500 matches
-
tot satul. Și toți știau că dacă faci o prostie și nu te vede Dumnezeu te vede popa Victor Oțoiu. Povesteau oamenii că în toamna lui 1944, când trupele sovietice urmăreau pe nemți spre Cluj și Turda, 10-12 ruși au tăbărât peste gospodăria morarului, cumnat al părintelui Oțoiu. Câțiva încercau să spargă ușa din pod unde se baricadaseră soția și fiica morarului. Pe morar îl prinseră ceilalți și-i luaseră cheile de la cramă. Băiatul morarului, elev de 13-14 anișori, fugise speriat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
jur, ne-au anunțat că vom tăia de toamnă zece iugăre de vie ale unui proprietar ungur. Terenul se afla între comunele Bucerdea și Ighiu. Ca să nu întârziem prea mult cu lucrarea și să nu ne creeze frigul probleme, am tăbărât cu toții; în trei-patru zile, am terminat. De pe dealuri sătenii care îngropau viile sau scoteau aracii vechi au venit și pe la noi. Domnul Trifan, care era din Lancrăm, - sat care se alfa în apropiere - a fost recunoscut și au dat de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vino, alții închizând și deschizând ferestrele, alții cântând melodii stridente. Au intrat în cameră și cei șase pe care îi văzusem la sosirea noastră în Gherla: Livinski, Pușcașu, Mărtinuș, Stoian, Popa Țanu și Romanescu. Deodată au închis ferestrele și au tăbărât asupra noastră toți cei ce ne înconjurau; ne loveau cu bâte, cu bocancii, cu pumnii, strigând și urlând, ca o dezlănțuire a furiilor asupra noastră. Nu aveai timp să te aperi și nici nu puteai. Nu știu și nici nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Cât timp a durat perioada discuțiilor din 4-spital, până să intrați în bătăi? Câteva zile... Doar câteva zile... Povestiți, vă rog, cum s-a declanșat prima bătaie! Păi, după ce am discutat câteva zile, amical așa, într-o dimineață, ceilalți au tăbărât asupra noastră, a celor noi... Au început bătăi... bătăi crunte și ele au continuat tot timpul. Trebuia fiecare din noi să se spovedească în fața unui comitet ad-hoc format din cei mai vechi și, dup-aceea, să trecem la Țurcanu să
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
că-ți dau eu. Să nu mă spui la ăștia că mă dă afară! Și după 7 zile și 7 nopți, gata. M-a scos la ora la care mă băgase, și m-a mutat în celulă. Bineînțeles că au tăbărât băieții că eram semi-înghețat, și m-au frecat cu o pătură și pe față și pe spate... Au început să glumească, mi-am revenit, și-au mers lucrurile în continuare... Dar ce vreau să menționez la plutonierul ăsta Victor... cum
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Dacă aș fi privit lucrurile cu superficialitate, aș fi tras pe loc concluzia: omul nu e un bun comerci- ant. Eu, însă, nu sunt un superficial. Și am gândit că, dimpotrivă, acel om era un subtil comerciant. Fiindcă nu a tăbărât cu gura pe mine: „Poftiți, vă rog, și cumpărați ce vă place!” Nu! El m-a îndemnat doar să privesc. Știa în mod sigur că, dacă mă uitam la operele lui, le și admiram. Iar dacă le admiram, nu se
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Argeș, IV - Vâlcea, V - Hunedoara, VI - Caraș Severin, VII - Gorj, VIII - Alba, IX - Prahova, X - Mehedinți și XI - Dâmbovița g) Popasuri turistice: I - Vâlcea, II - Caraș Severin, III - Brașov, IV - Argeș, V - Hunedoara, VI - Prahova, VII - Dâmbovița, VIII - Gorj. h) Tabere: I - Dâmbovița, II - Vâlcea, III - Hunedoara, IV - Sibiu, V - Brașov, VI - Argeș, VII - Prahova, VIII - Caras Severin, IX - Gorj, X - Alba. - ponderile ridicate pe care le dețin În totalul bazei de cazare hotelurile (30,15%) vilele (16,17%) și complexele
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
destul de tare pentru a fi percepute de colegi. Nimeni nu auzise de domnul Măgureanu și, ca atare, nu ar fi dat atenție spuselor mele, dacă în următoarele momente nu ar fi apărut pe ecran exact...Virgil Măgureanu! Câțiva colegi au tăbărât pe mine, încercând să afle cine era acea persoană și cum de am prevăzut că va apărea în miezul evenimentelor. Am răspuns evaziv și am avut norocul că fiecare era preocupat până la spaimă de propria soartă, pentru a-mi mai
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
Ionaș și principele Soronius, n-au mai avut timpul necesar să se strecoare prin strâmtorile Carpaților în Transilvania, ci au trecut Dunărea în mare grabă, folosindu-se de bărci sau piei umplute cu paie și, la începutul lunii decembrie 1238, tăbărâseră în Câmpia Traciei, unde-i găsește armata cruciată a francilor, care încheie alianță cu ei, Ionaș intitulându-se rege. Aceasta era situația tătarilor. Toate formațiunile politice din Transilvania, Banat, Oltenia, Muntenia și viitoarea Moldovă erau sub suzeranitatea Coroanei ungare, cedate
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
voievodul din Țara Românească, adică de Ivanco Basarab, cu ajutorul țarului Mihail (1323-1330) pentru ca, în anul 1324, să completeze știrea despre victoria lui Andronic al III-lea asupra a 20.000 de tătari, care veniseră să mențină statu-quo-ul, în timp ce alți mongoli tăbărâseră în Moldova. Aceste evenimente nu au putut lăsa pasivă Coroana Ungară. Carol de Anjou a apărut la Deva, în Transilvania, în lunile iunie-august ale anului 1324 „pentru a rândui niște treburi ale regatului”. Avea mare nevoie de colaborarea românilor din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
trece luna, regina nopții moartă", dragul meu Arcadi?" "Eminescu? Ai zis Eminescu?" Și Arcadi recită aceleași versuri în rusă, tradusese poemul cu Margareta! "Aaa, tătar șiret, Eminescu este calul tău troian!" O patrulă alcătuită dintr-un gradat și patru soldați tăbărî pe ei. "Actele dumneavoastră, vă rugăm!" "E război?" se informă Ahile cu o voce veselă, oarecum încleiată. Hârtiile dumneavoastră, am zis!" "Ce hârtii? Nu facem decât asta, mâzgălim hârtie!" Arcadi își ridică indexul în dreptul nasului și bombăni ceva care trebuia
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
rușilor, ca să scadă treptat valoarea rublei, până la complecta demonetizare. Cea dintâi știrbire, făcută de către ministrul de Finanțe Dimitrie Sturdza, a stârnit o mare nemulțumire în rândurile deținătorilor, mai cu seamă în rândurile bogătașilor. Din cauza acestei operațiuni, ziarele din opoziție au tăbărât asupra ministrului, căruia i-au adus porecla de „Mitiță roade ruble“. îmi amintesc că, din cauza acestei scăderi, am fost păcălit și eu cu câteva parale. Și iată cum. Eram copist în Ministerul de Instrucție, unde primeam salariul lunar de 88
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ce? Voi răspunde la ancheta aceea cu "scriitori din țară" (Cristoiu mă mai solicitase cîndva în acest sens), dar nu altceva. E bine că fac așa?! Cred că da. Nu trebuie să fiu în nici o tabără! Aceea nici nu-i tabără, e cacialma de... ziariști. Nu-mi lipsește înțelepciunea, chiar dacă mi se vorbește uneori (cu dragoste?!) la ureche! Am tupeul că nu-s mulți așa curați ca mine, așa că țin să rămîn curat. L-am cunoscut personal pe domnul Paler (Octavian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de la masă. Când l-a tras și n-a găsit banii s-a făcut foc și pară. A trântit o pe bătrână jos și-o lovea fără milă cu picioarele. Biata femeie a țipat o dată din răsputeri și milițienii au tăbărât asupra infractorului. I-au scos masca imediat, i-au luat cuțitul, imobilizându-l. Nu mare mirarea le-a fost când l-au recunoscut pe nepot, căruia i-a făcut mult bine, ani de-a rândul. L-au luat la post
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
el. și pun rămășag pe mântuirea sufletului meu că e omul nostru. Se ține bine În șa, mi-e teamă că treaba noastră n-o să fie tocmai ușoară. — Cu atât mai bine, murmură bătrânul. Mi-ar fi părut rău să tăbărâm patru bărbați Înarmați pe un moșneag neputincios. Ucigașii Își dezlegară caii și săriră În șa, scoțându-și săbiile, apoi se Îndreptară, fără să facă cel mai mic zgomot, către drumeag, doi de o parte și doi de cealaltă. Simeon scoase
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ar găsi puzderie de oase... Era și bunicul meu printre cei ce așteptau o răsplată mai bună. Întâmplarea a fost că tocmai atunci s-a tras după un brad, pentru o nevoie... Când colo, de unde era a văzut cum au tăbărât slugile Înarmate și i-au ucis pe toți. Asta a fost răsplata lor! I-a fost frică și a rămas ascuns toată ziua. Noaptea a fugit, și-a luat lumea În cap și dus a fost, unde l-au călăuzit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fost din cele mai fericite pentru poporul român din Bucovina.”... „Agresiune contra domnului Pamfil Șeicaru”: „marți 6 martie 1928 un anume Ghika s-a prezentat întovărășit de un boxeor de meserie, la redacția ziarului Curentul și în cabinetul directorului a tăbărât asupra dlui Șeicaru, lovindu-l în cap cu un box. Agresorul a fost dat pe mâna Parchetului de către personalul de redacție a ziarului.” (Nr.13/1928). „Boala din născare leac pe veci nu are” lasă să-i scape un neadevăr
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a Penitenciarelor să facă orice în cameră, iar dacă cineva i se va opune sau va divulga cele ce se vor petrece în cameră, va fi omorît. După aceasta, el și cu membrii comitetului său au împletit curelele și au tăbărît asupra celorlalți deținuți. Primul a fost bătut Serca Eugen, pînă cînd a rămas întins pe jos, pierzîndu-și cunoștința. Văzînd aceasta, l-au înfășurat în cîrpe ude, stropindu-l totodată cu apă. Văzînd că leșinul lui Sarca Eugen se prelungește, l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pasărea aia, știi, Terby, pe care i-am cumpărat-o astă vară - și, îți dai seama, asta-i destul de grav. Și apropo, unde era Marta când a avut loc acest așa-zis atac? Cred că e destul de clar că... Jayne tăbărî asupra mea. - De ce excluzi ipoteza că poate a făcut-o unul din studenții tăi demenți de beți ce erau? - Studenții mei aveau lucruri mai bune de făcut decât să răscolească dormitorul fiicei... - Da, să se fută sub dușuri - habar n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
I, (6), care începe cu subiectul baladei Trei fete surori (călătoria inițiatică în căutarea de flori, ele înseși simbol marital), mezina se rătăcește în ceața ce anticipează transcenderea lumilor și va avea parte de o înghițire simbolică: „Șearpele curea,/ Fata tăbăra/ Și mi-o ajungea,/ Și mi-o apuca,/ Coada-ncolăcea,/ La brâu o strângea”. Evoluția acestui motiv a fost sintetizată de cercetătorul V. I. Propp: „șederea neofitului în stomacul animalului ritual este înlocuită cu șederea eroului sau a eroinei întrun
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
conflictul unor critici. Câțiva mai tineri apreciaseră mai tare cartea mea decât pe cea a unui protejat al lui D.V., un critic mai puriu și cu mai multă experiență, care își propusese favoritul la un premiu și cei mai mulți dintre critici tăbărâseră pe el. Pila lui, din ce auzisem. „Auzisem“, cuvânt pronunțat, v-am spus, cu oarecare teamă, prudență. Așa scriseseră ăștia mai tineri prin ziare, că e mai bună cartea mea decât a protejatului lui D.V. Normal că D.V. se simțise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
În mâini, după golo ganii zvârliți. și i-am apucat pe ultimii sacagii, cu lumânărica de ceară aprinsă și lipită de doaga butoiului lor pe roate, strigând: „Apă de pomană, apă!“; ca și pe ultimii spoitori În șalvari arnău țești, tăbărâți cu tot tribul, În cap cu bulibașa cel mătăhălos, pletos și bărbos, pe maidane, lângă ziduri, unde femeile lor, cu fustele Învoalte prinse În șold, frecau de zor cu picioarele - rotindu-se pe călcâie ca În cine știe ce dans ritual - tingirile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
plecare precis, nici leac. Emil Cioran spunea că aceste clipe de frică nemotivată se apropie cel mai mult de însăși existența omului. Căutarea bruscă a sensului vieții, febrilitatea nervoasă, frisonul psihic stârnite de întrebarea: cât valorează viața mea? Această întrebare tăbăra imperativ asupra lucrurilor de rând, se întrezărea fugar din clipele cât se poate de „normale“. Nu sufeream de foame, nici nu umblam desculță, iar seara mă culcam în așternutul proaspăt, foșnind de cât de bine fusese călcat. Bunica îmi cânta
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mă tundă ,,0”. Am spus că nu mă tund. - Soldat, asta este insubordonare, te bag la carceră ! - Merg la carceră dar nu mă tund. - Soldat, nu-ți dai seama ce faci, pentru asta faci pușcărie! - Nu mă tund ! Atunci au tăbărât pe mine în încercarea de a mă tunde cu forța; erau vreo trei în frunte cu majurul Airoaie, dar n-au reușit . Mi-au dat drumul urmând să decidă asupra mea. La vreo două zile mă cheamă din nou spunându
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
cu atît mai mult cu cît provenea de la tot atîtea surse cîți călători se aflau acolo. Băiatului i se făcea greață, dar geamul nu era deschis decît tîrziu, dimi neața, cînd se vedea pentru prima oară marea și cînd toți tăbărau la fereastră și priveau cu încîntare petecul albastru de apă. Era normal să fie visători, pentru că toți deslușeau, în peisa jul pe care-l aveau dinaintea ochilor, promisiuni seducătoare pentru un concediu de neuitat. De la Constanța se mai dezmorțea și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]