2,227 matches
-
face rost de bani inventând și reinventând taxe și am sentimentul că ăștia stau pe craca economiei de pe care au mâncat (fructe) și se agită tare pentru a-și tăia singuri propria cracă, singura sursă de hrană. Cea mai dură «tăietură» va fi creșterea accizei și implicit a prețului la combustibili. Deși creșterea pare mică, sunt sigur că va declanșa un mic lanț de efecte negatiive similar cu cel al crizei din 1973, numită chiar criza petrolului, în care creșterea (mare
Mișcarea Populară anticipează o criză declanșată de prețul benzinei by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/34371_a_35696]
-
însă decât să asiste neputincios la manevrele de resuscitare, în timp ce simțea cum copilul îi moare în brațe. Am fost anunțat la telefon: 'Veniți repede, că l-au omorât niște țigani pe Criști!'. Când am ajuns, el era deja mort, avea tăieturi la inimă, pe față, pe spate... Au lăsat copilul cu soacra lui Criști și s-a dus cu soția la terasă, să bea un suc. Ăștia l-au căutat și au găsit motivul. A fost premeditat totul. Ăștia s-au
Cristi Gălbenușe, boxer de 25 de ani ucis de romi. Detalii cutremurătoare oferite de tatăl victimei by Andrei Daniel Vasilescu () [Corola-journal/Journalistic/36854_a_38179]
-
asiste la cursurile profesorului I.Iordan. Asistentul G.Ivașcu s-a alăturat profesorului și, împreună cu alți colegi, asistați și de polițiști, au încercat să asigure intrarea la cursuri. A avut loc „o busculată, de pe urma căreia Ivașcu se alesese cu o tăietură serioasă în obraz de la geamul spart cu putere, al ușii”- notează memorialistul academician. Curajosul asistent - însoțit de studenți cu vederi democrate - s-a angajat și în alte confruntări politice violente, în localurile Universității, la căminele studențești și pe ulițe din
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
cabotini slujind gloriei proprii. Din acel moment pasul care se impune e renunțarea la lectură, adică ieșirea din cărți și intrarea în viață. La 53 de ani Dan Iacob scrie clar, senin, cu o tentă reculeasă, într-o sintaxă de tăietură eseistică, fără dantelării simandicoase. Comentariile sale, de un calm halkionic, servesc ca act de mijlocire culturală, fără a avea pretenția nuanțelor originare. Dan Iacob nu e original sub unghiul gîndurilor, ci autentic sub unghiul sincerității, fiind colportor al ideilor altora
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
în momente dinamice care sparg legăturile gramaticale și sintactice și plăsmuiesc anarhic limba”. Mă interesează aici cuvântul sparg ; este valabil și pentru versificația lui Kavafis, care este adesea spartă, dacă pot spune așa. Versul lui e plin de sincope sau tăieturi care inserează o clipă de tăcere în ritmul lui, fie prin surmontare, fie prin puncte de suspensie care-l taie la mijloc, fără să urmărească în mod necesar sensul, realizând un fel de contratempo. La fel procedează și în cazul
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]
-
din el noi cărți care cadastrează acest teritoriu vast, continentul Hitchcock. Filmul lui Sacha Gervasi are pretenția să taie doar o felie din tort, însă nu atât tortul, cât cuțitul întrebuințat și incizia fină sau dacă preferăm ceva mai cinematografic „tăietura” devin importante. Felia respectivă nu este una oarecare, ci celebrul film cult, Psycho (1960), al cărui making of devine substanța filmului așa cum este și cea a cărții lui Stephen Rebello, carte după care este realizat scenariul. Ideea se prezintă destul de
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
iar nu-i bine. Aranjamentul grafic e aproape bun acum. Poți urma așa cu transcrierea până la sfârșit. De punctuație mă voi îngriji eu. Manuscrisul având acum o osatură grafică convenabilă, se pot face mai ușor pe el corecturile mărunte sau tăieturile necesare, fără a mai fi nevoie să fie transcris când va merge la tipar. Să nu mai pui însă ghilimele la dialog, că nu-i nevoie. Ghilimelele, adică cele două virgulițe „....”, care se pun la începutul unei fraze, jos, și
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3841_a_5166]
-
figurând ca atare în Spectacolul rezonanței. Eliminarea lor ar fi prejudiciat unitatea capitolelor din Mozaic... De altfel, după cum arată Monica Pillat în Notă asupra ediției, versiunea din 1998 a reprodus articolul „Ion Pillat” conform textului prezent în primele două, ignorând tăieturile și corecturile făcute ulterior de Dinu Pillat, care au modificat substanțial articolul inițial. În fine, s-a renunțat la două texte pe care Cornelia Pillat le introdusese în ediția a III-a a volumului, și anume „Lirism, amendament al inteligenței
Dinu Pillat, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2984_a_4309]
-
Opera, ca rezultat, și chinul creației rebreniene, ca efort dureros, sunt forme de autoflagelare, de autocondamnare și de ispășire, ale unei structuri psihologice masochiste. Jurnalele de creație ale fiecărui roman important, pline de grafice ale redactării dificile, cu nopți pierdute, tăieturi în text ca în propriul trup, așteptări sterile, transcrieri și retranscrieri, stau mărturie. Ele reflectă foarte bine plăcerea durerii creatoare.
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
nu poate surprinde/ nimic nu se lasă înșelătoarelor simțuri deschis// o șansă cât o boare de vânt:/ poarta neagră/ cu mânere de aur străvechi/ poarta hăului lumii" (Poarta). Simplitatea și esențializarea conlucrează, în poezia Marianei Filimon, cu precizia detaliilor, cu tăietura fină și sigură a versului, ce proclamă fără ascunzișuri vraja miniaturalului: ,Mici animale și păsări/ alcătuiesc lumea/ sarea cu diamantele-i reci/ aminte aduce de un fel de copilărie a visării (Exil)", vădind rafinamente de haijin: ,Lângă tâmplă și file
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
Mentalitatea colectivistă, sentimentul de siguranță lașă pe care ți-l dă adăpostul la umbra mulțimii, statutul existențial vag și starea morală ambiguă, generate amîndouă de acea prezență discretă, la limita irelevanței, într-un organism redundant și diform, erau atunci, în tăietură proaspătă, evidențe de-a dreptul traumatizante. Cu atît mai mult cu cît toți artiștii momentului, fără excepție, aveau încă plămînii îmbîcsiți de respirația exclusivă în atmosfera unui propagandism cultural osificat pînă aproape de abstracțiune. Chiar și artiștii liberi în interior și
Salonul Oficial, între memorie și proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10690_a_12015]
-
fructe. Cu rădăcinile întinse prin pământ, aidoma cât coroanei, care extrag seva, o prelucrează pentru substanță și aroma fructelor, si o trimit acestora prin tulpina. Vine cineva și îi desparte coroană de trunchi. Ce se petrece cu seva ajunsă în tăietura despărțitoare? Fructele nu o știu, se ofilesc și cad, insă copacul plânge cu ea spre cer prin ochiul neașteptatei răni. Ce se întâmplă cu Dascălul care și-a făcut din viața și conștiința seva învățăceilor și brusc este pensionat? Profesorul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
științifice și gazetărești - îmbinate adesea cu o vastă cultură umanista - le conferă mijloace de expresie mult mai variate și mai adecvate, apropiindu-i pe ei, poeții, de ceilalți muritori cu care se identifică deplin”. Să reținem din acest evantai descriptiv, tăietura opozabila față de retorica unei poezii transmutata peste ocean, îndreptarea ei spre experiență de zi cu zi a omului, de la lumină conștiinței la abisurile inconștientului, pentru a surprinde, decupa și recupera individualul propriu acestei lumi. O „poezie vie” cu catene prinse
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
plin cu perle de sînge aureus/ și amîndouă strîngeam o lumînare/ ca pe o funie de lumină/ luînd forma obiectelor din jur". Ori: ,fiecare cuvînt este locul geometric/ de unde desprinderea de culpabilitate/ izbucnește cu intensitate maximă/ la fel ca o tăietură adîncă în burta unui manechin". Ori: ,pianistul cîntă cu degetele învelite în ciment/ și scotocește după notele ce cresc între coapsele de insectă/ ale unei femei descrescătoare allegro,/ nu mai vezi decît cîmpul roșu al unor idei derealiste/ pe care
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
cu ,septembrie", luna de naștere a scriitorului. Tot pentru a lega mai mult cartea de autor, VVM a adăugat în finalul versiunii revizuite pe care mi-a trimis-o în 1994, cu o lună și jumătate înainte de a muri, o tăietură dintr-un ziar sau o revistă postdecembristă, unde este caracterizată Zodia Fecioarei. Versiunile din 1933 și 1942 ale romanului, declarate de autor, nu pot fi atestate în nici un fel. Rămân deocamdată simple presupuneri sau apariții ipotetice. Dicționarul cronologic al romanului
Un avangardist misterios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10740_a_12065]
-
obicei al epocii, în prezent, din păcate, dispărut: ,M-am pomenit odată cu un plic, o scrisoare din partea unei Agenții de Publicitate, udne eram rugați, scurt pe doi, să le înaintăm din fiecare apariție zece exemplare, ei urmînd să ne trimită tăieturi din tot ce se scrie despre Zarathustra. Și primeam, dragă, primeam cîte zece tăieturi de la nu știu ce revistuțe, de la nu știu ce ziar... Le primeam regulat, cinstit". Noi nu mai putem primi așa ceva... Și își mai amintește poetul-medic un fapt ce nu i-
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
o scrisoare din partea unei Agenții de Publicitate, udne eram rugați, scurt pe doi, să le înaintăm din fiecare apariție zece exemplare, ei urmînd să ne trimită tăieturi din tot ce se scrie despre Zarathustra. Și primeam, dragă, primeam cîte zece tăieturi de la nu știu ce revistuțe, de la nu știu ce ziar... Le primeam regulat, cinstit". Noi nu mai putem primi așa ceva... Și își mai amintește poetul-medic un fapt ce nu i-a făcut cinste companionului d-sale: ,Ion, cu firea lui - poate părea crud ceea ce
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
preparații, ca să aibă surpriza că, sfidînd pensele lor de legiști ai hîrtiei, ea șiroia, afurisită, pe lîngă. Florina Ilis, unlike them, să spun așa, chiar își obține povestea acolo, în formele cu care îmbucătățește evenimentele. De aici, al doilea avantaj. Tăietura. Un decupaj ,agățat", ca și cum foarfeca s-ar opri într-o bandă de siguranță. Dacă prima parte a romanului se termină, într-un context oarecare, cînd un Cezar calculatorist trece un Rubicon virtual, cu alea jacta est, partea a doua, nu
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
Aveau patru mâini, tot atâtea picioare, două fețe, patru urechi, două rușini și celelalte (...), tare îndrăzneți, se luau la luptă și chiar și cu zeii,... încât aceștia i-au despicat în două, - scurtez - să se învețe minte. Sarcina aceasta, cu tăieturile și cu lipiturile, îi revenise, bineînțeles, lui Apolon... Și de atunci, rupți în două cum erau, jumătățile astea se căutau între el, să se întregească. Iată amorul, ar fi încheiat autorul de comedii. Mai rămăseseră să ia cuvântul, Agaton și
Eros ori Ura (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10865_a_12190]
-
spus, toată viața unui om cu bunele și cu mai puțin bunele. Demarcația dintre poezia și proza Norei Iuga este una iluzorie, ambele componente ale operei sale fiind crescute din același aluat. E drept, la ceea ce se numește îndeobște poezie tăietura este mai fermă, monologul (interior) este spart în mai multe bucăți, redactate, uneori, în registre stilistice foarte diferite. Oricum, fie că este vorba de poezie sau de proză, în scrisul acestei autoare greu de clasat, realismul se combină în permamență
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
păstrează aproape întocmai, coboară, cu tot trecutul lui, în stăpînirea unui nostalgic niciodată: În somnul veșnic bunu-ți preot, de mult, și-a lepădat toiagul/ Și întru Domnul odihnește bătrînul său paracliser." Epilog la un poem regăsit. Aceleași regăsiri, în altă tăietură de vers, la Ștefan Baciu, în Căutătorul de comori. Coperta sobră, negru pe alb, a Fundațiilor Regale. 1939. Înăuntru, lucrări în dantelă, de care se-agață, ironizată, expediată, cîte-o părere de rău. Sau cîte-o poveste cu sfinți al cărei punct
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
făcut eternitate,/ Ca pasărea ce s-a născut din scrum.// O, București, sunt robul tău de-a pururi,/ Căci bucuria ta amară m-a durut!/ ții cumpăna-ntre pietre și azururi,/ Cu buza arsă fruntea ți-o sărut." (București!). Dincolo de tăietura argheziană a versului, observăm aici o dedublare lirică și o surprinzătoare anticipare. Poetul evocă metropola ca pe o iubită pierdută, într-un ton de jale și cu sentimentul ireversibilității, de parcă s-ar afla la mii de kilometri distanță. Or, această
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
lui Stone este un "așa nu" de la cap la coadă. Chiar defalcînd filmul, nu rămîi cu prea multe: o muzică demnă de funeraliile unui papă, un stil de filmare desuet și lălăit la maximum, un montaj total neinteresant a cărui tăietură lasă de dorit. în fine, e povestea a doi polițiști (reali), John McLoughlin (Nicholas Cage) și Will Jimeno (Michael Pena), prinși între dărîmături și, în paralel, a nevestelor lor reale (interpretate de Maria Bello și Maggie Gylenhaal). Ei, și să
11 septembrie: de la sol și din aer by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10206_a_11531]
-
o lumină caldă, odihnitoare, ca în acest excelent hai-ku domestic: ,14:30, fiica mea doarme./ Fetițele care i-au fabricat pijamalele/ sforăie ușor/ la celălalt capăt al lumii." (Shanghai truelove ltd.). Dar, cel mai adesea, ea are șfichiul ironiei ori tăietura dreaptă a dramei. Poate cea mai puternică secțiune a cărții este aceea titulară, în care dragostea violentă și disperată pentru o tânără, frumoasă, enigmatică și inaccesibilă poetă (Ruxandra, cu x, semnul interdicției) face să explodeze un întreg depozit de muniții
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]
-
și românul Omul este un mare fazan pe lume (1986). Celelalte proze și eseuri au văzut lumina tiparului în limba germană, fără cenzură și fisuri ideologice. De aici, răspunsurile directe, fără subtilități sau aluzii. Un cronicar al momentului scria despre tăietura stilistica a limbajului invitatei: Herta a fost tranșantă, nemiloasa și convingătoare, dată fiind duritatea cu care a vorbit despre cultura română și despre intelectualii din vremea comunismului. Fiind vorba despre... o informație, nu ne îngăduim replici la răspunsurile formulate drastic
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]