806 matches
-
săli de clasă de lângă intrare. Mulțumesc. Cine mai e înăuntru? Doar Perir și cam o mână de oameni. Eram pe cale să ating clanța ușii când Velail îmi țipă în ureche. "CORVIUM!" "Lua-te-ar dracu' ce m-ai speriat! Copchil tâmpit! Ce e?" "Mă scuzi. Tocmai a decolat de la baza militară regională un elicopter. Are la bord un Macrel 6." "Am mai auzit de asta, parcă." "E ăla cu ultraviolete concentrate care arde tot ce e organic." "Rahat! Caută-l în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu siguranță urmărea în acest fel să-și atragă bunăvoința împăratului și să-și sporească averea. Lui de ce nu i-a trecut prin minte să-i facă o astfel de ofertă? L-ar asculta cu alte urechi acum. Tâmpit el, tâmpită Caelis, tâmpit Flaccus Vascularius! Nu s-au gândit cât de arbitrară poate fi decizia împăratului. Au crezut că favoarea acordată unei curtezane este de ajuns. Au judecat greșit mizând pe umilință, însă lingușeala a fost prea evidentă. Dacă nu cumva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spălă și genunchiul. Scârba aia de frânar. Da’ las’, că-l prinde el odată. O să-l țină minte. Tare frumos se mai purtase. — Puștiule, vino-ncoa’, Îi spusese. Vino să-ți dau ceva. Și el o-nghițise. Ca un puști tâmpit. Da’ lasă, că nu mai face așa niciodată. — Puștiule, vino-ncoa’ să-ți dau ceva. Și pe urmă zbang, și ateriză pe mâini și pe genunchi, dincolo de șină. Se frecă la ochi. Ce-o să i se mai umfle. Clar c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de trei luni. Ei o lăsau bucuroși. Când l-au operat, ea l-a pregătit Înainte; aveau și o glumă: prieten sau clismă. Când l-au anesteziat a trebuit să se abțină să nu scape vreo prostie În perioada aia tâmpită când devii vorbăreț. Când a Început să meargă În cârje Își lua singur temperatura, ca să n-o mai scoale pe Luz. În afară de el mai erau doar câțiva pacienți și toți erau la curent cu povestea asta. Toți o plăceau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și soția sa nu mai Înțeleseră nimic. — Ne-a văzut toată lumea din oraș cum mergeam cu undițele după noi. Probabil că poliția e deja pe urmele noastre. Mai bine nu ne băgam În toată nebunia asta. Și-al dracu’ moș tâmpit mai e și beat. — Dar acum sigur că n-ai curaj să te-ntorci, spuse soția. Bineînțeles că tu trebuie să mergi până la capăt. — Vrei să te-ntorci? Întoarce-te, Tiny. — O să rămân cu tine. Dacă tot intri-n pușcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de moartea unui cățeluș. „E doar un câine“, ar spune ei. „Există oameni care o duc mult mai rău.“ Auzise scuza asta de atâtea ori că-i venea să vomite. Nu le păsa de alți oameni, doar de călătoria lor tâmpită, dacă o să merite banii pe care i-au plătit, În țara asta sau În cealaltă. Nici cu mama ei nu putea să vorbească despre asta. Mama ei Încă Îi spunea wawa, un diminutiv chinezesc pentru „bebeluș“. Wawa, sunetul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
el odată gata-gata să cadă peste șevalet. - De la Iași. - Aaa, de la Iași! Și ce faci tu aicea, bă, de la Iași? - Păi, nu se vede? Pictez! - Adică eu sânt prost? Așa crezi tu??! - Văd și eu că pictezi, că nu sânt tâmpit! Oi fi eu beat, dar nu tâmpit! Băi Costică! - strigă el către celălalt care ajunsese la câțiva pași de noi - Ia vino-ncoa, bă! Costică se opri nu prea convins: - Ce-i bă Vasile? - Vino-ncoa, bă, când îți spun
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
De la Iași. - Aaa, de la Iași! Și ce faci tu aicea, bă, de la Iași? - Păi, nu se vede? Pictez! - Adică eu sânt prost? Așa crezi tu??! - Văd și eu că pictezi, că nu sânt tâmpit! Oi fi eu beat, dar nu tâmpit! Băi Costică! - strigă el către celălalt care ajunsese la câțiva pași de noi - Ia vino-ncoa, bă! Costică se opri nu prea convins: - Ce-i bă Vasile? - Vino-ncoa, bă, când îți spun! Ia uite la ăsta, cică pictează! Costică
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
începeau să devină realitate. El ne asigură că vom avea un sistem de educație uniform ca și creierele plate ale unor subalterni de ai săi, ce va fi incapabil să dea rateuri dacă încearcă să scoată altceva din școală decât tâmpiți cu acte în regulă. Specialiștii care au lucrat cu președintele la trasarea principalelor directive, susțin că programa școlară va fi și ea una extrem de spectaculoasă. În primul rând, s-a prevăzut ca în locul manualelor școlare care după spusele președintelui
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cu ochii mei, aș fi crezut că minte cineva dar așa oricine poate să caute pe Internet Ordonanța de urgență nr. 53/2010 și să se convingă. Și niște coate-goale, mațe-fripte de profesori genuini și serafici în gândirea lor, dar tâmpiți sadea în acțiuni, sunt gata să le ridice monumente acestor lipitori ordinare, acestor păduchi infecți, prăsiți cu zecile de mii pe corpul și așa bolnav al unei patrii secătuite, acestor mizerabili care în majoritatea lor au fost niște pierde vară
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
indiferent de luciditatea noastră, am fi în stare să pornim aceeași discuție! - Nu trebuie să ne irităm, căci ce am făcut este profund omenesc. Nu poți să susții tot timpul o stare funebră fără să intercalezi preocupări puerile. Educația noastră tâmpită ne-a dat iluzia absolutului, și de aceea suntem mereu nenorociți, descoperind că orice sentiment nu este decât aproximativ. - Aceasta nu-i decât o scuză deghizată, pentru a-ți împăca conștiința. Deci nu mă poți învinovăți pe mine că mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fiu cinstit, mai bine mă spânzură, decât să omor o grămadă de soldați care-și fac datoria. Și, mai bine să ți-o spun de acum, am început să mă satur. Toată această afacere - își flutură încet brațul - este prea tâmpită pentru a putea fi descrisă. Încep să mă întreb dacă nu mi-am pierdut mințile. Se încruntă la ea. Dă-mi voie să te întreb ceva: este posibil să faceți rost de o navă care să ne ia în scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
mea cu mine e mult mai bună, mai întreg bună. Eu una am plătit un tribut serios acestei îmbrobodeli create de o cultură evazionistă, foarte atrăgătoare în regimurile totalitare în care reziști greu dacă nu ești beat sau îndrăgostit sau tâmpit sau dacă nu înzestrezi cu puteri supremundane un grup privilegiat. Cazul meu. Și cu asta mă întorc la subiectul cu fața fericită a nefericirii totalitare. Îmi iau cu greu rămas-bun de la amintirea scaldei mele matinale. Avea dreptate Jurdgea Knejevici: „Swiming
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
au fost bune, chiar foarte bune. În fiecare dintre ele am lucrat cam 6-8 ore, dar serios și după aceea m-am relaxat în stilul lor, care ar putea fi și al nostru dacă nu am fi cel mai adesea tâmpiți, iar eu nu cred că mai sunt. Pe scurt, sâmbătă la 5 m-a luat Elie Leach, specialista în artă romană, apoi am agățat-o amândouă și pe Adriana și am mers la Sub soarele Toscanei, un film perfect anestezic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tinere sunt bolnave de anorexie. S-au înfometat în așa hal ca să își mențină siluetele conform dictaturii modelului standard, încât nu mai au nici energie, nici chef de viață. Apropo de dieta mea cu ciorbă de varză. Scriu aiurea și tâmpit. Sâmbătă am fost cu Liviu la Maria. S-au plăcut de la prima vedere. Mi-a părut așa de bine, deși nu m-a surprins deloc. În continuare nu îmi vine să cred că voi pierde pentru cine știe câtă vreme starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cineva. Altcineva m-a sunat aici, în New York. Eram cuprins de febră când, într-o bună zi, am auzit, din mijlocul babiloniei, o voce omenească. De acum m-am învățat să văd în telefon isteria și răutatea însăși, o păpușă tâmpită din care străbat amenințări și lingușiri ventriloce. Fă așa, gândește așa, prefă-te așa. Apoi a apărut vocea omenească. Mă trântisem pe pat lățit cât cuprinde, mascul până-n ultima fibră, în chiloții mei pleoștiți. Tăticu, sunt o forță. Zăceam acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să storc ultimii stropi de ketchup din roșia de plastic. N-a fost nici o chestie. Beat fiind, am început să plâng ca un isteric, așa că a trebuit să fiu ajutat să cobor scările până la Autocrat. A fost o situație tare tâmpită. Nu-mi place să văd femei într-o asemenea stare. Mă bucură faptul că se întâmplă numai rar să întâlnești femei în halul ăsta. Mai dau uneori peste vreo blondă făcută praf în vreo cârciumă îngrozitoare... Ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fi redus la lupta directă dintre Christopher Meadowbrook și Spunk Davis și, probabil, cu Nub Forkner ca rezervă. Despre Meadowbrook știam că e un om echilibrat, dar nu genial. L-ai văzut. El e tipul cu fața pistruiată de american tâmpit și cu aerul comic de prăjină pe care i-l dau mădularele blegi. În general, joacă rolul fratelui mai mare, al papagalului timid, al prietenului săritor, al atot-zâmbitorilor membri din Ivy League. În rolul lui Doug, Meadowbrook ar fi contrastat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Butch? Ai ghicit. Ai fost mai iute ca mine. Bună de gură, plină de idei, Butch e totuși o persoană cu un nivel de inteligență foarte scăzută. O tăntăloaică cu sâni mari și coadă stufoasă. Perfecțiunea, un model de blondă tâmpită: asta era marea grozăvie legată de Butch. Cineva mă fute la cap, am spus eu cu glas tare, și am simțit cum explodez. După care i-am dat drumul din nou. Am trecut repede prin vestibulul de la primul etaj, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acum? mă întrebă ea în timp ce ne așezam. Pari dărâmat. — Nu. Mă simt minunat, i-am răspuns eu. Dar nu era așa. Eram zguduit. Nu reușisem să-mi scot nenorocitul de brâu. Doamne, de mult nu mai avusesem așa o idee tâmpită ca în cazul acestui brâu. M-am răsucit, am țopăit și-am blestemat sub privirile însoțitorului. Așa că în final n-am reușit decât să strâng și mai tare în jurul pepenului lichid din pântecele meu. Martina mă striga și nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi s-au părut un vis, nu s-a întâmplat nimic. Se holba la mine, dezolat, nevenindu-i să creadă. Rahat! Mi-am spus: nu mai am putere deloc. faptul că l-am lovit a fost una din cele mai tâmpite idei pe care le-am avut vreodată. Acum îi va face Martinei exact ce are chef - da, după ce-și va fi spălat cuțitul în mutra mea. Dar după acest interludiu, după această acalmie vexată, a făcut un salt lateral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
eu, și eu voi spune întregii lumi - pe prima pagină din Daily Minute. S-a stins, străbătută de fiorul fericirii. Fără îndoială că e amețită de cocaină și de o automulțumire neîntemeiată. Da, asta am pe mână, o cățea turbată, tâmpită și beată. Dar am pus-o să jure că-și va ține gura deocamdată și, după ce s-a întors Spunk, s-a dus și ea la toaletă, părând cât se poate de convinsă. De fapt, a zăbovit acolo așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gânditor, după care a împins liniștit un pion. — Continuă. — Fetele alea despre care spuneai că-ți făceau ochi dulci. Erau și ele pe statul de plată. Ori că erau angajate, ori dădeau probe. Dar tu nu erai chiar așa de tâmpit sau beat, cum a sperat el. Tu ai rezistat. Prietena aia a ta, titrata. Poate că era un joker, exact ca și mine. Poate că al doilea joker. În fine, am echilibrat situația cu un contraatac surpriză. Și, în fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
stă în blocu’ ăsta? De sus până jos?“ Habar nu aveam. Omul mă privea îngândurat, jucându-se cu o legătură de chei. O arunca dintr-o mână în alta, studiindu-mă. Din când în când pufnea amuzat: „Bă, da’ chiar tâmpită promonție de generație mai sunteți, de apărurăți acu’. Prea vă dă într-o disperare pă toți la școală, fără să vă-ntrebe ce vă poate crieieri’. Înțeleg, se pune accentuarea pă știință și inteligența la cercetare. Da’ ar trebui mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
turnat. N-am vrut să văd cine a făcut-o sau dacă mai există și alte documente prin anumite fonduri decât cele amintite sau publicate. Aproape că-l știu pe cel care a făcut-o. Ca în poveștile cele mai tâmpite, era cel mai apropiat. Coleg de cameră în studenție, părtaș la petreceri la el sau în alte case, cel care venea să-mi ceară să-i împrumut mai târziu cheia garsonierei spre a regula, chipurile, pe câte una agățată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]