848 matches
-
lacrimile nu pot avea lacrimile lor atunci când plâng. 748. Te rog spune-mi încotro se îndreaptă fericirea fiindcă dacă merge în altă parte decât spre moarte aș vrea să o urmăresc. 749. Fără frumusețea privirii tale Lumina Divină devine un tăciune stins la marginea unor cuvinte uitate până și de creatorul lor. 750. Nu există surâs care să nu fi râs vreodată înainte. 751. Grija de noi înșine trebuie să înceapă cu caracterul. 752. Lupii cei mai flămânzi sunt cei încercuiți
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
fond a fost frumoasă,/ Primăvara izbucnise tare, / Numai soare și porumbi în raze / Străjuiau plecarea de mătasă...” (Moartea poetului) sau: „Uite cum amurgurile toate / S-au topit pe ape. Și în seara gravă ca o rugăciune/ Sufletul e apă sau tăciune...” (Ultima dăruire). De fapt sunt amurguri multe, mulți hulubi (Hulubi albi era să fie titlul volumului). Multe stele și suficient azur în poezia mea. Formula sub care lucrez e o fuziune între ermetism, mai bine zis poezia pură, și lirismul
Noi contribuții la biografia poetului Ion Moldoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3229_a_4554]
-
drumul celorlalți luptători din urma sa. Curând din toate părțile au răsărit capetele acoperite de coifuri metalice ale celor ce escaladau zidul. În zidul de piatră-povestește Foucher de Chartres-începu să ardă un foișor, foc peste care oamenii noștri au aruncat tăciuni aprinși ca să-l întrețină. Din foișor, pe măsură ce focul mistuia tot ceea ce putea să ardă, se împrăștie o flacără și în fum, atât de mare că nici unul din apărătorii orașului nu mai putea rămâne acolo. Francii au profitat și printr-o
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
1600 - 1850. Era IV - era modernă 1850 - 1905. Era V - era contemporană 1906 - 2005. Omul agricultor a cunoscut simptomele și efectul nociv al unor boli ale plantelor din timpuri străvechi. În scrierile vechi ebraice și în Biblie se amintea de tăciunii și ruginile cerealelor. Nu se cunoșteau însă cauzele bolilor, iar efectul dăunător era atribuit răzbunării zeilor, blestemului morților etc. Marele naturalist și filozof al Greciei Antice, "Aristotel," a descris ruginile la grâu. "Theophrast", părintele botanicii, în lucrarea sa "Historia plantarum
Fitopatologie () [Corola-website/Science/306630_a_307959]
-
ruginile cerealelor. Nu se cunoșteau însă cauzele bolilor, iar efectul dăunător era atribuit răzbunării zeilor, blestemului morților etc. Marele naturalist și filozof al Greciei Antice, "Aristotel," a descris ruginile la grâu. "Theophrast", părintele botanicii, în lucrarea sa "Historia plantarum" descrie tăciunii și ruginile la cereale, prezintă primele noțiuni de rezistență a grâului la boli, recomandă rotația culturilor ca metodă de protecție a plantelor. Renumitul poet roman "Ovidiu" în scrierile sale „"Fastele"” îl imploră pe Jupiter să apere grânele de mălură. Marele
Fitopatologie () [Corola-website/Science/306630_a_307959]
-
pierderilor colosale din cauza acestor boli, a început să se resimtă impactul economic al bolilor plantelor. În această perioadă s-au remarcat savanții germani "Anton de Bary" și "Iulius Kuhn", fondatorii fitopatologiei moderne. "Anton de Bary" a dovedit caracterul infecțios al tăciunilor și ruginilor cerealelor, a studiat biologia ciupercilor "Phytophthora"infestans, Sclerotinia sclerotiorum, Pythium de""Baryanum".""'I. Kuhn" în publicat tratatul clasic de fitopatologie, în care acordă o mare atenție măsurilor de combatere a bolilor, inclusiv prin metoda chimică. În Anglia, "Berkeley
Fitopatologie () [Corola-website/Science/306630_a_307959]
-
a-și dărui întreaga dragoste lui Dumnezeu, necondiționat, neașteptând nici o răsplată pe lumea aceasta sau pe cealaltă. La începuturile misticii islamice, la Basra, în Irakul de astăzi, mistica Rabi'a (721 - 801) alerga pe străzi, într-o mână cu un tăciune aprins ca să dea foc raiului, iar în cealaltă cu o cofă de apă să stingă iadul, astfel ca să nu mai poată fi preocupată de nimic altceva decât de Dumnezeu în sine, de dragostea care o unea cu Dumnezeu. Sufiții - care
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
de ecouri a unor intenții și căutări de neegalat în arta românească. Caracterizări făcute artistului au rămas din partea lui D. Karnabat, care a spus că „"... figura lui palidă, brună de oriental, încadrată în catifeaua unei bărbi dense, cu ochii de tăciune, când mohorât, când scăpărător de viață interioară, atenuată, în ceea ce ar fi putut fi sobru, de un zâmbet bun, copilăresc, impunea discret, dar hotărât simpatie..."”; din partea lui N. Pora „"... gălbinicios și cam tras la față, pocâltit, Baltazar atrăgea prin licărirea
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
de viață interioară, atenuată, în ceea ce ar fi putut fi sobru, de un zâmbet bun, copilăresc, impunea discret, dar hotărât simpatie..."”; din partea lui N. Pora „"... gălbinicios și cam tras la față, pocâltit, Baltazar atrăgea prin licărirea stranie a ochilor de tăciune și printr-un fel aproape neverosimil de bizar în care căuta să-și lămurească ideile, desfăcând în gesturi pripite gândurile ce-l canoneau"” și din partea lui Tudor Arghezi care a constatat că Baltazar „"... formula cu greutate extraordinară materialul unei reflexii
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Domnul Kinoshita Tokichiro, care a fost numit supraveghetor cu cărbunii și lemnele de foc. Își face rondul, cu o mutră acră. A, maimuțoiul ăla? — Faceți ceva cu cenușa! Tinerii samurai se grăbiră să acopere jarul roșu cu cenușă și puseră tăciunii negri în lădița de cărbuni, arătând foarte mulțumiți de ei înșiși. — Sunteți aici cu toții? Intrând, Tokichiro se înghesui prin grupul lor și-și încălzi mâinile deasupra vetrei. — Nevrednica mea persoană a fost însărcinată să se ocupe de aprovizionarea cu cărbuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
schimbară priviri neliniștite. Tokichiro luă cleștele lung de metal care fusese pus în vatră. — Nu-i așa că anul ăsta e grozav de frig? Să acoperiți așa cărbunii... nu vă puteți alunga gerul din oase doar încălzindu-vă degetele. Dezgropă câțiva tăciuni roșii. N-ar trebui să fiți mai generoși cu cărbunii? Înțeleg că până acum cantitatea folosită zilnic în fiecare cameră era fixă, dar e groaznic să ne zgârcim cu încălzirea. Folosiți-o pe deplin, vă rog. Veniți la magazie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
petrecea, samuraii și generalii de lângă Yoshimoto îl înconjurară imediat, ca un zid de apărare. — Ce este? răcniră ei. Dar forțele clanului Oda năvăliseră deja în tabără ca un val și alergau chiar în fața perdelei. — Dușmanii! — Oda! Lăncile se ciocniră, iar tăciunii focurilor începură să zboare peste strigătele zăpăcite ale oamenilor care se luptau. Yoshimoto, stănd sub imensul copac de camfor, părea să-și fi pierdut darul vorbirii. Își rodea buzele cu dinții săi negri, părând incapabil să creadă ceea ce se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
asigura că omul era într-adevăr Yoshimoto. Yoshimoto nu se mai afla acolo. Îngrăditura era goală. Un castron mare de lemn, cu orez, se răsturnase, iar boabele albe zăceau împrăștiate în apa de ploaie. În rest, nu mai erau decât tăciunii câtorva lemne de foc fumegând. Jinnai își dădu seama că Yoshimoto plecase în grabă, cu doar câțiva oameni, așa că porni de la o îngrăditură la alta, căutându-l. Majoritatea perdelelor fuseseră rupte sau se prăbușiseră, pătate de sânge și călcate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
felul cum umblă, nu vi se pare? Se uită în corpul de gardă de lângă palisadă. — Probabil vin din linia întâi. — Dar cine sunt? — E greu de spus, când poartă armuri. — Hei! Unul dintre ei a ieșit din bucătărie cu un tăciune aprins! Ce credeți să ca face cu el? În timpce priveau, cu bețigașele în mâini, omul care luase tăciunele alergă în depozitul de combustibil și dădu foc stivelor de lemne. Ceilalți îl urmară, cu torțe pe care le aruncau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întâi. — Dar cine sunt? — E greu de spus, când poartă armuri. — Hei! Unul dintre ei a ieșit din bucătărie cu un tăciune aprins! Ce credeți să ca face cu el? În timpce priveau, cu bețigașele în mâini, omul care luase tăciunele alergă în depozitul de combustibil și dădu foc stivelor de lemne. Ceilalți îl urmară, cu torțe pe care le aruncau în celelalte clădiri. — Sunt inamicii! strigară gărzile. Hideyoshi și Hikoemon se întoarseră în direcția lor, râzând. Cum a căzut atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu pajul. Și cu toate că inamicii îi disprețuiau pe acei trei adversari slab înarmați, un grup se samurai nu puteau păși pe podeaua de lemn din cauza lor. — De ce durează atâta? Un războinic care părea să fie comandantul privi înăntru, luă un tăciune dintr-un cuptor și îl aruncă spre fețele celor trei oameni. Apoi, mai azvârli un tăciune în cămară și altul spre tavan. — Înăuntru! — Înăuntru trebuie să fie! Ținta lor era Nobunaga. În acea clipă, își forțară intrarea, împrăștiind în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
samurai nu puteau păși pe podeaua de lemn din cauza lor. — De ce durează atâta? Un războinic care părea să fie comandantul privi înăntru, luă un tăciune dintr-un cuptor și îl aruncă spre fețele celor trei oameni. Apoi, mai azvârli un tăciune în cămară și altul spre tavan. — Înăuntru! — Înăuntru trebuie să fie! Ținta lor era Nobunaga. În acea clipă, își forțară intrarea, împrăștiind în jur lemnele aprinse cu sandalele lor de paie, în timp ce se răspândeau prin clădire. Flăcările începură să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se ridicau toți odată ca să plece, Hideyoshi rămase pe scaunul de comandant, gesticulând spre fiecare cu bărbia. Hideyoshi se instală la Templul Mii, iar în noaptea zilei a paisprezecea avu loc o nouă furtună cu tunete și trăsnete. Ploaia stinse tăciunii care mai ardeau mocnit al Castelului Sakamoto și, cât fu noaptea de lungă, peste Shimeigatake și lacul de culoarea cernelii explodară fulgere albe palide. Odată cu zorii, însă, cerurile se curățiră și din nou apăru soarele fierbinte al verii. Din tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
elev de liceu american știe doar cuvântul "filosofie", care nu pare a fi o alegere de viață mai serioasă decât yoga". (Ibidem) Bloom nu voia să lase impresia unui pesimist, așa că a încheiat considerațiile despre viitorul filosofiei americane cu metafora "tăciunilor nestinși" care se mențin de către unii în epoca noastră atât de contradictorie. Speranța este ca tăciunii să nu se stingă". (Ibid., p. 455) " Această epocă nu este cu totul nesănătoasă pentru filosofie".(Ibid. p. 457) Nici pentru religie, am adăuga
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
viață mai serioasă decât yoga". (Ibidem) Bloom nu voia să lase impresia unui pesimist, așa că a încheiat considerațiile despre viitorul filosofiei americane cu metafora "tăciunilor nestinși" care se mențin de către unii în epoca noastră atât de contradictorie. Speranța este ca tăciunii să nu se stingă". (Ibid., p. 455) " Această epocă nu este cu totul nesănătoasă pentru filosofie".(Ibid. p. 457) Nici pentru religie, am adăuga noi, ținând seama de evenimentele spirituale din Est și din lumea musulmană după anul 1989. La
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
colosală ar fi lăsat pe pereții albi urmele de fum și resturile a ceea ce am putea considera ca fiind indicii ale lumii creștine în care încă trăim. Pus la treabă, focul arde și metalul, iar formele neregulate care ar rămâne, tăciunii, nu sunt altceva decât semnele unei suferințe imense. Cu toate acestea, o oarecare seninătate pare să moleșească urmele violente ale focului plastic ce arde piesele lui Gheorghe Zărnescu, regăsită în catifeaua neagră ce domină lucrările doamnei Dany Zărnescu. Să ne
Inutilele obiecte ale imaginației by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5991_a_7316]
-
reves rougeoyants: /tisonnons, attisons / nos âmes de voyants! // Par amour, par dépit, / le faisant trébucher, / le phénix sans répit / jaillira du bucher. // Puis, fondus dans le clair / sous un ciel inconstant, / devenons un éclair / qui stagne dans l'instant! O, tăciuni, o, jar / și visuri în rug: / să ne-ațâțăm iar / duhul prezicând! // Prin iubire, necaz / în poticnit joc, / Fenixul încă azi / va țâșni din foc. // Apoi topiți în senin / sub inconstanta aripă, / un fulger să fim / stagnat în clipă! (traducere
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
a...; cu ultimele două verbe, prepoziția a este chiar indispensabilă. În atestările dicționarelor, apar combinații de cuvinte precum: "țipă a ploaie" ("Șezătoarea"); "Și latr-a pustiu/ Și url-a morțiu" ("Mănăstirea Argeșului", varianta Alecsandri); "urlînd a moarte" (Alecsandri); "fluieră a pagubă" (Ispirescu); "tăciunele... face a vînt și vreme rea"; "calci a popă" (Creangă); "șuieră a primejdie" (Slavici) etc. Direcția abstractă pe care o indică semnele (invitînd la speculații aproape tot atît cît noicianul întru, dar în zona prefilozofică a superstiției!) se regăsește în
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
Ruines și în bodegile din Jendouba. Ea rămăsese în Jebel Bir, cu femeile și copiii, așteptând să răsară soarele și să vadă Algeria peste graniță. Erau primele călătorii cu Mehria, drumuri ale cărnii și ale sângelui. Vierii sălbatici miroseau a tăciune ud, uneori doar a piele putredă. Vânătorii înălțau focuri printre bețele de alun, cuibărite la subsuorile dealurilor și frigeau ciuperci și porumb. Un băiat îi întinse o turtă mică și bucăți de brânză de capră. Se gândeau să tranșeze carnea
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
Căutătura lui albastră, nu tocmai blândă, nu te poate traversa cu fiori reci, dacă îi opui o privire suava care nu exclude să rostești întrebări ce (i) se cuvin. Nu cred în jurnalismul inchizitorial, nu cred că negrul e negru tăciune și albul e imaculat întotdeauna. Nuanțele sunt importante, iar jurnaliștii bine-ar fi să nu le ignore, așa cum o facem de prea multe ori. Eu, mărturisesc, simt radical, de cele mai multe ori. Dar mă încăpățânez să gândesc echilibrat. Ne joacă prea
"Eu, domnule Pleșu, cu berbecul m-am lămurit, aleg gâștele!" () [Corola-journal/Journalistic/43350_a_44675]