831 matches
-
mărunțișul, luă pușca veche și ruginită din mâna celui cu dugheana și încercă să-și găsească o poziție comodă de sprijin pe tejghea. «Nu vă puneți, domnule!» îi strigă în coastă un țigănuș. «Nu merită ! Nu aduce decât ghinion!», continuă tăciunele de-o șchioapă. Și, în timp ce era pus pe fugă de stăpânul tarabei, îi strigă în frânturi stridente că un ochitor care trăsese în piciorul țintei rămăsese șchiop, iar altul care ochise gura, amuțise de-a binelea. Și tot așa... Țigănușul
LA MOŞI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371522_a_372851]
-
zboară, În arc de curcubeu întins pe mare. Dar dacă rătăcim vreodată drumul Prin anotimpu-acesta, ca nebunii, Se stinge focul și rămâne fumul, Care se-nalță pân’ la colțul lunii. Iar lângă țărm rămâne rece scrumul Și, fără flacără, rămân tăciunii. Referință Bibliografică: ARȘIȚĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1616, Anul V, 04 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ARŞIŢĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374830_a_376159]
-
de-aproape să-ți dau ghes Vreau să vorbești cu robul tău mai des.” Și de ce nu de dor mistuitor: „Nici rugăciunea, poate, nu mi-e rugăciune, Nici omul meu nu-i poate omenesc. Ard către tine-ncet ca un tăciune, Te caut mut, te-nchipui, te gândesc.” Nici în astfel de împrejurări Arghezi nu renunță la atitudinea sa rebelă. Refuză să aștepte indefinit grația și-și manifestă brutal nerăbdarea: „Nalt, candelabru, straje la hotare, Stelele vin și se aprind pe
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
rătăcind prin lume. MONOLOG Cântecul vesel sau trist al versurilor mele Pătrunde-va vreodată-n inimi reci și grele? Acordul lui se pierde treptat într-un ecou Murmurând etern „un vechi” sau „poate nou”. Din ochi voi smulge perle sau tăciuni Ce-or picura alene pe lira-acestei lumi? Care-mi vor da de-acum sau cu restanță Atenție, surâs sau ... nicio importanță Dar nu-i nimic, răspunsul nu contează Ci tremurul fiorului pe care îl crează. Cu freamăt ritmic, slab sau
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
an, altele rămase de după arderea lor în timpul întreruperilor de electricitate. Se întâmpla să rămână fără electricitate datorită penelor de curent. Lua rămășițele de lumânări și le așeza cu grijă într-o cană de tablă în care punea o mănă de tăciune scoasă de pe hornul sobei, așa colora ceara într-o nuanță de negru. Apoi dintr-un lemn moale pregătea chișița, unealta cu care se încodeiază ouăle. Învăța-se de la mama ei această tehnică veche de încondeiere. În vârful chișiței lega cu
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL V de ANA PODARU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374008_a_375337]
-
Eu zâmbesc, țărâna doarme; Suflete se zbat în geam, Dintre noi călătoresc, Scuturând al vieții ram. Cerul știe, lutul tace, Noaptea zi se- mpodobește, Ochiul caută-n vecie, Pleoapa când se ofilește. Timpul scade, visul crește, Candele prefac lumină, De tăciunele ce arde, Dorul vieții se anină... Referință Bibliografică: Nostalgii / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1950, Anul VI, 03 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NOSTALGII de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375355_a_376684]
-
Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Popor de sorginte latină, Martirii te-au scos din ruină. Te-nalță popor și străbate, Un drum sinuos spre dreptate! Ți-e sufletul rug și tăciune, Străbunii prin ani ți-a dat nume, Te-nalță popor spre lumină, Străveche ți-e ginta latină! Îți este trupul rănit și gol Spre graniți vin corbii în stol. Te-nalță popor, ai credință Că lupta-ți va fi biruință
TE ÎNALȚĂ POPOR SPRE LUMINĂ! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375431_a_376760]
-
Eu zâmbesc, țărâna doarme; Suflete se zbat în geam, Dintre noi călătoresc, Scuturând al vieții ram. Cerul știe, lutul tace, Noaptea zi se- mpodobește, Ochiul caută-n vecie, Pleoapa când se ofilește. Timpul scade, visul crește, Candele prefac lumină, De tăciunele ce arde, Dorul vieții se anină... Citește mai mult NostalgiiEu zâmbesc, țărâna doarme;Suflete se zbat în geam,Dintre noi călătoresc,Scuturând al vieții ram.Cerul știe, lutul tace,Noaptea zi se- mpodobește,Ochiul caută-n vecie,Pleoapa când se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
NostalgiiEu zâmbesc, țărâna doarme;Suflete se zbat în geam,Dintre noi călătoresc,Scuturând al vieții ram.Cerul știe, lutul tace,Noaptea zi se- mpodobește,Ochiul caută-n vecie,Pleoapa când se ofilește.Timpul scade, visul crește,Candele prefac lumină,De tăciunele ce arde,Dorul vieții se anină...... XXI. OGLINDA, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016. OGLINDA Mă uit în ea și-mi pare că-i toată viața un cer și cu o stea ... Al cui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
Otrăvite sunt azi fântânileDin care ades' sorbeam neștiuți veșnicia,Arse de clipe câmpiilePe care alergau tinerețile și copilăria.... XXV. ATINGERE, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1915 din 29 martie 2016. Atingere Subțire..., mai subțire Decât fumul furișat Din tăciunele aprins Al conștiinței... . Delicată și suavă, Translucidă în zori, Dospind de amintiri În asfințit... Șovăitoare, mai zăbavnică Decât timpul curgând Printre pietrele Nesocotinței ... Indecent de tânără Și liberă ca speranța, Mereu în căutarea Celor uitate... , Pasărea gândului Ne îngăduie, neștiuți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
de amintiri În asfințit... Șovăitoare, mai zăbavnică Decât timpul curgând Printre pietrele Nesocotinței ... Indecent de tânără Și liberă ca speranța, Mereu în căutarea Celor uitate... , Pasărea gândului Ne îngăduie, neștiuți, Unul, celuilalt... Citește mai mult AtingereSubțire..., mai subțireDecât fumul furișatDin tăciunele aprinsAl conștiinței... .Delicată și suavă,Translucidă în zori,Dospind de amintiriîn asfințit...Șovăitoare, mai zăbavnicăDecât timpul curgândPrintre pietreleNesocotinței ...Indecent de tânărăși liberă ca speranța,Mereu în căutareaCelor uitate... ,Pasărea gânduluiNe îngăduie, neștiuți,Unul, celuilalt...... XXVI. DE CE AVEM NEVOIE DE FOTBAL
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1435 din 05 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Urma seminției ,cu a sa diversitate Respiră azi pe Terra, în gâlgâit de ură. Ne afișăm în lume,o falsă castitate. Răul din noi se zbate,cu tăciuni săi de zgură. Nu-i fericire în lume,purtăm în noi păcatul... Ne risipim puterea,purtăm pe grumaz jugul. Se stinge-ncet speranța, tresaltă necuratul, El ne deschide iadul, ne pregătește rugul. Cel ce păcătuiește,justifică prin sine, Răul vădit
OBÂRȘIA DIVINĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371929_a_373258]
-
noastre abia peste câțiva ani. În tot acest timp trebuie să acordăm încrederea oamenilor agreați de noul Președinte, chiar dacă o propagandă dezlănțuită i-a discreditat aparent. Nu uitați că zăpada cea mai curată poate fi în lumina politicii neagră ca tăciunele. Este cazul a tuturor „păsărelelor” ieșite din gura tătucului Ponta și a acoliților săi. Abia când locurile de muncă bine remunerate vor abunda și pentru populația rămasă autohton se pune problema reîntoarcerii în masă a românilor plecați de nevoie. Totuși
A DUBLA, DUBLARE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371920_a_373249]
-
jos, zăpada căpătă o culoare gri. Și una după alta se transformară în niște moși negri, care erau îmbrăcați în același model de haine ca ale lui Moș Crăciun, dar de culoare neagră. Fața și barba le erau negre ca tăciunele, dar spre deosebire de Moș Crăciun și de curierii săi, care aveau ochi albaștri și senini, ochii acestora erau de diferite culori, care trădau răutatea și dușmănia. Unul dintre moșii cei negri, părea să fie cel mai mare printre noii- veniți. El
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
simbol al reîtregirii neamului, viziunea iubirii fără de moarte, fiindcă asemenea zăpezii totul este trecător, rămânând în urmă doar doina, unicitatea expresiei sufletului românesc: “ Ninsoarea cade în genunchi Ca stelele în rugăciune, Ferestrele într-un mănunchi Se-aprind din bobul de tăciune.”( Cununa doinelor de nea ). Asemeni lui Arghezi cuvântul are o funcție cosmogonică, atribuind ființei ficțiunea sacră. Pentru poetă, versurile au o formă ingenuă, fragment mitic, care-și este suficient sieși. Muzicalitatea versurilor și perfecțiunea rimelor dă o cursivitate poemelor. Poeta
SENTIMENTUL ROMÂNESC AL FIINȚEI ÎN POEZIA TATIANEI SCURTU MUNTEANU de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372348_a_373677]
-
toamnă ramurile plâng a moarte ne fură viața câteodată hoții lăsând doar amintirea într-o carte mai știu iubito că te-am adunat din visele pierdute-n nopți senine făcusem din iubire un palat împodobit cu aur și verbine adun tăciunii stinși din tinda veche și-ncerc să mai aprind odată focul eram perechea fără de pereche ce ne găsise-ndrăgostiți norocul trimite-mi de-acolo din lumea ta pe frunze ce se duc nemărginirea și mai trimite-mi dacă se mai
ŞTIU CĂ AM SĂ PLEC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372882_a_374211]
-
în mod fatal, Te frângi trosnind în vreascuri pentru foc Sub vreun topor ce mușcă ilegal, Copac sărman ce n-ai pe lume loc... Din falnicul stejar ce până ieri Sta neclintit în vânt de miazănoapte Au mai rămas câțiva tăciuni stingheri Și trei scântei care se pierd în noapte. Când vrei să zbori, pe jumătate frânt Și elanul ți-l retează rădăcina, Când ramuri ca de plumb întinzi în vânt, Și vrei cu frunzele să mângâi luna, Prieten drag, privește
SCÂNTEI ÎN NOAPTE de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372941_a_374270]
-
sau stambe diafane, suficient de decoltate pentru a-i fi admirat șiragul de perle, purtate corespunzător vremii de afară, lucru ce demonstra că are o garderobă bogată. Tenul brunet împodobit cu ochii verzi. Fața ovală, încadrată de un păr negru tăciune, îl purta strâns cu o panglică de catifea sau pânză mai groasă de mătase naturală, colorată și asortată cu ținuta. Aceasta și-o impunea pentru a-i scoate în evidență cerceii, două tortițe din aur și un bob de ametist
MAI POFTIM PE LA NOI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371094_a_372423]
-
eu ori mă șui? Ce lung e drumul, dar duce-mă păcatul Și-ajung.Mi-e greu să spui.Direct în iad.La dracu! Femei una și una.Urăte și frumoase, Uscate că și paiul.Rotunde. Voluptoase Cu părul de tăciune sau chipuri îngerești E o plăcere-mi zic pe-aici să rătăcești. Și-mi umflu piepții c-asa îmi pace mie, Oh Ioane-mi zic, ajuns-ai pe felie! Sălbatice,flamande, carnale și feline Se-aruncă frate că fiarele la
FANTEZIE... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371203_a_372532]
-
un hoț și-ai fost prins înarmat în capcana cu iambi pe-un tărâm cenzurat și din vise-ai sustras cartilagii de-azur recidiva de-a fi ocnaș al poemului pur surghiunit în casa paingului pradă să-ți descânte-n tăciunii aprinși o pirandă să ai preț de nimic printr-un calcul mizer cu cătușe la mâini, despuiat și stingher să hălădui pe câmpuri chinuit-arătare coapsă zămislită de zori neatinsă de soare din reflexe-azurii să crestezi un fetiș miez de noapte
MEDITAŢII... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371212_a_372541]
-
jertfelnic în economia zidirii unei mânăstiri de cuvinte: „Am un rol / responsabil. Eu sunt Ana, tu Manole iar / inima ta, mânăstire...” Am un rol resposabil). De fapt, întreaga carte respiră istoria unei defuncte iubiri care izbucnește însă, din ruine, din tăciunii aproape stinși, din amintirea care te bate pe gură cu lujeri de crini, din păcatul nesăvârșit și dintr-un mușuroi de cuvinte-stavilă peste ceea ce ar trebui să fie ROTUND: „Viețuim împreună străini și prea singuri” (Simt). Un joc continuu de-
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ARDE ȚARA Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 837 din 16 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Arde țara, dogorește Nu pe câmpuri și pășuni, Ci în piepturi pârjolește Unde sunt numai tăciuni ... Arde țara-n foc și pară Nu pe dealuri, munți și văi, Ci în suflete să doară Usturimea de văpăi. Arde țara, jaru-nghite Nu livezi, grădini și case, Ci doar gânduri rătăcite Și speranțe-necăcioase. Arde țara cât cuprinde Nu în
ARDE ŢARA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345897_a_347226]
-
avataruri se îndoaie Și fuga-n sine sacrificii cere... În cimitir, mormintele respiră Un rest de timp încolăcit pe cruci E-atâta moarte hâdă și se miră Un râs răstălmăcit pe la răscruci... Și nimeni nu-nțelege că orgolii Vor răsturna tăciunii peste noi Și nicio rugăciune-n strai de glorii Nu va aduce timpul înapoi... Referință Bibliografică: Deschideți-vă morminte / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 838, Anul III, 17 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre
DESCHIDEŢI-VĂ MORMINTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345920_a_347249]
-
întrupat cu vorba ta, eterna dezmierdare din cânt de violină, am așteptat, am așteptat nici ele n-au mai fost să vină ! Elegia II sărută-mi ochii triști prin necredința buzei tale păgâne, deschide fereastra soarelui din inima nopții de tăciune. redă-mi speranța prin raza de păcat, alină-mizbuciumările cuvintele de dor dorințele risipite în largul zărilor. redă-mi candoarea și visele ce mi le-ai luat, tu om străin cu chip de spân. sparge tăcerea, liniștea să mi-o adun
POEZII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346046_a_347375]
-
și de susținere a soarelui slăbit la solstițiu. În acest proces complex, intervine al treilea Moș, Crăciun. Termenul de Moș, la noi, desemnează descendența -„din moși strămoși”-, originea -„moșie"- și înțelepciunea. Numele de Crăciun provine de la a pune CRĂCI pe tăCIUNI. Obiceiul arderii crăcilor de stejar și păstrarea tăciunilor ca panaceu universal pentru vindecarea animalelor în timpul anului, este răspîndit în toată Europa, după cum ne spune Sir J.G.Frazer. De asemenea francezii fac o prăjitură sub formă de buturugă și una din
ÎN AŞTEPTAREA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347873_a_349202]