472 matches
-
Héctor, care salută marțial în dreapta și în stînga. Muritorii de rînd nădușesc în Guagua sau Cămila, un autobuz improvizat năstrușnic: o cabină de camoin la care se atașează două cutii enorme, cu o teșitură între ele. Au roți și sînt tîrîite prin oraș. Ca o cămilă cu două cocoașe, așa au botezat-o cubanezii, cu mult umor. Cămila este eficientă, încape în ea o mare de oameni, înghesuiți, transpirați dar optimiști. Héctor trecea pe lîngă Guagua, aerisit de vîntul creat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dă picioarele jos și stă tot ghemuită. Oftează și boscorodește a nemulțumire, a revoltă. Bărbatul nici nu suflă de frică să nu se răzgîn dească. Are dreptate. Orice bruscare verbală o va răsturna cu cracii în sus pe pat. Marilu tîrîie ostentativ picioarele, geme ostentativ și oftează din toți rărunchii, tot ostentativ. Se duce mai întîi la baie. Trîntește ușa cu zgomot. Rămîne în baie și nu se aude nici o mișcare. Raul se enervează rău și țipă cît îl ține gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a fost tovarăș un timp și aprig dușman apoi. Dar în perioada cît am fost umăr la umăr eram puternici, eram o forță, eram niște oameni de care se vorbea numai de bine. Apoi el a devenit un rătăcit, un tîrîie picioare prin politică și un om necăjit. Îmi era milă de el și îmi era silă de gestul meu de acum. În fond, și ce dacă m-a făcut ipochimen? Ce, am murit din asta? De fapt, în grecește, cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
are dreptate și consider că ieșenii îmi rămîn datori că i-am scăpat. Plaja Tarará Mașina se lansează pe Quinta, arteră vitală a Havanei, într-o competiție anemică, cu mașini parcă recent scoase de la naftalină. Imensa Volgă din față își tîrîie greoi oasele bătrîne și scoate un fum negru, înecăcios, ca într-o acțiune de camuflaj bine studiată. Moskvici-uri sprințare, foiesc ca niște balerine bătrîne, care încă mai fac eforturi inutile să arate că au fost odată cineva. Mașini americane, lungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
observ atent lumea pestriță, fac speculații logice și consider că sînt îndreptățit să mă cred în fața unui insectar. Se apropie de plajă încă o pereche. Un bătrîn șleampăt, cu pantaloni scurți, dar lungi ca de împrumut și largi peste măsură. Tîrîie picioarele, așa cum îi stă bine unui bătrîn cu tendoanele sclerozate. În nisip lasă două dîre, așa cum schiorii le lasă în zăpada afînată. Puțină pulbere se ridică în urma lui. În mîna stîngă are o paporniță grea care îl dezechilibrează. De aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
car I bai bucluc ia da îmblăti (a) a treiera încârligat îndoit, complicat înăcrit nervos, arțăgos înciocăla( a) a cupla, a monta, a îmbina înzdrobat răcit J jăgneață jarul strâns grămadă sub oala cu verze pentru fierbere jărui(a) a târâi jigărit slab, sfrijit jilip jgheabul pe care curge apa la roata morii jude primar jutariu paznic de câmp L ladamesesertar laghiță bancă mai lungă laibăr vestă lămpaș felinar liuri must din dreve, vin de-al doilea M marșină de săpat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
șop, sușop spațiul liber de sub acoperișuil șurii șovârnog schiop, își trage piciorul șteand pentru murături T tașcă servietă de piele tălăluit sfătuit tăietoriu lemn dur, noduros pe care se crapă celelalte lemne tălpiță banchetă târtoșă femeie scundă tecău, tecărău prostănac, târâie brâu teșcoabă burdușel de brânză tindă anticameră, uneori folosită ca bucătărie tifirigiu adăpost mic pentru lemne, fân, etc tioacă înțelege greu, greu de cap tiocuș pungă din piele toaieș prostănac tragă, tânjală lemn aplicat la jug, cu care se trage
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
care, gol de alte simțiri nobile, nu numai a căutat, ci și a practicat erotismul animalic, până când, lovit de săgețile lui chiar în obositul creer, mintea i s-a dus în Nirvana lui Schopenhauer, eară trupul i s-a mai târâit câțiva ani, până când, în floarea vieții, s-a dus și el tot acolo..." Poetul n-ar fi altceva decât un... cârciumar ce otrăvește nația: "ne tânguim atât împotriva crâșmarilor care ruinează poporul nostru de rând. Nu zicem, totuși, un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de ce-i În stare târfa asta bătrână, că-și ține socoteala până la ultimu’ cancioc la tot ce rămâne seara Împrăștiat prin curte, plus o sută și ceva de saci pe care-i are În pivniță. Îl vezi tu că se târâie Încolo și Încoace ca o rață boșoroagă, da’ și el și cotoroanța aia sunt cu ochi-n patru, și nu-ți mai spun că de-atunci au fost și mai și. S-a interesat moșu’ prin gară ce și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
am rupt. Am descărcat singură jumătate de TIR cu lăzi de struguri și le-am cântărit și până la nouă am stat numai În picioare la vânzare, oh, Relule. - Turcu’ ăla nu te fute? - E bătrân, dă-l dracului. Abia Își târâie bășinile. Mai rău m-aș amărî cu el. Mai bine lipsă. - Și io sunt bătrân. Aș fi putut să-ți fiu tată dacă te-aș fi făcut la optișpe ani. Neli se smiorcăie În stilul lui Laur și-și pițigăiază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de a menține vigoarea germanilor 1. Calvarului asediului i-a urmat iadul din lagăre. Voința de a trăi a avut un rol important, pentru cei trimiși în lagărele de prizonieri. Cei descriși de Weinert ca “fantome în zdrențe, schiopătând sau târâindu-și picioarele” nu vedeau decât spatele celui din fața lor. După ce efortul marșului le încălzea trupul, păduchii deveneau mai activi. Unii civili le trăgeau pătura de pe spate, alții îi scuipau în față sau chiar aruncau cu pietre în ei. Cel
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
încercarea de a menține vigoarea germanilor. Calvarului asediului i-a urmat iadul din lagăre. Voința de a trăi a avut un rol important, pentru cei trimiși în lagărele de prizonieri. Cei descriși de Weinert ca “fantome în zdrențe, schiopătând sau târâindu-și picioarele” nu vedeau decât spatele celui din fața lor. După ce efortul marșului le încălzea trupul, păduchii deveneau mai activi. Unii civili le trăgeau pătura de pe spate, alții îi scuipau în față sau chiar aruncau cu pietre în ei. Cel
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
istoria lui Loghin, am mai introdus în a mea, încă o serie de bucovineni, valoroși dar ignorați, scociorând material vechi. Și acum să trecem la ale noastre. Cum o mai duci cu sănătatea, mata și soția? Eu deși abia mă târâi, câteva ore de dimineață mai fac câte ceva, însă soția, sufere mereu. Mai scrie mi din când în când ce ne interesează, singura mângâiere ce ne-a mai rămas la bătrânețe. Închei, dorindu-vă îmbunătățirea sănătății a dv. și a doamnei, ca să
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
puncte din oficiu. ● Timpul efectiv de lucru este de două ore. Partea I (46 de puncte) Citește cu atenție textul dat. Scrie, pe foaia de examen, răspunsul pentru fiecare cerință. "În pajiștea ce marginea drumul, cativa rări cosași sau greieri târâiau a arșiță. Tot încotro mergeam eu, curgea și Sabasa cu unde repezi și clare; privind-o numai cum se strecoară iute și murmurătoare pe sub umbră deasa și tăinuita a pădurilor, îmi pricinuia o simțire de dulce răcoare sub arșiță caniculară
PROGRAMA din 29 august 2001 PENTRU EXAMENUL NAŢIONAL DE CAPACITATE 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/140815_a_142144]
-
perspectiva privitorului; prezenta imaginilor vizuale și auditive; în ansamblu, textul urmărește să provoace o anumita impresie în sufletul cititorului etc. (1 p. + 1 p.) 2 puncte B. Limba română 6. Oricare dintre următoarele răspunsuri: diftongi - "pajiștea", "marginea", "sau", "greieri"; triftong - "târâiau". (2p. + 2p.) 4 puncte 7. Exemple de răspuns: "iute" - vioaie, rapidă, sprintena etc.; "clare" - pure, limpezi, transparente, curate, străvezii, cristaline etc. (2p. + 2p.) 4 puncte 8. Oricare două dintre următoarele răspunsuri: "nemișcat", "neoprit", "neașteptat". (2p. + 2p.) 4 puncte 9. Exemple
PROGRAMA din 29 august 2001 PENTRU EXAMENUL NAŢIONAL DE CAPACITATE 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/140815_a_142144]
-
al verbului (sintagmei, propoziției)-predicat. Ca predicat sintetic, predicatul narativ se realizează prin: • verbe de acțiune: „Bolnav în al meu suflet, în inimă bolnav, Cu mintea depravată și geniul trândav, Închin a mea viață la scârbă și-ntristare Și-mi târâi printre anii-mi nefasta arătare.” (M. Eminescu) „Nimic nu înrăiește poate mai mult decât zădărnicia.” (O. Paler) • verbe de percepție (a vedea, a auzi, a simți etc.): „Pribeag, cum sunt, / Mă simt azi cel mai singuratic suflet.” (L. Blaga) • verbe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dat pe spate, Un mac își scutură pe rând Petalele însângerate. În salcii, vrăbiile tac, Doar cucul cal bătrân aruncă, Ne-ndemânatic și buimac; Chemarea-i scurtă peste lunca. Și din trifoiul adormit Cu flori ușoare și rotunde, Acelasi dulce târâit De greieri tineri îi răspunde. Pe-un fir subțire, auriu, Se leagănă sub o sulfina Un mic paianjen străveziu, O picătură de lumină. Și, dibuind un gândăcel Cu poleitele antene Coboară pe un mușețel La umbră între buruiene... Vară de
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
a lumilor (Talpa Iadului), fără de care universul nu ar putea exista, și pe agentul lor transformator. După ce Ivan reușește să păcălească Moartea, aceasta nu-l mai vrea pe Ivan. Și-l lasă de izbeliște, nu să trăiască, ci să-și târâie o supraviețuire cât e lumea și pământul, în zona intermediară a nimburilor. Moartea nu i a mai disputat o „nemurire” câștigată cu prometeism. Nu poate muri, pentru că în realitate nu a trăit niciodată. Ivan Turbincă le-a perturbat tuturor liniștea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
pentru povestire.”<footnote Ibidem, p. 267 footnote> Atât de activa dorință contrară părea să-l recomande psihiatrilor pe Sandu din O moarte care nu dovedește nimic: „Mă duc cu mine și nu mă cunosc (...) Mă mir cum pot suporta să târâi cu mine, pretutindeni pe mine streinul (...) Și uneori acel strein e blând, agreabil, dar alteori e odios cu egoismul lui. Și eu îl port mereu cu mine...”. Această dorință contrară are un resort mult mai puțin fioros pe care îl
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
înstrăinarea, “greața” față de Ceilalți și de sine însuși: “Mă duc cu mine și nu mă cunosc, cu toate că mă observ cu o grijă migăloasă și o trudă inutilă. Vreau să pricep pe alții! Mă mir cum pot suporta să târâi cu mine, pretutindeni, pe mine, streinul. Și uneori acel strein e blând, agreabil, dar alteori e odios cu egoismul lui. Și eu îl port mereu cu mine...” Romanul lui Anton Holban ridică serioase probleme de comportament al bărbatului, normalitatea sa
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
am vrut eu să-l pun pe el cu capul sub butuci pănă la urmă m-a trântit el grămadă la pământul lui în așteptarea veninului izvăvitor, dar... surpriză: părea c-a ostenit și el, ditamai balaurul, și-acum se târâie cu mine-poale, nu-mi rămâne decât să aștept, să așteptăm, el este EL, târâtorul hărăzit veșniciei târâtura, nu se știe încă de către cine, Șarpele... timpul... pământul. TOT MAI STRĂIN Tot mai străin de lume și de ceilalți, ăștia, și ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
așteaptă. Uneori nici această abordare nu este suficientă. Magazinul mare de suveniruri de la Disneyland se mai confruntă cu această problemă încă. Acolo, pe tot parcursul zilei magazinul este gol aproape, deoarece vizitatorii înțelepți nu vor să cumpere, pentru ca apoi să târâie toată ziua sacoșele după ei prin parc. Dar, pe la ora patru și jumătate, pasiunea cumpărăturilor de suveniruri se dezlănțuie. S-a înființat un serviciu astfel încât clienții care cumpără dimineața pot să plece să viziteze cu mâinile libere și apoi să
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
produsele mai puțin interesante, cum ar fi fardul corector, sunt expuse pe rafturile de jos, forțându-le pe cumpărătoare să se așeze în genunchi pentru a ajunge la ele. De fapt am surprins pe casete femei în vârstă care se târâiau pe jos ca să vadă produsele - imagini care au fost usturătoare pentru imaginea clienții noștri și extrem de eficiente. Astăzi multe planuri de aranjare a mărfurilor în magazine s-au schimbat, pentru a face loc cumpărătorului în vârstă. Expunerea acestor produse cu
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
Se aude din nou soneria. Ieșind din cameră, cu săpun pe bărbie, și luându-și prosopul de la gât.) Dacă mai sunați o dată, eu nu vă deschid"63. În acest început de vodevil, servitorul va deschide ușa fără tragere de inimă, târâindu-și picioarele. Folosind "on", el arată că nu se simte responsabil pentru acțiunea pe care o va face, o acțiune oarecare. În schimb, de îndată ce proferează o amenințare ("Dacă mai sunați o dată, eu nu voi deschide"), adică un act de vorbire
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
strîmte în talie, involte în partea de jos). O ultimă observație: cuvîntul „prințesă” lipsește din Dicționarul lui Șăineanu! Enigme în „Amurg” (Pe seară, la geamuri, un nour violet și de aramă), versul al doilea e: „Pe drum, 1-aceeași oră, se tîrîie un lanț de fier” 1). La ce s-o fi referind poetul? „Amurg” a fost scris în 1918, în timpul ocupației Bucureștilor de către germani, dar nu e vorba, cred, de vreo „mașină de război”, ci de ceva mult mai simplu: de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]