1,062 matches
-
se desfășoară și ni se dezvăluie nudă și cheală cu mâinile la spate. Iarba de lână crudă clipește prin ochiul de rouă cu mâna la ochi, să vadă cum soarele se cațără-n dudul lățos. Pe dâra de zare, pe tăișul ei, zdreanța de nor își rade barba și lăcrimează enigmatic la cântul de mierlă albă, iar cumpăna fântânii din Jghiburoasa s-a modernizat, ”și-a tras” lanț de inox, sătenii acoperind-o cu o rochiță de tablă galvanizată... Potecile dealurilor
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
adînc în adînc sfîntul pas se-nnămolește-n ogor. Dar de ce trîmbița dogită a nașterii voastre, cînd viconții și marchizii se-ntorc bătrîni și goi din pădure? Sfîntă Fecioară, dă-mi poala mantiei tale albastre, sînt mucenicul născut pe-un tăiș nevăzut de secure. Cînd plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut, crestele copacilor ca pe fiii lui Zamolxe mă înțeapă, în sîngele meu duc taina izvorului ne-nceput, sînt firul cu plumb cînd oamenii beți dau de apă. Tihna
DRUM OCOLIT de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373999_a_375328]
-
în urma mea. Mă întreb, există mai multe începuturi cu mine în același timp spre infinit ? Hm ... scriu cuvinte, încerc să le gândesc, poate unele ucise, dar încă încerc să le mai aduc la viață. Am simțit vârful ascuțit al durerii, tăișul dur cum înțeapă, palpitația pieptului, groaza de moarte, starea leșinului, disperarea, lașitatea mea atât de dureroasă de multe ori în fața neputinței, dar să ajung ca să nu știu că speranța poate fii ucisă, nu am crezut niciodată ! De ce sunteți hieneale vieții
M-AM LOGAT PE BLOGUL TIMPULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375315_a_376644]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > POEZIA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Versul îl nasc cu smalț pe cuvinte, un tăiș de coasă prin ierburi la răsăritul soarelui, fără ca ochii să pună geană pe geană. Uneori se-nfiripă cum cântecul plimbând sunetele pe portativul urechii până ce capătă susurul apei purtat prin toate formele de relief făcându-mă rob. Gândul rămâne scris
POEZIA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375497_a_376826]
-
După ce clepsidra își termina nisipul cornul anunța schimbarea primei linii. Veneau apoi ceilalți din spate. Veteranii ne legau rănile, ne dădeau apă și ne spuneau tot timpul să nu rupem rândurile. Pe deasupra noastră zburau săgețile și toporiștile cherusce cu două tăișuri. Germanicii însă năvăleau din pădure și mai mulți... Abia am reușit să ne retragem, fără prea mari pierderi, dar cu toate acestea... Trupa a fost aliniată și a început numărătoarea din zece în zece. Apoi a început decimarea. Voi putea
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
și-a plecat niciodată capul! Nu era horă în care să nu fie cea mai curtată și cea mai invidiată. Mâinile ei alintau infantile grumazul tinerilor avizi de patimi. Dar, ca peste tot în viață, bucuriile se sting repede sub tăișul necazurilor în care otrava durerii ți se împlântă ca un fulger. Odată, într-o seară, pe când spiritele se încinseseră la o serbare, băiatul celui mai bogat om din sat a profitat de ea și a necinstit-o! De atunci, nimeni
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]
-
s-au folosit unele tehnologii inventate abia în vremea noastră. • Un individ cu educația cam subțire... • Mai bine mai târziu decât niciodată, dar sunt cazuri când e mai bine niciodată decât prea târziu (Beatrice Vaisman). • E un bumerang cu două tăișuri... • Câtă vreme nu-i mai rău, e mai bine. Nu toți cei care fac grevă foamei au dreptate. • Bate-l pe fiul tău nu când pierde la poker, ci când vrea să se refacă (Nae Cernaianu). Când treaba merge brici
SUSPECT & CU LITERE MICI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372813_a_374142]
-
un rol decisiv la ora actuală în privința imprimării unei direcții anume în ceea ce privește actul de comunicare în sine și cel atitudinal la nivel de societate (și facem referire aici la perimetrul autohton, desigur). Acest lucru este ca o sabie cu două tăișuri din mai multe motive, pentru că poate produce, pe de o parte, din nefericire, o serie de erori fundamentale în percepția corectă a maselor asupra coordonatelor definitorii ale realului contemporan, un real atât de „prezentificat” în organicitatea sa, așa cum, pe bună
MODELUL HIPERREALITĂŢII MULTIPLE ŞI CRIZA DE IDENTITATE A MESAJULUI TRANSMIS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372816_a_374145]
-
Trecut! Prin sufletul ca jungla, se dezgolesc poteci Și se dizolvă mușchiul, pe ziduri de Cetate Cu Dacia cea sfântă ne-ai botezat în veci, Jar Etern străluce, cu biruinți purtate! Pe Sică mâna dreaptă mi-o încleștez curbat Simțind tăișul rece, cum îmi pătrunde-n sânge, Ființa-mi clocotește, cu Dor de mult uitat Țărâna ta mă arde, Lup Alb, în mine plânge... An Prema Aanandha Copyright 14 Noiembrie 2016 © Referință Bibliografică: MARELE LUP ALB, DIVINUL / Antonela Stoica : Confluențe Literare
MARELE LUP ALB, DIVINUL de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372975_a_374304]
-
preț de nimic printr-un calcul mizer cu cătușe la mâini, despuiat și stingher să hălădui pe câmpuri chinuit-arătare coapsă zămislită de zori neatinsă de soare din reflexe-azurii să crestezi un fetiș miez de noapte răsucit ca o lamă-n tăiș vin aezi deghizați cu arcuș și vioară - jurii falși dau verdictul condamnându-mă iară ... Deznădejde Mă cotropește cerul și întețește vântul sunt haina peticită buzunărită-ncet comorile-s ascunse, de neatins cuvântul și giuvaerurile toate trimise la pachet nelămurite umbre
MEDITAŢII... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371212_a_372541]
-
Acasa > Redactia > Autori > OGLINDIRE Autor: Mioara Băluță Publicat în: Ediția nr. 1393 din 24 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Un zâmbet trist - o sabie în teacă - Două tăișuri strânse-n piele. Fine ... Aș bea din aer ora care pleacă Să pot sclipi în ochiul lunii pline; Sub semnul tandru al înnobilării Aș sta cu fruntea-n umăru-ți de apă Să-ți tac...Să-mi curgi...Din râul înserării
OGLINDIRE de MIOARA BĂLUŢĂ în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346007_a_347336]
-
LĂURĂ STOICA. TRIST ȘI NUMAI TRIST...! Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1210 din 24 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului S-au dus unul după altul anii, răsucindu-se din 2006 în rană sufletului că o lamă cu tăiș înroșit în foc! Nu putea fi lovitură mai puternică pentru lumea noastră muzicală decât moartea celei considerate prima voce rock a României, Lăură Stoica. Strivita într-un groaznic accident de mașină, odată cu logodnicul ei Cristian Mărgescu și pruncul lor, s-
LAURA STOICA. TRIST ŞI NUMAI TRIST...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347938_a_349267]
-
Aga Lucia Selenity Publicat în: Ediția nr. 1210 din 24 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului - Ce zi frumoasă! Talestri deschise ușa salonului căptușit cu lemn de brad și se așeză, ca o răsfățată, pe jilțul de lângă fereastra întredeschisă. Soarele trimitea tăișuri galben-aurii prin draperia de un alb transparent, asemeni unei pânze de paianjen, accentuând reflexele părului ei, cu nuanțe neobișnuite, de violet. - Uite cui îi e bine! se auzi vocea Burneshei din pragul ușii. Comandantul o iubea pe prințesa amazoanelor, de parcă
CAPITOLUL IV de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347928_a_349257]
-
rădăcina, Seva dulcelor micelii, Ce, brutali, sparg violina Gemetelor și scâncelii, Ce-n cătușe pun lumina, Vocea, plânsetul bocelii, Sugrumându-și balerina Ca-ntr-un lied al lui Bocelli Și-și ucid demenți regina Înfigând flama răcelii, Împroșcând adrenalina Cu tăișul bănuielii... Gelozia, bat-o vina, Patimă a nebunelii Ce ucide endorfina Fericirii și smintelii...! Referință Bibliografică: Carolina... / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1060, Anul III, 25 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile
CAROLINA... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347245_a_348574]
-
de cunoaștere a limitelor ci că justiție divină. Toți vor să câștige ani și să scape de statutul de ”oase îmbrăcate”. Sunt dispuși să facă orice ca să nu-și mai târască nevolnic trupul. Timpul devine o unealtă periculoasă (cu două tăișuri ) pentru toți și, fără să-i pese de așteptările lor, rămâne un efect al acțiunilor de până atunci. Pe langă radiografia societății ruse care ne amintește de perioada comunistă se desprinde o lume a extremelor, în care trăirile profunde , beatifice
PAVILIONUL CANCEROSILOR – VOL I SI II de DALELINA JOHN în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348810_a_350139]
-
nenorocitul și-a reușit să mă ajungă, avea picioarele lungi, era înalt aproape cât trestia din mlaștină. Am dus mâna la brâu, la kisu, arma care mi-o dăruise tata. Frumoasă armă! Avea patru găuri de-a lungul lamei cu tăiș dublu și se termina într-un mâner împletit în fire de cupru. L-am privit pe negrotei fix în ochi. Era puțin năuc, dar privirea mea sticloasă împânzită de firișoare sângerii l-a pironit de-ai fi zis că nici
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
lacrimi sângerii. Apoi visez momentul în care tata mi-a dăruit cuțitul pe care-l purta el la brâu. Uite! Ăsta e cuțitul.” Tippu Tip m-a ascultat cu atenție. A rămas tăcut pentru câteva clipe, apoi mângâind cu degetele tăișul cuțitului și pe o parte și pe alta, mi-a zis: „Da. Se pare că nu am cum să te opresc. Te-aș distruge dacă aș face acest lucru. Știi că țin la tine și la copiii tăi, ai fost
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
Turla argintie a conceptului Se vede De departe Gândul s-ar putea așeza pe ea ca o albină) Coboară singură pe poteca Ce duce la Mare Înserarea se strecoară Ca o pisică Prin apeductele de sticlă Amărui Ale câmpiei Ca tăișul infinitesimal al unei Lame În curtea conceptului se înalță turla Unui țipăt Mireasma esenței ne învăluie ca un apus ea îi spune iubitului ei oh, dragule mințile noastre se vor plimba singure prin zăvoaiele fastuoase strălucind ca niște turle de
VERONICA MICLE, MIHAI EMINESCU, ION CREANGĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348853_a_350182]
-
și pe cele pentru piciorul drept, sunt deja pe drum. Spune-le că se rezolvă problema, doar că va trebui să mai cumpere încă 3.000 de ghete pentru piciorul drept. Isteț, nu? Doar că această atitudine putea avea două tăișuri: relația putea fi stopată pentru totdeauna în urma acestui incident voit, cu scopul de a determina beneficiarul să majoreze comanda. Cu siguranță că Nea Mitică a știut să tragă învățăminte din această întâmplare, rămânând la latitudinea sa, să decidă dacă merită
DACĂ VREI SĂ REUŞEŞTI ÎN VIAŢĂ FĂ-ŢI CEL PUŢIN UN PRIETEN EVREU (CAPITOLUL XX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345099_a_346428]
-
și o uit ca pe-un gând, fie , să zburde cum vrea, cu altcineva. Cândva iubeam o minionă , s-a transformat în Gorgonă, apoi în gogoașă din care ieși un fluture mare. Totul pare obișnuit, o durere de gât, sub tăiș ascuțit, cineva s-a despărțit, ca o barcă de mal, spre oceanul global. Cineva își pune chinuitor întrebări esențiale despre viitor, dar noi stăm cuminți pe-un vulcan nu prea stins, lupii și urșii ieșiră afară, la o continuă vânătoare
MI S-A SPUS de BORIS MEHR în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345423_a_346752]
-
continuată de Nicolae Steinhardt: „Nae Ionescu te certa, te înșfăca, te cucerea, îți punea cultura la îndemână ca pe o prăjitură minunată, ca pe un venin, ca pe un filtru al lui Merlin vrăjitorul, ca pe o spadă cu două tăișuri, ca pe un vârtej. Un lucru este sigur și de aceea a fost Nae Ionescu un profesor-unicat: nu te lăsa apatic și indiferent"(24). În același mod acționează scrierile și expresia autorului unui volum precum Între viață și cărți, volum
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
În marile grote ale universului sunt găuri negre cu treceri dintr-o galaxie în alta, tunel de lumină în goluri de timp făcând totul flexibil în drumul spre stele. Pulsează prin spații sferele galbene, vânătoare cerească de zei îndumnezeind ființe. Tăișul gândului sclipind cu idei care fulgeră vidul răscolind focul din soare. Citește mai mult În marile grote ale universuluisunt găuri negrecu treceri dintr-o galaxie în alta,tunel de lumină în goluri de timpfăcând totul flexibilîn drumul spre stele.Pulsează
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
din soare. Citește mai mult În marile grote ale universuluisunt găuri negrecu treceri dintr-o galaxie în alta,tunel de lumină în goluri de timpfăcând totul flexibilîn drumul spre stele.Pulsează prin spații sferele galbene,vânătoare cerească de zeiîndumnezeind ființe.Tăișul gândului sclipindcu idei care fulgeră vidulrăscolind focul din soare.... XIV. ROD TOTUL PÂNĂ LA OS, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017. Uneori cioplit în lemnul verde al durerii zăvor cu creste ascuns închid hrubele
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
rana uitării.Cu perle, fire de nisip se-nvelescîn scoicile mărilor lumii împrăștiind în aer spirale de lumină.... XVIII. POEZIA, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. Versul îl nasc cu smalț pe cuvinte, un tăiș de coasă prin ierburi la răsăritul soarelui, fără ca ochii să pună geană pe geană. Uneori se-nfiripă cum cântecul plimbând sunetele pe portativul urechii până ce capătă susurul apei purtat prin toate formele de relief făcându-mă rob. Gândul rămâne scris
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
înmugurind inima cum oul așezat sub cloșca universului. Aștept până iese verbul poeziei îi cresc aripile, îi înfloresc cântul și o hrănesc cu vorbe șlefuite sonor pe hârtia zilelor. ... Citește mai mult Versul îl nasc cu smalț pe cuvinte,un tăiș de coasă prin ierburila răsăritul soarelui,fără ca ochii să pună geană pe geană.Uneori se-nfiripă cum cântecul plimbând sunetele pe portativul urechiipână ce capătă susurul apeipurtat prin toate formele de relieffăcându-mă rob.Gândul rămâne scris pe genunchi,o rugă
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]