5,786 matches
-
frunze... O să vorbesc cu Elvira, dacă nu-și pune la punct bărbatul, îi dau afară pe amândoi. Gătește ea bine, dar nu am să plătesc un bețiv... Nu apucă să-și termine vorba, fiindcă din spatele vilei apăru o femeie mărunțică, târând un picior. Grăsuță, cu un cap mare, cu părul de un roșu țipător, se repezi spre Elena, încercând să-i sărute mâna, după care luă geanta pe care Ninel, șoferul, o așezase pe masa din curte. Gheorghe Tălparu locuia în
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Alfazet-8 și Alfazet-9 tuturor părinților care țin cu adevărat la copilașii lor. Laurențiu Olteanu Cutia albă Coborâsem de câteva secunde din Turnul Eiffel. Ploua mărunt. O nevoie colosală de a merge la toaletă îmi apăsa toți centrii nervoși. M-am târât ca o reptilă până-n stradă, cu eforturi supraomenești de a nu mă face de rușine în mijlocul Parisului. Mașinile furnicau în toate sensurile. Pietonii alergau, unii sub umbrelă, alții chirciți pe sub copertinele magazinelor. În alte circumstanțe, aș fi savurat un astfel
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Judas Priest. N-a zis nimic, a luat banii, s-a dus la bar și-a scos de sub el o plăcuță pe care scria „Nu acceptăm cereri muzicale“. M-am enervat așa tare, că m-am ridicat și m-am târât afară. La două străzi mai încolo, doi medici o urcau pe Eva într-o ambulanță. M-am suit într-un autobuz s-ajung mai repede acasă. În autobuz am fost martor la un furt, un scandal pe teme politice și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sau cinci ani. Sunt la restaurantul hotelului cu mama, tata și fra tele meu, care abia se născuse. Mănânc orez cu lapte, presărat cu un praf ma ro niu de scorțișoară, dintr-un castro nel alb. Pe lângă masa noastră se târăște un om, trecut de prima ti nerețe, parcă și de a doua, cu han dicapuri fizice vizibile. E vai de el, cocoșat, șchiopătează, nimeni nu și-ar dori să fie în pielea lui. Cum îl zăresc, fără să stau pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Cred că ar striga lumea după ei tot felul de porcării. Tot nu-i bine. Aseară am făcut greșeala pe care îmi spun de fiecare dată că n-o mai fac niciodată: am părăsit bârlogul ăsta fain ca să mă las târât de grupul de cheflii așa, de-aiurea, prin Centrul vechi. Specia de imbecili are mai multe ramuri, de-aia a jandarmilor v-am zis deja. Mai e una, aproape la fel de aproape de specia umană cum sunt io de crocodil, și aia
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
șezând, și gemete, și flirturi, prosoape, și transpirație. Nu te uita la țepi. Eu când încep o treabă, o fac bine. M-am trezit c-o asistentă care-mi pusese oxigenul la gură. Altceva nu știu. Decât că m-am târât până acasă. M-a ajutat taximetristul să mă dau jos. Mama mi-a deschis ușa. Mi-e frică să clipesc, să nu mă doară. Sub neon, în baie, la oglindă, nu pot să duc mașina de ras la tâmplă. Marian
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu ciucurele pe deasupra capetelor oamenilor care pășesc pe covorul roșu. Mă întorc la gândurile mele și cer, și mă revolt, și mulțumesc, și cer din nou, și deodată îl văd cum se plimbă după Anica, cu o poză în mână. Târăște după el o geacă neagră și se plimbă morocănos după aspiratorul haios al Anicăi. Uit complet de gândurile mele. Vreau să intru în vorbă cu el. Îmi construiesc în minte dialogul, analizez și reanalizez reacțiile lui. Mă gândesc că poate
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
națiunii de performanțele voastre. Atât. Și de judecat să nu vă mai apucați toți, de-a valma, să-i judecați pe cei de dinaintea noastră, așa cum ați făcut cu mareșalul Antonescu, și cu statuia lui de la Lețcani. Cum vă permiteți să târâți istoria asta a noastră prin noroi numai pentru că „așa vrea mușchii voștri” ?! Dacă noi, generația noastră adică, am avut curajul să-i recunoaștem mareșalului meritele ( și asta pe baza nu numai a documentelor ci și a mărturiilor ofițerilor care au
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
mareșalului meritele ( și asta pe baza nu numai a documentelor ci și a mărturiilor ofițerilor care au luptat sub comanda sa ) și l-au cinstit ca pe un Om adevărat, mare patriot, diplomat și strateg, de ce Îndrăzniți voi să-l târâți prin noroi numai pentru că așa vă dictează interesele personale și ale celor cărora vă Închinați pentru un pumn de arginți ?!? Știți, dragii mei, istoria noastră este plină de mari personalități sacrificate (la propriu) pentru interesele unor străini În această țară
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
vedea cu ochii, până-n cele mai ascunse cute ale pământului, totul era acoperit de broaște strivite, șopârle și șerpi zvârcolindu-se în târâșul lor zmintit, pe jumătate agonic. Cârtițele, mai rezistente, năzuiau să ajungă primele unde sileau să ajungă. Se târau cu picioarele boante, înfigând în țărână evantaiul ghearelor ascuțite ca niște colți, zgrepțănînd și scormonind pământul, săltând centimetru cu centimetru valurile uscate de iarbă și praful gros ca o cenușă ce rămânea în urma lor. Îți trebuia nas nesimțitor ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
petală trandafirie căuta mereu sumețit în sus, cu-o speranță de isihast flămând, amușinând aerul cu nările delicate, străvezii, rotindu-și întruna ochii spre cer invadați de cețurile morții. Șoarecii și șobolanii, supraviețuind încă din smârcurile și grotele dinozaurilor, se târau epuizați, lăsându-se striviți sub copitele femeii Cerboaice care înainta stăruitoare, înlăturând obstacol după obstacol din calea ei, contopindu-se și lăsându-se în voia acelei magii negre, misterioasă și absurdă, prin care se încăpățâna să străbată cu-aceeași neșovăială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Irina. Dar, ciudat! Se simțea mândru de asta. Soția lui Tom, cel mai vestit bărbat din familia și din orașul lor, avea nevoie de el! De ocrotirea lui, indiferent unde se ducea și ce se pregătea să facă, unde-l târa după dânsa. Cerboaica reușise s-o înșele pe bătrână, să se furișeze pe lângă veghea sau prin somnul ei, și să vină, cum promisese, cu unul din cele trei costume ale lui Tom, cel bej, cu pantofii ascuțiți cu tocuri... Luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
încheie și zbuciumul ei. Sfârșită, fără puteri, rezemă coada măturii de poartă, lăsă fărașul la picioare și, cu cârpa de șters sub braț, își strânse coatele, împietrită. Urmări, ca o dusă de pe lume, goana mașinilor pe drum. Colbul ce se târa în urmă și plutea peste acoperișuri ca o amenințare. Da, da, oamenii au făcut războaiele, și Dumnezeu, să-i pedepsească pentru nelegiuirile lor, i-a îngăduit Satanei cu tot prăpădul Sodomei și Gomorei să ia înfățișarea cea fără de prihană a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
greșit, din teamă sau din șiretenie poate, să înșele soarta, să se creadă că-i gata să primească tot răul ca să se poată bucura mai mult de nădejdile împlinite. Murim de foame, măicuță! își aminti scrisoarea lui Alexandru din lagăr. Târându-se în genunchi printre mese începu să frece dușumelele. Murim de foame, măicuță! Suntem obligați să muncim douăsprezece ore pe zi și câștigăm abia 140 de mărci pe lună, din care se fac următoarele rețineri... Învățase totul pe dinafară, știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și-nnebunită de propria sa neputință și furie, coborâse în matca ei liniștită de pace și ordine, și ea, mama întregii lumi, putea surâde împăcată cu ea însăși și cu viitorul care o aștepta. Mâinile ei lucrau, și genunchii se târau pe podele, și fața aspră, slăbită, se încorda de efort, dar nu simțea efortul, numai încordarea și nerăbdarea urcând în ea, apăsându-i pieptul. Lucra ca și cum Tom aștepta pe-aproape, poate chiar la barieră, gata să primească și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tenul. Dă-i drumul! Nu-i acasă, îngăimă bătrâna, nesigur. Nu-i, hm! făcu plutonierul, gânditor. N-ai să zici c-a fost și ea la bal! Poate-o fi fost! șopti în doi peri bătrâna, și continuă să se târască pe jos, printre mese și picioarele jandarmilor, storcând cârpa între degete, să nu i se vadă tremurul mâinilor. Păi, ziceai că nu-i din alea... Ia mai las-o moartă, șefule! interveni pe neașteptate Invalidul, înălțându-și capul din ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Dacă pleca și dumnealui cu autoritățile... Dacă pleca, se ghiftuia în altă parte... De ce vorbiți așa!? Înaintau cu greu, prinse în trupul mișcător al mulțimii, cu neputință să facă ce voiau ele, supuse voinței și mișcării balaurului stâlcit care-și târa coada pe sub umbra puțină a zidului. Rândurile se formau în stradă, în fața bisericuței, și grosul coloanei ieșea pe partea cealaltă a porților, risipindu-se în hudița următoare. Cerboaica descoperi voluptatea stearpă a supunerii și se abandonă cu totul mișcării aceleia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o usturau. Parcă avea nisip fierbinte sub pleoape. Gura-i era uscată, buzele arse. Simțea înțepături mici urzicându-i pielea pe spate. Sângele îi zvâcnea în tâmple. Îi vâjâiau urechile. Lângă ea, bătrâna făcea același lucru, dar mai spornic. Se târa aproape în genunchi și-nainta pe nesimțite, stăruitor și fără grabă, cu spinarea-n grâu, lăsând două dâre de țărână răscolită în urmă și mănunchiurile dese din miriște. Era uimitoare cât de repede i se mișcau mâinile și cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să și-o miște. Pielea capului i se răci. Auzi lătrăturile câinilor și, curios! asta-i dădu curaj! Ascultă mai bine. Desluși din nou strigătele nedeslușite, glasurile amestecate care veneau de undeva de la un vagon din față, de lângă locomotivă. Se târî pe burtă, ocolind santinelele pe partea cealaltă, ocrotit de întuneric. Pe măsură ce se apropia, nu-i venea să creadă că era cu putință. Auzi din nou câinii, o porni peste linii și numaidecât izbucni zgomotul locomotivei. Parcă-l aștepta pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
el peste parapet. Meștere, strigă lipit de scândurile vagonului, îmbrățișând muchia metalică să nu cadă. Strigătul lui în vacarmul nopții răsună ca un hohot de plâns. Pregătiți-vă să săriți! Vă deschid ușa! Izbi ștanga-n acoperișul vagonului, apoi se târî pe coate și genunchi cu senzația ascuțită, care-l înnebunea, că arcadele podului vin peste el, să-i trăsnească fruntea. Se prăvăli moale, amețit. Sub pleoape-i săreau așchii de metal ca de la un polizor. Din vagon meșterul strigă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
treabă: munciți, învățați, cercetați, concluzionați! Ați greșit? Nu-i nimic. Nu vă opriți și nu așteptați să vină cineva să vă rezolve treburile; luați-o de la capăt! „Help yourself!” spune englezul, deci ajutați-vă singuri, dar ajutațivă, nu vă lăsați târâți de himerele celor care vor să vă distrugă. Luptați, mergeți înainte, oricât de greu vă este, deschideți bine ochii minții și ai sufletului: observați cu atenție totul. Luați timp de gândire și abia apoi luați hotărârea, dar așa cum vine din
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
picioarele patului: unul mare avea o perdea cenușie pe el și era ca o intrare, după perdea se vedea puțină lumină și știam că acolo este Maica Domnului. În tabloul de alături era o femeie îmbrăcată în negru, care se târa în genunchi spre Maica noastră și o ruga să mă ia. Măicuța s-a întors, a coborât puțin perdeaua, s-a uitat la mine și i a răspuns femeii: -„Încă nu!” Stau și mă întreb de ce? Că n-am vrut
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
știau nomazii din șatra din care făcea parte. Crescută de străini A rămas pentru totdeauna în casa lui Oacheș cu încă o soră a ei pe care o chema Tasia, ce era handicapată că nu putea să meargă, doar se târa pe șezut. Se spune că a fost anchilozată în urma unor vrăji pe care le-a făcut o altă țigancă din altă șatră, dând bobocul de rață de viu în cuptorul încins în timp ce spunea niște cuvinte magice, numai de ea știute
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mei scunzi tot sub patrafire-i ascunzi? De această noapte să trec, săgețile să le-nec, ființă căzută în aceeași lume dintr-o stare anume. * * * Stelei, prietena mea din tinerețe Amintirile trec și ele, nu mai vin iubirile! Ele se târăsc prin iarba neagră în vântul năuc, se apropie în dezordine, apoi se duc. Te-ai întors în sfera cu lumina de oase galbenă ca ceara... fără certitudine un al treilea ochi trebuie privirii să se arate voințelor noastre ingrate. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
învățați, cercetați, concluzionați! Ați greșit? Nu-i nimic. Nu vă opriți și nu așteptați să vină cineva să vă rezolve treburile; luați-o de la capăt! „Help your self!” spune englezul, deci ajutați-vă singuri, dar ajutați-vă, nu vă lăsați târâți de himerele celor care vor să vă distrugă. Luptați, mergeți înainte, oricât de greu vă este, deschideți bine ochii minții și ai sufletului: observați cu atenție totul. Luați timp de gândire și abia apoi luați hotărârea, dar așa cum vine din
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]