țile de școală, dar cît de semnificativă, cît de nemuritoare tîmpenie ! Ce șansă uriașă pentru Gioconda ! La fel, Daniel Abagiu este reversul celor mai multe personaje mas culine din literatura noastră modernă, un anti-macho, un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și e. Dar con textual ea este o palmă dată, în sens avangardist, literaturii. Gioconda cu mustăți a lui Duchamp e o tîmpenie din cele de care-s pline căr țile de școală, dar cît de semnificativă, cît de nemuritoare tîmpenie ! Ce șansă uriașă pentru Gioconda ! La fel, Daniel Abagiu este reversul celor mai multe personaje mas culine din literatura noastră modernă, un anti-macho, un anti -Don Juan. În loc de viața plină de semnificație a eroilor lui Preda, Breban, Buzura (nu mai vorbesc de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
le pun la loc exact în poziția în care fuseseră, să nu intre ai mei, cumva, la bănuieli). De la gară pînă acasă am discutat de complezență (ce mai făcuserăm în ultimul timp, unde sînt ai mei, cînd se întorc, ce tîmpenie zisese profa mea de biologie) și am tăcut o mare parte din drum. O dată ajunși în apartament, am pus în surdină o muzică mai slow (cred că era Eagles) și am început să discutăm despre expozi ție. Eu cam repetam
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pentru a se răzbuna, să i-l prezinte, ca pe un „trofeu”, unuia dintre mai vechii ei „cavaleri servanți”, pe care l-a așteptat cîțiva ani ca să se mărite. Dacă o va face, aceasta ar fi, după A., „o imensă tîmpenie”. Virgil, adoratul, e un ofițer de aviație, văduv, încă vînjos, omul unei singure cărți (biografia lui Alexandru Papană), priceput în meserie și norocos, sau, cum singur zice, „cu păr în palmă”. Are, totuși, cu vreo trei luștri mai mult decît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
rău! Tot N. m-a lăsat să înțeleg că, la aceeași masă, cel ce m-a comentat cu răutate a fost șlică. Faptul nu m-a suprins: funcția și noile prietenii îl fac să delireze. Apoi, ca să nu aflu cine știe ce tîmpenie și să-mi stric bucuria produsă de aprecierile binevoitoare notate la începutul acestor rînduri, am orientat discuția către alte subiecte... După ce s-a terminat cu autografele, am fost invitați de A.I. Calimandric („Calamandrîc”, în rostirea comică a Profesorului) la bufetul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
excesul de principii pe care „nu le are”, la Tipătescu excesul stă în impulsivitate, în caracterul coleric, la Cațavencu excesul constă în patetismul și demagogia inflamată a discursului politic, la Farfuridi excesul ține de prostie pur și simplu, este excesul tâmpeniei, la Pristanda excesul ține de zelul în exercitarea servituții, fapt descărcat și în limbaj ca la majoritatea acestor personaje, iar la Danda- nache, excesul ține de orgoliul istoric, de genealogia invo- cată. Excesul este pretutindeni la el acasă în mica
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vagoane cisternă>>”. Probabil, această modificare Îl va fi făcut pe maestrul Everac să râdă-n hohote de prostia tovarășilor, dar În beciul casei, nicidecum pe stradă sau În domiciliu unde pândeau ca hienele sinistrele organe ale Securității dejiste. O altă tâmpenie, bună de inserat În veșnica și nemuritoarea galerie a hidoasei idioțenii comuniste duse la extrem: „b) Se vor elimina ca fiind inoportune următoarele: Nelu: <<Tată, ești așa de simplist să crezi că ne-am dus de pomană?>>; Dincă: <<Ba, nu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
lucruri trăsnite nu este departe de un spectacol de circ. Copiii sunt aduși acolo de fapt ca să ne facă plăcere nouă, oamenilor mari. Ei nu prea știu ce li se întâmplă. Știu doar că trebuie să spună cele mai mari tâmpenii și, neapărat, să vorbească despre iubitul/iubita lor, logodnicul/logodnica lor și despre faptul că vor să se căsătorească. Și maturii vor fi mulțumiți. Ia te uită, dragă, la ce le stă gândul! Zici că sunt oameni mari, nu alta
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Ce ați simțit când a murit Adrian Pău nescu, domnule Șeicaru?“ Firește, domnii întrebați nu spuneau ce simțiseră la ora la care murea poetul (cine știe ce făcea fiecare...), nici nul trimiteau pe cel care întrebase la plimbare, pentru indecență, cinism și tâmpenie. Cei chestionați considerau că era de datoria lor săși mărturisească credința pentru zeul care dispăruse. Și așa, în cetîn cet, de la Românul cu majusculă („Inima țării bătea în pieptul lui. Toate problemele din țara asta el și le asuma“; „Merită
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cuvânt mai deocheat și să ne lăsăm luminați de știința lor. Apoi, putem merge la nani liniștiți. Mami și nenea mai au ceva de aranjat împreună. (2009) În direct, din „Curtea miracolelor“ „Nu știu cum ai răbdare să te uiți la atâtea tâmpenii la televizor“ - îmi spunea un amic mai deunăzi, când a venit vorba de rubrica mea „Cultura pe sticlă“. „Păi, nu am răbdare. Dacă ar fi după mine, aș arunca bucuros televizorul pe geam...“, iam răspuns eu. Și am avut grijă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Îi auzi pe mulți cum comentează amuzați sau indingnați gogomăniile pe care leau văzut la televizor sau povestesc despre vreun invitat deai lui Dan Diaconescu. „De ce te uiți la așa ceva?“, îi întrebi. „Ca să văd până unde se poate ajunge cu tâmpenia“, ți se răs punde. Sunt cei care încă nau realizat că se poate ajunge foarte departe. Și care, până la urmă, cad în aceeași capcană ca și ceilalți. (2006) Aranjamente pe spinarea noastră Când vine vorba de conținutul îndoielnic al programelor
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
rezistat să mă uit la ea mai mult de un minut. Iată ce face omul când trebuie să scrie - vară, iarnă, la munte și la mare - despre ce mare scofală fac televiziunile: ajunge să se uite la tot felul de tâmpenii, peste care altfel ar fi trecut din viteza telecomenzii.) Invitatul emisiunii era de data asta (o reluare, desigur, de prin luna iunie) Radu Vasile și miam zis: ia să vedem ce mai spune nenea ăsta, care nea condus în vremea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Duminicile de odinioară La începutul zilei era emisiunea cu pionieri Tot înainte!. Întro vreme, mă uitam la ea pentru că eram îndrăgostit de fata blondă și cu codițe care prezenta. (Să fi fost Cristina Țopescu? - ea cred că era.) Înghițeam toate tâmpeniile cu pionieri care plan tau copaci, făceau careuri, ridicau steaguri și salutau cu cra vatan vânt, doar ca so văd pe prezentatoare, în scurtele mo men te în care introducea materialele filmate. Mai târziu, fata a încetat să apară și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
însă, Creangă insistă asupra metodelor de predare din seminar, metode ce implică învățatul mecanic și recitarea elementelor de gramatică românească sau a unor lucrări întregi de comentarii ale Bibliei, fapte ce îl fac pe narator să exclame: „cumplit meșteșug de tâmpenie, Doamne ferește!Departe de supravegherea părinților și locuind împreună cu unii colegi și cu gazda lor, Pavel ciubotarul, tânărul duce o viață boemă, și se lasă introdus în cultura cârciumii. Naratorul schițează portretele prietenilor săi, pe baza abilităților sau atitudinilor lor definitorii
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
produce și păstra. Ea rezultă dintr-o relație obiectivă între individ și spațiul pe care-l ocupă, între consumator și resursele pe care le are la dispoziție" (Tropice triste). Unde, dacă nu în acest imens năvod, poți înțelege mai bine tâmpenia excomunicării occidentale, și realitatea legăturii amintite de Claude Lévi-Strauss dintre moravurile noastre politice și mediul nostru fizic, dintre ecologie și morală? De această dată, am însoțit o echipă a UNRWA (United Nations Relief and Works Agency) opt gazioți din zece
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
determinăm unghiul. A ridicat teodolitul și l-a întors cu degetele sale neîndemânatice (....)"101. Întâlnirea dintre cei doi savanți încheie romanul. Opiniile lor sunt contradictorii. "Adevărații tirani sunt legile naturii" susține Gauß în timp ce pentru Humboldt "rațiunea dă naștere legilor". Vechea tâmpenie kantiană", răspunde Gauß. Rațiunea nu dă naștere la nimic și are o putere redusă de cuprindere. Spațiul se curbează, iar timpul se dilată. Cine trasează o dreaptă, pornind dintr-un punct, și-o ține tot așa ajunge la un moment
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
că mi-am pus această întrebare. Semăn foarte mult cu tatăl meu în această privință : îmi trag din adversitate, contestare și conflict pofta de viață și puterea de invenție. în plus, filmul românesc este, aproape fără excepție, o junglă de tâmpenii, enormități și ratări. Cum să nu te gândești la asta când scrii ? 3. îmi doresc foarte tare să produc o sâcâială, un disconfort în spectator. Pentru un spectator, e greu de acceptat că, în loc de entertainment, primește o temă pentru acasă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dreptate și pentru o lume mai bună, o mașină de război transsexuală opunându-se liber oricăror tendințe con trarevoluționare. I-am văzut fotografia. E un băiețel foarte drăguț. Habar n-are, deocamdată, câtă libertate a dat peste el! Meșteșuguri de tâmpenie Nu se vorbește destul despre poluarea sonoră la care ne condamnă nu statul sau politica globală, ci se menii noștri. În comparație cu alte seminții, românii au tendința să vorbească tare. Fie răstit (la nervi), fie surescitat (la veselie), fie pur și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
melitărește”. Nu mai blânzi sunt medicii lui Ștefan cel Mare, dar ei au scuza epocii. În piesa lui Delavrancea par, mai ales Șmil, simpatici. Ceea ce nu înseamnă că erau și competenți. Așa că procedează la cauterizarea pe viu a rănii, o tâmpenie preluată direct după Hipocrat. Decizia lor provoacă apusul de soare. Vodă Alexandru Lăpușneanu este ucis de Costache Negruzzi prin intermediul otrăvii, după ce este popit și rostește vorba memorabilă „pre mulți am să popesc și eu”. În realitate istoricii admit că suferea
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
stângăcii jenante. Povestea siropoasă a prieteniei dintre cățelul Blacky și motanul Sică te face să te rușinezi că aparții rasei umane. Am încercat s-o citesc pisicii mele Augusta, dar până și ea a fugit pe fereastră după două paragrafe. Tâmpeniile invadează chiar și nelipsita integramă a revistei. Definiții rebusistice dificile ca „Elena Ene”, având răspunsul „EE”, sunt biruite de altele, mai subtile, precum „gură de porc” cu răspunsul poetic „Rât”. Ceea ce este înnebunitor la revistele cu, despre și pentru doamne
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
generale. Dar indiferent de ceea ce gândesc eu, arabii vor continua să extragă petrol care va fi transformat în electricitate și benzină, iar lumea va hoinări în continuare pe străzi noaptea, folosindu-se de resursele respective. Decât să mă gândesc la tâmpenii de-astea, mai bine îmi vedeam de ale mele. Și așa aveam destule probleme! Am pus ambele mâini pe volan și am oprit la semafor. În timp ce așteptam să se schimbe în verde, am căscat din rărunchi. În fața mea era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
citit un studiu într-o revistă, undeva. Se zbătea să-și strângă coapsele. Aveam dinții încleștați. Se făcea o conexiune între frecvența coitului și durata vieții. În cele din urmă i-am dat drumul, răsuflând din greu. - Asta-i o tâmpenie, râse ea. - Ascultă, încerc să-ți stârnesc apetitul sexual, de ce nu tremuri de plăcere? S-a mai înmuiat când m-am ridicat, apoi ne-am sărutat. M-am pierdut din nou în senzațiile pe care mi le provoca. - Dumnezeule, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lui strângea clanța. - Vreau să vorbesc cu tine, am zis, fiind acum amândoi în mașină. - Despre ce? Lăsă mâna de pe clanță, privind drept înainte. Divizarea din mașină își punea amprenta, așa cum mă așteptasem. - Ascultă, vreau să lăsăm la o parte tâmpeniile, bine? S-a întors spre mine, neîncrezător. - Ce tâmpenii, tată? Tată îl dădea de gol. - Haide, Robby, termină cu prostiile. Știu cât de mizerabil te-ai simțit în ultima vreme. Am inspirat adânc, încercând să-mi îndulcesc vocea, dar n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
zis, fiind acum amândoi în mașină. - Despre ce? Lăsă mâna de pe clanță, privind drept înainte. Divizarea din mașină își punea amprenta, așa cum mă așteptasem. - Ascultă, vreau să lăsăm la o parte tâmpeniile, bine? S-a întors spre mine, neîncrezător. - Ce tâmpenii, tată? Tată îl dădea de gol. - Haide, Robby, termină cu prostiile. Știu cât de mizerabil te-ai simțit în ultima vreme. Am inspirat adânc, încercând să-mi îndulcesc vocea, dar n-am reușit. Pentru că și eu m-am simțit mizerabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]