807 matches
-
sacrul e camuflat în profan și profanul în sacru”. Îmi cer scuze pentru lungimea fragmentului, dar constat că e încă plin de Adevărul Creației, alternativă la toată “Istoria ideile și credințele religioase. “ATUNCI au strigat către Domnul și s-au tânguit: Păcătuit-am fiindcă am părăsit pe Domnul și am slujit Baalilor și Astharteelor; însă acum scapă-ne din mâna dușmanilor noștri, și-ți vom sluji Ție” (Samuil, 12, 10) Textul acesta rezumă întreaga istorie a lui Israil, de la patriarhi și
AGONIA UNIUNII EUROPENE (4) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347331_a_348660]
-
însă îmi trezea amintiri neplăcute pe care încercasem cu precădere să le îngrop în trecut și să le las acolo. Tăcere...Moarte...Revedere.... Totul e de acum plăcere! O parte din mine se bucura că revine, dar o alta se tânguia prinsă în fiare și mă inspăimânta zbaterea mea... - În plus, își continuă ea pleduaria, sora ta a fost acceptată la Arte Plastice pe tot parcursul verii. Nu tu mai bătut la cap să o las să urmeze pictura Emile? - Bine
EUPHORIA de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347486_a_348815]
-
frânt o roată Am strigat și eu cu-această gloată: Crucificați-L pe Iisus Căci gloria Lui astăzi a apus! Voiau și ei, voiam și eu Să-L omorâm pe Dumnezeu Izvorul cel de-viață-dătător De-atuncea plâng și mă-nfior! Mă tângui și Te caut întruna Inima-mi suspină precum struna Care-a rămas atâta: cu o coardă Tu Doamne ai iertat această hoardă! Dar am aflat de învierea-Ți sfântă Ca un cuțit ce lama și-o împlântă În carnea noastră
LA VREME DE CALVAR de ION UNTARU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348822_a_350151]
-
dimpotrivă. Acum ar trebui să fac un comentariu inteligent, dar mă abțin, pentru că poezia nu trebuie povestită, ea este emoție pură sau nu este nimic ! Să mai citez o poezie: “Aezii privesc spațiul / pînă devine concav / madonele încep să se tînguie / cu ochi rugători / Sunetul harpei e doar / o floare de carne / strecurată într-o batistă împăturită / ca un trifoi în album / Catedralele își ștrangulează / turnurile stropite cu var și lumină / incendiind noaptea / pînă cînd se topește / Iubitele dispar tot mai
POEME CU CEASURI SI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348877_a_350206]
-
har. Ascultă șoapta cărților, cărțile nu strigă, cărțile...vorbesc. Bradului Sub cetina codrului, cer iertare bradului , pentru sacrificiul lui, munca pădurarului. Transformat în coli de scris, neștiut și compromis, fără țepi și fără strai, bradul însuși prinde grai. Mi se tânguie amarnic, că din cât a fost de falnic, l-au tăiat, l-au sfărâmat, coli de scris au fabricat. Cum roșește alba coală, când o scrijelesc în grabă, scriind slove fără noimă, în loc să-i mai cânt o doină. Falnic brad
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
Și-n tot ce arzi, sporește, Ca să mai fim și-atunci... Psalm În veac nu te mai întrista, creștine, Iisus a înviat și pentru tine! Aleasă tânguire E toamnă, sunt bogat în frunze Și la mormântul clipelor, Iluziei moștenitorul, Mă tângui, răsfoit de dor. Am chinul bucuriei sfinte Și-n brațuri de neliniști zbor, Iluziei moștenitorul, Mă tângui, pustiit de dor. În azi mă sting, ca orice frunză, Cneaz al tăcerii zeilor, Iluziei moștenitorul, Îmi dau cu cer pe chip și
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
întrista, creștine, Iisus a înviat și pentru tine! Aleasă tânguire E toamnă, sunt bogat în frunze Și la mormântul clipelor, Iluziei moștenitorul, Mă tângui, răsfoit de dor. Am chinul bucuriei sfinte Și-n brațuri de neliniști zbor, Iluziei moștenitorul, Mă tângui, pustiit de dor. În azi mă sting, ca orice frunză, Cneaz al tăcerii zeilor, Iluziei moștenitorul, Îmi dau cu cer pe chip și mor. Poemul Desăvârșitorului Deasupramergătorul s-a oprit. Surâsul Lui alean de purpur mi-i. Îmbrățișat de crini
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
mai bune pârve, bureții de copac, îi știi tu, lumea de pe-aici tăinuiește cu grijă puținele locuri unde pot fi găsiți. Dar cu atâta omenime hălăduind în stânga și în dreapta, praful are să se aleagă de ei, nu contenea să se tânguiască Damian. De asta s-a temut din prima clipă... De altfel, nu uită niciodată să adauge, după părerea lui n-ar fi lucrurile tocmai în ordine cu apariția capului aceluia. Spune că ar avea ceva diavolesc într-însul. Că el
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
n-ai fi existat Te-aș fi născocit, iubito, Te-aș fi scris, te-aș fi pictat, Inima ți-aș fi cioplit-o Și suflare i-aș fi dat. Dacă n-ai fi existat Te-aș fi plămădit din sunet, Tânguind te-aș fi cântat Ca un lung ecou de tunet Dintr-un flaut fermecat. Dacă n-ai fi existat Te-aș fi săvârșit din pașii Dansului nebun, ritmat În percuția și bașii Unui bolero fandat... Dacă n-ai fi existat
DACĂ N-AI FI EXISTAT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345362_a_346691]
-
dimpotrivă. Acum ar trebui să fac un comentariu inteligent, dar mă abțin, pentru că poezia nu trebuie povestită, ea este emoție pură sau nu este nimic! Să mai citez o poezie: „Aezii privesc spațiul/ pînă devine concav/ madonele încep să se tînguie/ cu ochi rugători/ Sunetul harpei e doar/ o floare de carne/ strecurată într-o batistă împăturită/ ca un trifoi în album/ Catedralele își ștrangulează/ turnurile stropite cu var și lumină/ incendiind noaptea/ pînă cînd se topește/ Iubitele dispar tot mai
POEME CU CEASURI ŞI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345347_a_346676]
-
de-a lungul și de-a lațul, ca gândul și că vântul, uneltesc în castelul lor sumbru? Mistic este oceanul în care îmi sunt întrebările, purtate de la un talaz la altul, la fel cum e și ecoul meu surd... Se tânguie ale mele strigate... Se aud difuz, din prăpăstioasa depărtare. Oare rolul meu, în teatrul tuturor, aduce neantul existenței și răspândește sămânță morții? Cum oare să mă arăt lumii când ochii-mi sunt dați uitării? Acum e prea târziu... Cortina s-
SUFLET STINS… de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377855_a_379184]
-
întreabă precum Iov cel răbdător, multîncercatul: “Cine sunt eu, să mă iei / astfel în seamă? / Cine sunt eu?” - izbucnind în strigătul suprem al lui Isus pe cruce: “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, / de ce m-ai părăsit?” Bărbatul, și nu autorul, se tânguie, pentru că, poate pentru prima oară, și-a lăsat partenera să răzbată singură prin văile morții, fără s-o sprijine, fără să-i acorde măsura protecției sale, de stâlp și reazem și de temei, așa cum a făcut-o toată viața: “Cum
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
-se cu întristare, Ce hrăpăreț prieten are. Plimbarea și-au continuat, Parcă nimic nu s-a-ntâmplat. Când în pădure au ajuns, La umbra verde s-au ascuns, Iar după ce s-au odihnit, S-au reîntors din drumețit. Hapsânul se tânguiește: „- Vai, inelul ne lipsește!“. Însă prietenul cinstit S-a revoltat și i-a vorbit: „- Cum de rostești tu, măi frate, Vorbe neadevărate? Când comoara am găsit-o, Repede ai și dosit-o, Te-ai fălit că e a ta, Deși
PRIETENUL HAPSÂN de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375917_a_377246]
-
-se cu întristare, Ce hrăpăreț prieten are. Plimbarea și-au continuat, Parcă nimic nu s-a-ntâmplat. Când în pădure au ajuns, La umbra verde s-au ascuns, Iar după ce s-au odihnit, S-au reîntors din drumețit. Hapsânul se tânguiește: „- Vai, inelul ne lipsește!“. Însă prietenul cinstit ... Citește mai mult Doi prieteni se-ntâlnesc,La plimbare-ncet pornesc,Mergând veseli pe cărare,Le-apare-un inel în cale.Unul repede-l ridicăși-ncepe voios să zică:„- Uite, frate, ce-am găsit!“.Repede, l-
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
-se cu întristare,Ce hrăpăreț prieten are.Plimbarea și-au continuat,Parcă nimic nu s-a-ntâmplat.Când în pădure au ajuns,La umbra verde s-au ascuns,Iar după ce s-au odihnit,S-au reîntors din drumețit.Hapsânul se tânguiește:„- Vai, inelul ne lipsește!“.Însă prietenul cinstit... XIX. LA SĂNIUȘ, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. Am plecat la săniuș; Pe frumosul derdeluș, Este plin de copilași Zburdalnici și drăgălași. Toți se dau cu
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Pe Argeș în jos ,pe un deal frumos , E un loc mirific și armonios Într-o mănăstire albă și măreață , Legenda ne spune că-i zidit-o soață . Se tânguie pomii ,aleile reci , Când în taină să te rogi încerci . Auzi dintre ziduri un murmur prelung , În liniștea sacră a lăcașului sfânt . Manole ,Manole n-o auzi cum plânge , Și după ani sute zidul tot o strânge , Pe Ana ta
MANOLE , MANOLE ! de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376061_a_377390]
-
de tine, ți-ai încălcat menireaCu aroganța minții, te-ai scurs printre păcate,... XXVIII. HOINAR, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1474 din 13 ianuarie 2015. Destinu-și amputează, pe caldarâm de vise, O nebunie-ntreagă, în zbatere totală, Își tânguie firescul cu porțile închise, Își sfâșie trăirea cu forma ireală. Respiră printr-o stampă a Căilor Lactee, Vâslește într-o barcă prin timpuri paralele, Răvășitor, e Phoenix din mit, printr-o scânteie Aruncă, spre-a renaște, un trup în limbi
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
vise zgribuite Pe gheață azvârlite, de-o mână de iluzii, Se amăgește-n patimi, prin treceri răvășite, O minte îi degajă mănunchi de deziuzii. Citește mai mult Destinu-și amputează, pe caldarâm de vise,O nebunie-ntreagă, în zbatere totală,Își tânguie firescul cu porțile închise,Își sfâșie trăirea cu forma ireală.Respiră printr-o stampă a Căilor Lactee,Vâslește într-o barcă prin timpuri paralele,Răvășitor, e Phoenix din mit, printr-o scânteieAruncă, spre-a renaște, un trup în limbi rebele
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
de bună credință. Stilul de o naturalețe empatică inserează și inovații lexicale: „tăcere nădăjduitoare“, „puteri fantaste“, „gândul zburătăcind“, „ceruri azure“, unele născute din necesități de rimă ca acest „chem“: „Iar lira ce vibrase doar la al dragostei îndemn/ Acum se tânguie prin codrii seculari, cu groază/ Nu mai aude al păsărilor îmblânzite dulce chem“. De mână cu Orfeu, poeta străbate cu mult curaj, munți și văi, mări și oceane, trecutul și prezentul sufletului omenesc într-o lume în permanent zbucium al
ACTUALITATEA UNUI MIT de VICTORIA MILESCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376639_a_377968]
-
Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului TREC COCORII Din văzduh se scutur norii Zgribuliți de-atâta dor, Tot privind cum trec cocorii Și sub ei un alt decor. Vântu suflă-n a lui strună Și se tânguie de zor, Din copaci frunze adună, Pe pământ face covor. Soarele sfios privește După-un văl de ceață groasă, Și-a lui rază-acum tânjește După vara-i prea frumoasă. Doi copii desculți aleargă Prin frunzișuri fără rouă, Râsul lor acum
TREC COCORII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375217_a_376546]
-
beci pentru a scoate o vadră de vin ți-am auzit vocea, mirosea a ceară de lumânare iar șura era goală dezbrăcată de boi și vaci, am dat la o parte păienjenii de la ușa beciului care a început să se tânguie scârțâietor la deschidere, pustiu, și pustiul îmbrăcase haină de vânt ce a început să mă vânture în gârliciul pivniței, butoaiele se dezmembraseră demult și vinul încă mai curgea pe vatră, de la ferestre numai păienjenii mai privesc în afară în timp ce casa
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372683_a_374012]
-
Spiritual > PĂCAT BLESTEMAT Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Zboară, pui de vânt, în zări depărtate, risipind, pe pământ, cele șapte păcate, în trup de mormânt, cu frunze numărate, sub tălpi tânguind în zile brumate, pe frunte de munte lovindu-se toate! La amiază, când caii nechează, Soarele arză! La apus, când vântul s-a dus către asfințit, păcatul smerit, ultimul păcat, singurul scăpat, stă să mi se roage să-i mai
PĂCAT BLESTEMAT de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373049_a_374378]
-
Poeme > Duiosie > NEBUNUL, UN TRECĂTOR ANONIM Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 2189 din 28 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului împinge capătul unei sfori zice și asta pentru că așa vede el depărtarea un capăt un nimic sub care se tânguie o umbră ar putea prea bine să tragă de capătul celălalt precum marea de valul izbit de mal dar trupul său descompus în nisip fără să știe îl arde pe tălpi prea multă demagogie ar zice nebunul sub inconștiența privirilor
NEBUNUL, UN TRECĂTOR ANONIM de TEODOR DUME în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373133_a_374462]
-
s-a repezit, înfrigurată și temătoare, la salteaua sub care ascunsese telefonul. L-a scos de acolo și a încercat să caute numărul de acasă dar aparatul nu funcționa. - Doamne, ce mă fac? Doamne, ce are de nu merge? se tânguia ea cu voce tare, uitând că poate fi auzită de femeia pe care o văzuse atunci când a fost adusă aici. Când a realizat că îl închisese pentru a proteja bateria, a respirat ușurată și a încercat să introducă codul "pin
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
se simt pustiite; Își poartă, umile, gălbuia maramă, Pe umărul nopții plângând, despletite. Își leapădă straiele arse în toamnă Și goale rămân sub a vântului strună; Privesc, cu durere, spre-a cerului Doamnă: Suava, măreața și palida Lună. Furtuna se tânguie-n brațele mele, Dorind să-și arunce mantaua departe; Prin râpe se-ascunde, privind către stele, Că tare ar vrea de noroc s-aibă parte. Se-ntunecă totul în jur și în suflet, Iar toamna de aur dansează pe creste
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]