596 matches
-
împărătești unde se prelucrau mătasea, aurul și fildeșul. Strada pe care o parcurseserăm se numea Mesè. Pe tot parcursul ei era flancată de porticuri de marmură, și în iernile mai geroase eparhii puneau să se închidă spațiile dintre coloane cu tăblii de lemn pentru a oferi adăpost în timpul zilei cetățenilor și loc de dormit celor nevoiași pe timp de noapte. Nedorind să plictisesc, n-am să mai înșir și alte minunății, aproape toate jefuite din orice colț al imperiului, inclusiv de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spună, lasă, ai răbdare că o luăm imediat de la-nceput, dar n-a fost nevoie să spună nimic, ea nu părea impresionată de rapiditatea întâlnirii, și-a umplut un pahar de bere și s-a ridicat, lipindu-și perna de tăblia patului. Iar după un timp i-a spus liniștit, cu accentul ei moldovenesc: - La cât de mică o ai, n-o să te ia nimeni. Și cum Andrei n-a răspuns, Cateluța a trecut la afaceri: - Însoară-te cu mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
bleu și cu mobilă bătrânească: canapea cu picioare de fier, un divan tapițat cu mătase bleumarin, două măsuțe rotunde și joase, acoperite cu dantelă grea. Lângă canapea, erau răsfirate câteva reviste americane, iar din salon se vedea, pe ușa deschisă, tăblia de fier a unui pat, pictată cu o scenă galantă: un bărbat cu pantaloni până la genunchi și ciorapi albi, ca în Evul Mediu, cânta la o mandolină. Părul castaniu îi curgea în bucle. În fața lui, într-un portic împodobit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și făcându‑și o primă impresie despre acest habitat - covoarele orientale vechi (uneori roase), ornamentele de pe pereți, figurinele clasice, oglinzile, vitrinele de cristal, scrinurile franțuzești, candelabrele și aplicele Lalique. Canapeaua din living‑room din piele neagră era adâncă, largă, joasă. Tăblia de cristal a măsuței de cafea din fața canapelei era groasă de zece centimetri. Uneori, Ravelstein Își etala pe această măsuță câteva dintre posesiunile lui: stiloul Mont Blanc din aur masiv, ceasul de mână În valoare de 20.000 de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și-l lovește puternic cu piciorul.) PARASCHIV: Nu da! MACABEUS (Blând.): Curăță! PARASCHIV (Se ridică de jos, se duce la sacul cu cartofi.) MACABEUS ( Se așază pe unicul scaun, lângă masă; își scoate baioneta de la cizmă și o înfige în tăblia mesei; abătut.): E seară sau e dimineață? PARASCHIV: E seară. MACABEUS: Ce facem seara asta? PARASCHIV: Nimic. (Vine la masă, ia baioneta și începe să curețe) MACABEUS: Mai subțire! PARASCHIV (Curăță plictisit.): Or să vină să ne caute. MACABEUS: Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Și după aceea o să căutăm un loc frumos unde să locuim. — Eu sunt foarte mulțumită aici, protestă ea. — Mâine, am continuat eu, vom găsi un pat cum era al nostru - cinci kilometri lungime pe trei lățime, la cap cu o tăblie ca un apus de soare în Italia. Îți mai aduci aminte... Doamne, îți mai aduci aminte? — Da, răspunse ea. — În noaptea asta la hotel, am zis eu. Și mâine noapte într-un asemenea pat! — Plecăm chiar acum? întrebă ea. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
doliu la-nmormântare. Zău... - Persiano, nu mă mai contra. Și mai las-o cu votarea. I-a pus p’ai lui Brandaburlea să strângă voturi în rudărie și le-a dat la schimb afacerea cu tabla. Auzi, ce chestie: monopolul tăblii. Și la ajutoare sociale i-a pus șefi. Și la certificatele de revoluționari care au fost la Revoluția de la Județeană, pe cine a pus. Nu pe Cangurașu al lui Brandaburlea? Și pădurea cum le-a retrocedat-o la împărțire? Conteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în vremea când eram împreună, și mă gândisem de multe ori să ne futem în 69, să-i bag un deget în fund, s-o ling, să-mi lingă coaiele, să mă slobozesc în gura ei, să mă lege de tăblia patului, să mai chemăm o femeie pe care s-o facem sclava noastră și care s-o lingă pe ea și să mă sugă pe mine, s-o las să se ducă cu un alt bărbat și s-o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de scrupule... „Conservarea începe prin Educație.“ și câtă vreme nu vom înțelege adevărul acestei devize și atât timp cât Omenirea nu va învăța că în mâinile ei se află destinul lumii, nu vom reuși nimic. Făcu o pauză și lovi cu arătătorul tăblia ordinară a grosolanei mese de lemn. Problema cu care ne confruntăm acum va deveni în anii următori problema de bază a speciei noastre. Guvernele vor trebui să intervină în mod serios și să ia măsuri severe. Dacă n-o vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
posibilitate. — Stai jos, te rog, zise Brunetti, trăgând mai aproape Încă un scaun pentru el. Evident, mama băiatului Îl Învățase bine, căci acesta rămase În picioare până când amândoi bărbații se așezară, apoi Își ocupă locul, cu mâinile strânse pe marginile tăbliei șezutului. Când Începu să vorbească În dialectul aspru din insulele exterioare, nici un italian nenăscut În Veneția nu l-ar fi putut Înțelege. Brunetti se Întrebă dacă băiatul știa, de fapt, să vorbească italiana. Însă curiozitatea sa cu privire la dialect se pierdu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mătăhăloasă, bătrână, îmbrăcată rău, ca o servitoare. Dumnealui este? Moș Costache consimți din cap. - Uite aici, luă femeia în primire pe Felix. Ăsta-i patul,cum nici la mama dumneatale n-ai avut. Într-adevăr, era un pat mare, cu tăbliile de lemn de nuc sfârșite în două suluri groase cu capete de bile. Marina îl pipăi cu mâna, demonstrativ. - Șezi pe el, să vezi! Uite, aici îți pui rufele, ici hainele, ghetele să le pui aici, în cutie. Ai masă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
maică, zise blîndcealaltă soacră. Într-adevăr, cele două odăi, zugrăvite proaspăt și multicolor de Sohațchi, erau aproape goale. Frații le mobilase la repezeală cu ce găsise prin odăile lor, după o listă alcătuită în consiliu. Un pat de fier cu tăblii, pictat cu îngeri șterși de vechime, fusese scos din pod. O canapea veche, desfundată slujise, drept pat de siestă, ordonanței. Lavaboul era lamentabil. Îl găsise Sohațchi aruncat în magazie și-l vopsise în alb. O masă de brad era acoperită
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
e pacientul? întrebă el. Aglae îl duse în dormitor, urmată de Stănică. Acesta făcu semn cu ochiul lui Felix, să intre și el. Marina închise convoiul, așezîndu-se în pragul ușii. Dormitorul, spațios, semiobscur, avea între ferestre două paturi mari cu tăblii de nuc, cu voluminoase suluri de lemn. O lampă cu abajur strejuia pe o noptieră. Olimpia ședea pe marginea unui pat și ținea mâna bolnavului încă nevăzut. Aurica privea galbenă, spălată de dresuri, mai de departe. Un miros pătrunzător de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-mi un cuvânt și ești liberă. Îți rămân un sclav veșnic recunoscător, fiindcă, orice ai zice, tu ai fost întîia mea mare dragoste și vei fi unica. (Olimpia G. Călinescu puse picior peste picior pe deasupra plapumei, privind în gol peste tăblia patului.) A, sau poate nu vrei despărțirea, de ochii lumii, nu mă disprețuiești până acolo încît să nu mă suferi în fața ochilor tăi. Dar poți și așa să fii fericită. Poate iubești pe cineva, spune-mi ca unui frate... - Ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la covrigi? Uite și alune. Bătrâna luă covrigii, foarte încîntată, și începu să ronțăie monoton. - Ia să văd, cine mai e pe aici? continuă Stănicăridicînd capul. Pe un pat bătrânesc, înalt și lat, cu multe suluri și perne, dar fără tăblii, ca paturile țărănești, ședeau îngrămădite vreo cinci fete de vârste felurite, de la cincisprezece la douăzeci de ani. Fetele erau îmbrăcate bine, chiar luxos, iar după față arătau a duce o existență fără griji. Erau nepoate de ale Agripinei, fiice a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui, deși nu rupsese toate legăturile cu visul. Curios, valurile de sunete răsunau mai departe, alcătuind frazele din Folies d'Espagne de Corelli. Felix își strânse și mai tare ochii ca să se bucure de vis, însă simți în picior răceala tăbliei patului. Printre genele obosite de atâta strângere silnică, se zăreau contururile camerei decolorate de prea multă lumină. Simți că era treaz și valul de sunete e o realitate. Sări din pat. O mână ușoară, furtunoasă execută partea allegro moderato, scoțând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trasee. Mda. Ei, dacă își schimbase cerceii... Atunci nu putuse rata ca și pe creștet să-și anine o coroniță absurdă, un belciug mai lărguț, 238 DANIEL BĂNULESCU Fermecătoarele surori Stamatescu își petreceau acum vremea, împingîndu-se, cu palmele desfăcute, în tăblia mesei de mahon și încercînd figura cu ridicatul în picioare. Era cald. Prin decupajele savante ale transperantelor, lumina scăzuse. Spoturile de raze ce erau împărțite de aici, ca un pachet de cărți de joc, hașurau încă salonul. În gălăgia lor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
loc, pe genunchi. Și-o descosea cu binișorul: - Spune, fă!... Că te dau cu țeasta de pereți, de uimire și de supărare!... Ce cauți tu la mine, fă, zăltato?! Făcea o pauză. Își mai scăpăra o țigare. Mai pipăia, pe tăblia noptierei, după un medicamentul de întremare. - Ce-am scris, fă, eu, pe pământul ăsta... Ca să vii tu croită, în limbă, la mine?!... În vreme ce al tău, poetul, stă acasă. Și muncește, poate și-un secol, ca boul, la o rimă. Despre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
finetul și plasticul în care era conservată plapuma de mătase a Răposatului, o coborî de pe dulapul încrustat în siluete de grifoni din camera dânsei și-o desfășură peste el. În jurul patului nou, în smalț alb, scos din beci, cu tăblii și picioare metalice, ucenicele Carolina și Petruța distribuiră noptiera, cada, oala de noapte, papucii, un dulăpior burdușit cu așternuturi de schimb, 24 de cărți, un raft, 10 coli de hârtie. Declarațiile Bărbatului de Ceață și înflăcărarea putrezitelor îl îmbunară să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sufletului ori vreo taină nu simțea. Își mai întindea un braț, făcea cu degetul turul nării, pocnea cu grație nesfârșită cartilagiile unui picior. Pe la ora 12 după-amiaza, joia, vinerea și sâmbăta, surghiunitul își sălta pernele din puf de gâscă pe tăblia de căpătâi a patului, își potrivea peste ele trunchiul corconit, până la piept, în plapumă și începea să se zgâiască, în lungul străzii, după prichindeii claselor I-IV - hoarde pârjolitoare și insolente, care, pe la ceasul acesta, îl vizitau întorcîndu-se de la școală
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se întâmplă... Ce știi despre el ? — În clipa asta, doar ce arată analizele. Știu, cu precizie, cât zahăr are în sânge, dar nu știu cum îl cheamă. Cosmina stinse țigara și se uită la el, cum ședea aplecat peste palma lipită de tăblia mesei. — La urma urmei, numele n- are nicio importanță... E un fel de toartă de care te apucă alții. N-are nicio legătură cu conținutul vasului... Pantelimon zâmbi. — Cap sau pajură ? — Pajură, poate să aibă mai multe capete. Bărbatul ridică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ochilor i s-au umezit iar... Noi îl dădeam mort și, când colo, uite mortul care plânge... Am auzit de morți care asudă, dar morți care să lăcrimeze e un lucru nou și pentru mine. Am bătut cu stetoscopul în tăblia patului, ca atunci când trebuie să-i trezești, să-și ia hapurile. A deschis ochii și de atunci stă așa, ca un pește. Fără să se poată depărta de privirea care părea singurul fir ce îl lega de lume, Cosmina se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Jenică se proțăpi ultimul pe picioarele subțiri și alergă după ceilalți. Se opriră în dreptul porții celei mari, prinsă cu un lanț greu, de care atârna un lacăt pătrățos și ruginit. Înăuntru, aceeași tăcere, ca de albie secată. Tili rămase în fața tăbliei prinse doar de un colț. O îndreptă, zâmbind. Cine i-o fi dat numele ăsta ? întrebă, cu simpatie totuși. Parcă ar fi un fel de mâncare, ceva cu sos ori aspic. FUPSIC. Nu doriți un fupsic de miel ori un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-l găsești printre brusturii de pe taluz. Bătrânul se ridică să adune farfuriile. Îl ajutară, el veni cu o cârpă să șteargă mușamaua, apoi le puse câte o bere în față. Ciocniră și băură, ultimul fu Maca, lovi halba goală de tăblia mesei și se stropși. Bătrânul îi privea cu bunătate. Era cu totul altfel decât te-ai fi așteptat. Deși îl chema Coropciuc, nu era ucrainean. Deși nu era ucrainean, avea mustățile lăsate pe oală, ca Taras Bulba. Deși mustățile îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
indiferent, cum ar fi (re)prezentată. VII.1. PLĂCERE/FERICIRE ȘI SUFERINȚĂ/DURERE RĂSPLATĂ ȘI PEDEPSIRE Dacă se implantează cu dispozitive stereotaxice utilizând atlase anatomice speciale niște electrozi metalici în diferite zone ale sistemului limbic, iar după fixarea lor de tăblia osoasă a cutiei craniene sunt lăsați pe loc luni de zile (electrozi cronici), se pot excita aceste zone pe un animal liber. Stimularea poate fi efectuată prin unde radio (de la distanță). Există zone din creier, prin excitarea cărora se produc
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]