54,377 matches
-
Atunci când o categorie suprapusa . în cazul nostru, polițiștii . profita porcește de ceea ce restului românilor li se respinge cu indignare, necesarul echilibru social a fost călcat în picioare cu cinism. Or, nedreptatea cruntade atunci se perpetuează și azi: în timp ce, să spunem, tinerii mei asistenți universitari continuă să locuiască tot cu părinții, tot în gazdă, tot în jalnică precaritate post-comunistă a caminelor studențești, ordonanțele ofițerilor cu grade înalte din poliție s-au căpătuit și ei după chipul și potenta șefului. Așa încât, domnilor polițiști
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
mine. Această relație a funcționat foarte bine în copilăria mea, când am avut un tată vesel întotdeauna, dispus să se aplece asupra copilului său, poate fără să aibă destul timp. - Este o problemă eternă a părinților. - Părinții mei erau foarte tineri, amândoi profesori, aveau mult de lucru; tata venea des la București pentru că avea "Cafeneaua literară" și articolele pe care le scria. Nu aveau ei timp pentru mine cât aș fi vrut și atunci am cunoscut singurătatea și o oarecare formă
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
fiecare, ca să salveze țara, ar fi făcut-o?" O întrebare utopică: la urma urmei, nimeni n-are jumătate din avere în lichidități. - Și oricum nu putea fi o rezolvare. - Evident. Dar încerca să se scuze. Veneau fel de fel de tinere poete dornice de a fi recenzate, scandalizând-o pe mama. Veneau Vanea Gherghinescu cu Domnița, fiind prieteni încă din copilărie, prieteni severineni. - Eugen Ionescu? - El stătea foarte aproape; se plimbau serile prin Grădina botanică; soția lui, fiind severineancă era o
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
în palme fruntea-mi razm// Și codrul cel cu frunza rară, se-nchină supărat./ Îmi tremură penelu-n mână, cuvintele îmi cat,/ Să mi te scriu în aste rânduri. - O! geniu declarat." Citatul este decupat întocmai dintr-un poem dedicat de tânărul nostru autor lui Eminescu. Iată acum, câteva versuri din al său Codrule, cu senzația stresantă că ne întoarcem de unde-am plecat: "Printre crenge păsărele/ Cânturi dulci aduc cu ele/ Și-n adâncuri rădăcine/ Cu putere mi te ține" (Pascu Constantin
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
Lefter se răsfrânge și asupra lor. Nu e întotdeauna ușor să disociezi între director și redactor, între cel care dă indicațiile, și cel care, vrând-nevrând, le respectă. Ce părere ai, de pildă, despre Paul Cernat? Mie mi se pare, din tânăra generație de critici, unul dintre cei mai promițători. Câți mai spun asta în afară de mine? Câți o scriu? De ce ecou s-a bucurat prima lui carte (operă colectivă, cu patru autori)? Știi unde am citit cea mai amplă și mai elogioasă
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
se adresa comunității care-l asculta... Ia-ș fi spus, din punctul meu de vedere, nici o problemă, că și cei stricați erau buni, că se făcea din ei spirt. Eram însă pe alt teritoriu. La San-Francisco, tot la quakeri, un tip tânăr frumos apăruse la o catedră pe muzică de Mozart. Cât vorbise, mă uitasem tot timpul la el. Era ciung de dreapta mascându-și cât putea beteșugul. Terminând, plecase brusc fulgerându-mă cu o privire neprietenoasă.
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
tot iarna, în timp ce comediile sînt lectură de vară, iar sonetele numai și numai de primăvară. Anul acesta am ajuns din nou la Frații Karamazov, direct la volumul doi, pentru că pe celălalt îl citea, pentru prima oară, unul dintre membrii mai tineri ai familiei (lucru pentru care îl invidiam pe față). Și am dat iarăși peste povestea firului de ceapă, însă de data aceasta am înțeles-o, brusc, în alt fel. Pentru cei care au uitat-o, iată, pe scurt, ce povestește
Firul de ceapă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14286_a_15611]
-
Sida este o Mara, într-adevăr, ajunsă însă în faza decăderii și a oribilei decrepitudini trupești. "Molohul de grăsime" e doborât de boli, femeia clocotitoare de odinioară e țintuită la pat de paralizie și moare înaintea bărbatului deși e mai tânără decât el cu 24 de ani. Îi supraviețuiește așadar lipsitul de voință Blagu, care fiind astfel adunase totuși bogății, a căror grijă o are în anii din urmă. Sfârșește rău și el căci pe măsură ce puterile îl părăsesc nu mai poate
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
al poveștii are mult de suferit din această pricină. Aproape că nu există nici o relație între cei doi protagoniști pe scenă, și asta indiferent dacă Lolita este interpretată de o neprofesionistă - cum este tînăra liceană Ana Ularu - sau de o tînără actriță, Ștefana Zamfirescu, absolventă acum doi ani a Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Din cele două s-ar putea naște acea variantă credibilă și incitantă a Lolitei, unul dintre cele mai extraordinare personaje din literatura secolului XX
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
aranjat situația militară - ce om! - și ne-am împrietenit.» Panait Istrati l-a întrebat: «Cum aș putea să-ți mulțumesc pentru serviciul pe care mi l-ai făcut?». Generalul Economu i-a spus: «Vii cu mine în vizită la o tînără scriitoare.»". Panait Istrati și H. Y. Stahl nu s-au întîlnit în 1930, ci în 1931. În 1930, Istrati trecea printr-o criză dramatică. Rupsese legăturile cu Occidentul ("Pentru mine Occidentul e mort") și revenise în România. Publicase Confession pour
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
Și acum: "laissons le temps passer" (Pagini..., p. 100-101). Nu s-au mai întîlnit niciodată. În convorbirile cu Mihaela Cristea, H. Y. Stahl mărturisește că nu l-a mai văzut decît fără viață, pe catafalc. "Pe catafalc, Panait Istrati părea tînăr, viu, frumos. Numai că avea splendoarea lui de ochi închiși." 10.III.1931 Panait Istrate, În prima clipă - răspuns scrisorii matale - ți-am trimes câteva cuvinte - nu știu ce înțeles le-ai găsit, însă eu le rupsesem din adânc din mine și
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
că o parte importantă a tineretului nostru trăiește auditiv în plin regim al consolării. Prin regim al consolării înțeleg un spațiu muzical definit printr-o sonoritate frumoasă, lirică și cu accente nostalgice. Ceaikovski și Debussy au încetat - pentru percepția acestor tineri - să fie atât de diferiți. Ceea ce se "aude" mai degrabă nu sunt enormele diferențe de tehnică, stil și atitudine componistică, ci o însușire generală care-i unește, anume sonoritatea calofilă, hedonistă, care procură relativ repede, prin simpla prezență, extaze fulgurante
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
Viața îi devenise cenușie în doze imperceptibile, căci, jur, chiar în seara aceea și probabil exact în momentul când se strecura în casa liftului, mi-am ridicat ochii de pe lucrarea despre lemingi și apoi i-am închis, amintindu-mi-o tânără și senină, soarele jucându-i prin păr în timp ce mi-o sugea într-o canoe pe Lacul Orford. Numai noi locuiam la subsol și numai noi comandam micul lift până în adâncimile acelea. Atâta doar că lecția ei nu a servit nimănui
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
uitat că n-am reușit niciodată să-nvăț să cânt la muzicuță. Am uitat că am renunțat la chitară fiindcă acordul fa îmi sângera degetele. Am uitat de șosetele scorțoase din cauza spermei. Am încercat să traversez Ciuma într-o gondolă, tânăr tenor gata să fie descoperit de un căutător de talente în vacanță. Am uitat de borcanele pe care mi le dădea Edith și pe care nu le puteam deschide. Am uitat cum a murit Edith, am uitat cum a murit
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
Esențial, totuși, pentru un regizor. M-am bucurat cînd Anca Maria Colțeanu, în urma concursului de la Teatrul Odeon, a fost acceptată în cadrul curajosului program (inițiat de fostul director, Alexandru Dabija) de scoatere la rampă a cîtorva nume și profiluri interesante de tineri regizori. Alice Barb, Sorin Militaru, Alexandru Berceanu sînt ceilalți. Titlul Alchimistul suna și el, ca și celelalte propuse de cei aleși, provocator, nou. Mai împlinite sau nu, montările acestor tineri au scos în evidență preocuparea și interesul major acordate textului
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
scoatere la rampă a cîtorva nume și profiluri interesante de tineri regizori. Alice Barb, Sorin Militaru, Alexandru Berceanu sînt ceilalți. Titlul Alchimistul suna și el, ca și celelalte propuse de cei aleși, provocator, nou. Mai împlinite sau nu, montările acestor tineri au scos în evidență preocuparea și interesul major acordate textului. Incursiunile lor, în care a fost antrenată diferit aproape toată trupa Odeonului, ne-au condus în zona, aș spune, atipică, a seriozității acestei profesiuni, a complexității și responsabilităților ei în
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
La scurtă vreme după aceea însă, soția criticului este cea care își revendică uciderea tovarășului ei de viață. Cînd încurcăturile ajung la apogeu, Andre Ehrl König își face din nou apariția. Petrecuse incognito o săptămînă de amor, în compania unei tinere contese. Între timp, moare editorul iar criticul este cel care rostește, la ceremonia funebră, necrologul acestuia. Hans Lach, care întreținea și cu soția editorului o relație amoroasă, se refugiază cu aleasa inimii sale, liberă în sfîrșit, în Insulele Canare. Pentru cititorul
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
fi scris-o. Aflăm între timp, tot din paginile presei, mai exact din publicația Asociației Librarilor Germani, o veste mai mult decît picantă care atestă caracterul aproape arhetipal al rivalității dintre critici și autor: Bodo Kirchoff, un scriitor mult mai tînăr și mai puțin celebru decît Martin Walser, a scris o carte intitulată Schundroman (Un roman de trei parale) în care este vorba tot de moartea unui critic, Louis Freytag, în spatele căruia s-ar ascunde nimeni altul decît tot Marcel Reich-Ranicki
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
de istoricul Ernst Nolte în 1986, și pînă azi. Se poate constata o trivializare, o degenerare a tonalităților discursului, o înlocuire a argumentelor cu învinuiri și reproșuri, a analizei cu rechizitoriul. În același timp, o legitimă aspirațeie spre "normalitate" a tinerei generații pare a nu ține cont de sensibilitățile legitime față de istorie și de discursurile în care se cuvine ea abordată. Recurgerea frecventă a unora și altora la noțiunea de antisemitism ofensează adesea atît memoria victimelor Holocaustului și a urmașilor lor
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
rus al secolului XX! Facem Liviei Cotorcea o plecăciune și o rugăm să trimită și Cronicarului cartea. Comentînd în aceeași gazetă prozele lui Marius Chiva citite în Cenaclul Euridice, Marin Mincu se adresează junilor autori de azi: "aș dori din partea tinerilor păreri despre metoda fracturistă; metodele tradiționaliste de analiză clachează". Și, uite cum, Ianuș, Chiva et. comp. pățesc, după opt decenii, ce a pățit Tzara: se trezesc luați în serios în încercarea lor de a lua în răspăr toată literatura anterioară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15011_a_16336]
-
de închisoare în care oamenii citeau frînturi de etichete ca să mai aibă sentimentul lecturii. Dar ăstea sînt lucruri vechi, lumea vrea să se distreze, vine la mare să uite, să se relaxeze... să citească în voie. Pe plajă, un bărbat tînăr citește o carte a lui Denis Delettant. O tînără citește la rîndul ei de cîteva ore bune și cu greu reușesc să descifrez numele de pe coperta întunecată, cu desene gotice: Poe. Se citesc foarte multe reviste, bineînțeles. În Vama Veche
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
ca să mai aibă sentimentul lecturii. Dar ăstea sînt lucruri vechi, lumea vrea să se distreze, vine la mare să uite, să se relaxeze... să citească în voie. Pe plajă, un bărbat tînăr citește o carte a lui Denis Delettant. O tînără citește la rîndul ei de cîteva ore bune și cu greu reușesc să descifrez numele de pe coperta întunecată, cu desene gotice: Poe. Se citesc foarte multe reviste, bineînțeles. În Vama Veche se găsesc toate și chiar și cîteva ziare, dimineața
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
-a) erau exerciții imitative după lecturile haotice din biblioteca de cartier de unde împrumutam cărți la voia întâmplării, întâi cărți pentru școală, Coșbuc, Alecsandri, Eminescu, desigur, dar și Victor Tulbure, Dan Deșliu, mai știu eu cine, dar și mulți sovietici cu tânăra lor gardă, cu oțelul lor călit etc. Dar eram convins că sunt scriitor, poet, firește. Atunci, da. în plus, aveam ideea că, fiind așadar poet, trebuie să mă inspir din natură (educație școlară, vezi bine) și mă văd în vacanțele
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
Vlad, a spus că el - Vlad, adică - este poetul Moldovan adevărat. Așa că am ajuns pe un onorabil loc trei, plus medalie de bronz, bronz care, se știe de la Horațiu, este mai puțin durabil decât monumentul� poeziei. Cum vă pare poezia tânără, cum ați vrea să fie, ce așteptați de la poeții tineri? Poezia tânără este un fenomen în ebuliție, e greu să ai o imagine coerentă a ei, pentru că, în primul rând, nu poți citi miile de volume ale tinerilor debutanți sau
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
adevărat. Așa că am ajuns pe un onorabil loc trei, plus medalie de bronz, bronz care, se știe de la Horațiu, este mai puțin durabil decât monumentul� poeziei. Cum vă pare poezia tânără, cum ați vrea să fie, ce așteptați de la poeții tineri? Poezia tânără este un fenomen în ebuliție, e greu să ai o imagine coerentă a ei, pentru că, în primul rând, nu poți citi miile de volume ale tinerilor debutanți sau la a doua carte. De la cei tineri nu aștept altceva
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]