509 matches
-
fizice și psihice monstruoase, descrise lapidar în Cronică sau detaliat în Șapte personaje care trec zilnic prin ochiul delfinului, moartea și dragostea par singurele realități cu adevărat palpabile, fin interconectate: "În acest oraș al aproapelui,/ moartea latră la oameni/ cu tânguirile dragostei". Relația dintre destrudo și libido este, desigur, veche de când lumea. Poeta o știe prea bine, din moment ce recunoaște, undeva, într-un trist Proces verbal, că reiterează o poveste ce datează de secole: "M-am luptat și eu pentru Theba,/ Doamne
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iluziilor astfel întreținute sunt invocați tocmai pentru a justifica preferința pentru o atare formă a alterității interioare: "Dumnezeul măștilor și al iluziilor/ dansează./ Pare un demon care și-a uitat/ vorbele și puterea./ La miezul nopții, el își înghite/ umbra, tânguirea,/ se duce în fața pietrei/ și își sărută chipul./ O, scris ți-e numele pe fruntea zeilor!/ Și osul zilei doare. Să vină poeții!/ Prea multe chipuri, prea multe chipuri ți se arată/ până când viața cea vie va fi să intre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
parte, vocabule ale inițierii, ale accesului la o transcendență al cărei cod nu poate fi parcurs de orice profan. Doar inițiatului, desigur, îi este dăruită "din sorii altei lumi o scară/ ca sufletu'mi ce prin fântâni coboară/ să fie tânguire unui clopot" (Stelele umbrite, din Falii 2, Poema focului 1985). Întreaga creație a lui Liviu Pendefunda este plină de o asemenea versificație încifrată, amintind de revoluția simbolică din Joc secund. Cel ce în viața de toate zilele este, după cum se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de transport se constituiau în garanții pentru orice întreprinzător, implicit în șansa propășirii generale. Viziunea sa, optimistă, contrasta însă cu realitățile constatate în același perimetru, unde, în loc să sporească, spațiile împădurite "se mistuiesc printr-un catahrisis (abuz n.ns.) vrednic de tânguire". Mulțimea fierăstraielor concentrată în zonă, exportul necumpătat și "relele obiceiuri" ale despăduririlor în profitul extinderii imașurilor pentru hrana vitelor, adeseori prin incendierea unor mari suprafețe de păduri (exemplificând cu acelea de lângă Neagra și Negrișoara), îl întristau și revoltau deopotrivă. Locurile
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
a lemnului, prin numeroasele și peste analoghie aflătoarele ferestei, toată valea cea mare a Bistriței cu a<le> ei lăturalnice văi, se vede stirpită de lemne și provizioanele copacilor câștigate prin învechime se mistuiesc prin un abuz (catahrisis) vrednic de tânguire. Pe lângă această întrebuințare a pădurilor, mai este încă și alt rău, carele nici într-un chip nu se poate dezvinovăți. Cu înmulțirea înpoporării pe fieșcare an și cu sporirea vitelor, mai ales a numeroaselor turme de capre, sporește și lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
9 25 mai 1848 Cătră Cinst<ita> Epitropie a Casei Apelor din Prințipatul Moldovei În privire că peste puține săptămâni are a se săvârși apeducul din capitala Iași, subscrisul ia îndrăzneală a supuni, prin aceasta, cinst<itei> Epitropii a sa tânguire, ce este întemeiată pe rezoane drepte, pozitive, și netăgăduite, fiind plin de încredere că cinst<ita> Epitropie va binevoi a lua de aproape în considerație această tânguire. În locul vechiului apeduc, de la anul 1803 până acum, s-au prefăcut din nou
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Iași, subscrisul ia îndrăzneală a supuni, prin aceasta, cinst<itei> Epitropii a sa tânguire, ce este întemeiată pe rezoane drepte, pozitive, și netăgăduite, fiind plin de încredere că cinst<ita> Epitropie va binevoi a lua de aproape în considerație această tânguire. În locul vechiului apeduc, de la anul 1803 până acum, s-au prefăcut din nou de patru ori cu mari cheltuieli și totuși capitala nu mai ave apa deagiuns. Subscrisul au proiectat un altul, care, în orice privire, este mai deplin, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
și versurile: „Pe câmpi alergând Pe toți întrebând Și la toți zicând”, în care utilizarea verbelor la gerunziu nu subliniază doar o continuitate dureroasă a acțiunii, ci conferă baladei, în acest episod al ei, o sonoritate gravă, o tonalitate de tânguire a celei care ar face orice numai să-și știe copilul aproape. Eroul popular din alte creații anonime, deși apropiat de natura protectoare în mijlocul căreia viețuiește, în momentele de însingurare profundă se confesează brazilor, munților, florilor, codrului, armelor, murgului, însă
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
verde, Toate Câte-au rămas fără tine Mă dor. Nu-mi mai e dor de nimeni, mamă, Numai de tine mi-i dor.” („Litanii pentru orgă”) Aceeași absență dureroasă apare și în poezia „Mi-e dor de tine, mamă”, o tânguire de o profundă sensibilitate și sinceritate a celui care se simte, chiar și la vârsta maturității, în lipsa mamei, lipsit de sprijin și protecție: „Sub stele trece apa Cu lacrima de-o samă, Mi-e dor de-a ta privire, Mi-
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
După ce au luat-o, s-au dus la o mănăstire de călugări pentru a cere ospitalitate. Pe când Fericitul Francisc se întreținea într-o discuție familiară cu abatele, un argat al mănăstirii, bolnav de o boală incurabilă, scoțând urlete îngrozitoare și tânguiri, a început să-i blesteme pe toți locuitorii mănăstirii fiindcă nimeni nu-l ajuta în suferințele sale. Atunci, Sfântul, împreună cu însoțitorul său, s-a apropiat de el, l-a îndemnat să aibă răbdare, să laude Providența divină care transformă relele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să-ți pui încălțări în picioare, ca să nu bocănești în lumea de dincolo: Nu cumva să lovești soția pe care o urăști; nu cumva să-ți săruți fiul îndrăgit; nu cumva să-ți bați fiul nesuferit, căci te va birui tînguirea subpămînteană”. La evrei, aceste sentințe au devenit „table” ale „legii”. Enkidu a nesocotit toate aceste „porunci” care reglementau condițiile călătoriei, drept urmare, nu numai că n-a adus obiectele sacre, dar nici nu s-a mai întors din lumea de dincolo
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
au zis Fiul lui Dumnezeu, când au văzut moartă în pat pe fata lui Iair, mai marele Sinagogului. Și așa zic și eu către înțelepția voastă blagosloviților ascultători și către dumneata măria ta și către celelalte iubite rubedenii, care cu tânguiri și cu lacrimi vă întristați împreună, pentru această de bun neam cocoană, care s au odihnit în Domnul. Iar o cocoană creștinească, ca aceasta, ce s-au născut în baia sfântului botez, ce au supt laptele credinței, ce s-au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
i s-au îmbolnăvit și murit animalele, i s-a îmbolnăvit fica cea mică Mădălina, seceta și uscăciunea s-a abătut asupra acelor meleaguri. După cele trei zile de sfințire și tămâiere stafia înlănțuită a apărut din nou, bisându-și tânguirea lugubră. Boierul Mogoșan era disperat, nemaiputând să îndure ispitele și încercările la care era supus. Totuși își păstra calmul, reflectând cu chibzuială și înțelepciune la ceiace are de făcut. Sculându-se în dimineața aceia, observă că pe față și mâini
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Apoi, din raportul nr. 8 745 al Isprăvniciei ținutului Bacău, din 2/14 august 1848, către Departamentul Treburilor din Lăuntru al Moldovei reiese că "unii din locuitorii satelor Răpile [Rîpele] și Filipești, îngroziți de boala holerei, s-au arătat cu tânguire că din locuitorii ce se trimit în această pază a hotarelor se îmbolnăvesc de această boală a holerii și din necăutare unii și pier, ... iar pe alții din ei îi lovește pe drum"; de aceea nu puteau fi asigurați pușcași
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
deja că la intervale relativ scurte trebuia să se aștepte la această expresie de neajutorare pe chipul lui, precedată sau însoțită, cum se întâmplase acum, de simulacrul confesiunii. „Știți, nu suport pitorescul“, începuse el întâlnirea. Chipul și glasul slujiseră aceleiași tânguiri neputincioase, de copil îmbătrânit și singur. Ați întârziat, deci. Tovarășii au fost arestați, fără a vă mai vedea. Jocul nostru cere uneori puțină ticăloșie. S-ar putea să fiți neliniștită în legătură cu ceea ce aș vrea să vă întreb, să vă propun
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai suna. Te rog. Te rog, lasă-mă așa, nu... Anie. Lasă-mă, te rog. Nu, nu mult... sigur. O ruga șoptit, ca un copil, suflând în pâlnie. Nu se aștepta, probabil, la asemenea verificare sau împotrivire sau pedeapsă. O tânguire și o mincinoasă rugăminte, mai curând, la ambele capete ale firului. Poate receptorul nici nu fusese așezat pe furcă ? Nu se auzise nimic, glasul amuțise, de mult. Poate își ascultau doar respirațiile ? Parcă sunase, totuși, ceva. Stridența se pierduse tot
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Hecabe, mama lui, și această cumnată aducătoare de urgie și de moarte: Elena. Numai Priam, în iertarea lui, putea îngădui un asemenea lucru. Și doar un poet ca Homer putea să sporească încărcătura de iubire omenească a Iliadei cu această tânguire finală. Iliada se încheie cum nici o altă tragedie nu se încheie: cu înapoierea leșului lui Hector de către Ahile, ucigașul lui, și cu tânguirea asupra lui a celei care adusese peste troieni urgia, iertați amândoi de Priam, care, în suferința lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Și doar un poet ca Homer putea să sporească încărcătura de iubire omenească a Iliadei cu această tânguire finală. Iliada se încheie cum nici o altă tragedie nu se încheie: cu înapoierea leșului lui Hector de către Ahile, ucigașul lui, și cu tânguirea asupra lui a celei care adusese peste troieni urgia, iertați amândoi de Priam, care, în suferința lui, pe nimeni n-ar fi trebuit să ierte mai puțin decât pe aceștia doi: Puterea și Frumusețea care scot viața din făgașul ei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Din toată poezia lumii, cea mai bogată în lacrimi este poezia Iliadei: ape care curg, negre, pe pieptul unei stânci. Lacrimi vărsate de durerea morților iubiți. Iar dinspre pământul acela însângerat și de pe înălțimile Ilionului se înalță spre cer, cu tânguirile, o atât de mare suferință omenească, încât în adâncul cerului senin și incandescent al Iliadei se vede întunericul. Hades Morților din epopee nu le e făgăduită o altă viață vrednică de numele acesta. E drept, se duc pentru totdeauna în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
sfadă cu Hera), Zeus îi primește ruga, înclinându-și capul în semn de fermă hotărâre. Iar după ce Ahile află de la Antiloh că Patrocles e mort, scoate un strigăt cumplit, pe care îl aude Tetis în adâncul mării și dă glas tânguirii funebre, însoțită în jale de toate Nereidele, care își bat pieptul în marea peșteră plină de lumină. Tetis le spune 75 durerea ei, că l-a născut pe cel mai slăvit dintre eroi și l-a crescut ca pe un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
îl numește „prietenul credincios al lui Ahile“. Menelau îi răspunde că va face tot ce-i stă în puteri: moartea lui Patrocles îi sfâșiase inima. Mai târziu, când, după moartea lui Patrocles, aheii vin la Ahile cu daruri, și după tânguirea Briseidei, Ahile îi concediază pe toți în afară de atrizi, de Odiseu, Nestor, Idomeneu și, alături de ei, bătrânul Foinix. Apoi, când Ahile pornește cu trupele sale împotriva troienilor, Foinix se află în fruntea escadronului său de dolopi, bătrâni, dar încă în putere
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
înțelegem că puterea aceasta este pe măsura violențelor și nemăsuratelor lui pasiuni. Lacrimile încetează să-i curgă și marile hohote se potolesc după ce plânge cum numai el o face în toată Iliada, care răsună, ca și țărmurile mării, de ecoul tânguirilor lui, aprige până la istovire. Un plâns și un zbucium întreg, atotcuprinzător de suflet, în care lumea lui se preface toată în lacrimi. Ahile se află întreg în toate pasiunile lui. Iar detașarea lui de trecut este a singurului erou homeric
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Hecabe, mama lui, și această cumnată aducătoare de urgie și de moarte: Elena. Numai Priam, în iertarea lui, putea îngădui un asemenea lucru. Și doar un poet ca Homer putea să sporească încărcătura de iubire omenească a Iliadei cu această tânguire finală. Iliada se încheie cum nici o altă tragedie nu se încheie: cu înapoierea leșului lui Hector de către Ahile, ucigașul lui, și cu tânguirea asupra lui a celei care adusese peste troieni urgia, iertați amândoi de Priam, care, în suferința lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Și doar un poet ca Homer putea să sporească încărcătura de iubire omenească a Iliadei cu această tânguire finală. Iliada se încheie cum nici o altă tragedie nu se încheie: cu înapoierea leșului lui Hector de către Ahile, ucigașul lui, și cu tânguirea asupra lui a celei care adusese peste troieni urgia, iertați amândoi de Priam, care, în suferința lui, pe nimeni n-ar fi trebuit să ierte mai puțin decât pe aceștia doi: Puterea și Frumusețea care scot viața din făgașul ei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Din toată poezia lumii, cea mai bogată în lacrimi este poezia Iliadei: ape care curg, negre, pe pieptul unei stânci. Lacrimi vărsate de durerea morților iubiți. Iar dinspre pământul acela însângerat și de pe înălțimile Ilionului se înalță spre cer, cu tânguirile, o atât de mare suferință omenească, încât în adâncul cerului senin și incandescent al Iliadei se vede întunericul. Hades Morților din epopee nu le e făgăduită o altă viață vrednică de numele acesta. E drept, se duc pentru totdeauna în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]