551 matches
-
executate de duhurile auxiliare. O curiozitate - dar mai curând o inadvertență a piesei (care va fi avut două redactări) - este că, pentru a-l aduce la peșteră pe tânărul prinț, Prospero îi spune să ia „chip de nimfă-a mării, tăinuită / Privirii tuturor, văzută doar / De tine și de mine; du-te, dar, / Și-ntoarce-te schimbat“. De ce trebuia, rămânând nevăzut, să ia înfățișarea unei nimfe a mării? Iar apoi „Ariel se întoarce în chip de naiadă“, nimfă a izvoarelor, nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
executate de duhurile auxiliare. O curiozitate - dar mai curând o inadvertență a piesei (care va fi avut două redactări) - este că, pentru a-l aduce la peșteră pe tânărul prinț, Prospero îi spune să ia „chip de nimfă-a mării, tăinuită / Privirii tuturor, văzută doar / De tine și de mine; du-te, dar, / Și-ntoarce-te schimbat“. De ce trebuia, rămânând nevăzut, să ia înfățișarea unei nimfe a mării? Iar apoi „Ariel se întoarce în chip de naiadă“, nimfă a izvoarelor, nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
niciodată!... Focul lăuntric se potolea. Sudorile îl broboneau ca roua... O încredere atotstăpânitoare îl mai liniști... Pentru ce să-și mai întărâte ființa cu întrebări fel de fel.. mai bine să lase nedesgropate avuțiile destinului, mulțumindu-se să le știe tăinuite acolo, ca o comoară de preț ascunsă de strămoși sub pământul pe care doarme. Dar, iată că se desfundă în el, dintr-o dată... o închipuire. Ea îi umplu deodată, pustiile singurătății și le dezvălui cu vedenii, îi croi lumi... și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu palma deschisă prin aer, ajungând cu precizie la ramă, Incredibil! Revine apoi în jos, refăcând traseul spre punctul de pornire, Tot de aici înspre dreapta sunt aproximativ trei palme, precizia lui mă uimește cu adevărat și abia acum înțeleg tăinuitele lui măsurători, în jos nici n-are rost să-ți mai arăt sunt exact șase palme, iar spre stânga șapte palme, Și știu exact distanțele tuturor culorilor de pe pânză în raport cu ramele, de aceea ți-am cerut o pânză pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
poziție verticală, și nu-mi amintesc decât lumina dulce din ziua aceea, când el vorbește despre știința neștiută a culorilor dintr-un timp ce, A doua forță, cea zisă electromagnetică, care nuntește desenul cu culoarea, Cum adică nuntește?! Într-o tăinuită armonie, așa precum pământul și soarele se țin în echilibru printr-un număr egal de sarcini pozitive și negative, și căutătura vioaie a ochilor, când el nuntește culorile în acel timp ce, iar A treia forță, continuă el cu vioiciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trebuit să lucrezi duminica, Că e pedeapsă de la Dumnezeu, îmi completează el gândul nerostit, Cum a fost? Când tu ai deschis ușa, Daniel, am văzut-o! Ce?! Lumina aceea! Care? Din ziua când Aida venea spre mine cu mesajul ei tăinuit, și-am vrut s-o cuprind, Eu tot nu înțeleg, înțeleg doar că dacă eu n-aș fi deschis poarta aceea, Theo n-ar fi avut ce să cuprindă, și, Eu sunt de vină! Nu! Daniel, să nu spui asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
apărut o vedenie care i-a salvat nu numai viața, ci și sufletul, i-a apărut înainte Maica Domnului Preacurată cu Pruncul și i-a călăuzit pașii, îndepărtându-l de tovarășii lui, l-a dus Maica Domnului pe o potecă tăinuită sus, într-o peșteră săpată în stâncă, și la cuvintele părintelui Ioan sufletul meu tresare, ca și cum s-ar afla înaintea unei taine dezlegate, Și l-a ținut acolo ascuns săptămâni în șir, ani, tovarășii lui l-au căutat și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zilele astea, Diana bolnavă?! Mă temeam să nu fi făcut insolație, cum a plecat la mănăstire după tine pe căldură, Și știu nelămurit fără să pot ajunge cu această nelămurire în hotarele precise ale gândirii că boala Dianei are o tăinuită legătură cu ceea ce s-a întâmplat între noi sub mestecenii, preoteasa ghicește oare ceva cu simțul ei ascuțit de mamă și femeie, eu nu pot decât să-mi plec privirea, lăsând-o să vorbească, de fapt îl aștept pe părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu mișcări ridicole ale codiței, se zbătea dintr-o parte În alta În lichidul călduț, un fel de Fima-cap rotund și chel, probabil purtând și el o caschetă microscopică udă, fără ochi, fără minte, tânjind și căutând În adâncuri sursa tăinuită a căldurii, nimic mai mult decât un cap și o codiță și nevoia de-a Împinge și de-a se cuibări, de-a sparge coaja ovulului, semănând Întru totul tatălui său, care voia doar să pătrundă o dată pentru totdeauna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de vină pentru incendiul de la casa Hollinger și, În mod straniu, mă simțeam ușurat. Cu toate schimbările lui bruște de direcție și cu toată energia risipită, n-avea În el nici urmă de răutate, niciun grăunte din violența Întunecată și tăinuită ce se găsea În genul de psihopat care fusese În stare să plănuiască uciderea familiei Hollinger. Dacă era ceva În el, ingenuitate era, o nevoie aproape ardentă de-a fi pe plac. — E vremea să plecăm, Charles. Ai nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Anka îi administrase, amuzându-se permanent, spălături fierbinți cu lichide diuretice, cu hipermanganat de potasiu și cu albastru de metil, înțepându-l și ghiftuindu-l zilnic cu siringi doldora de ampicilină, până când îi reuși vindecarea. După săptămâni întregi de schingiuiri tăinuite, ea îl convinse de reușita tratamentului. Drept garanție a tămăduirii sale, Vladimir îi ceruse o întâlnire de amor, la care ea consimți fără fasoane și fără fițe, probând astfel o inimă înțelegătoare și magnifice înclinații pentru a face pacienții să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
copac mi s-a Întîmplat cea mai fenomenală Întîlnire, din cîte revelații se pot ivi oamenilor În viață. Ce să spun, cum să-i spun? Sunt bucurii, fapte, Întîmplări, nedeslușiri sau deslușiri ale vieții, care zac În noi asemeni comorilor tăinuite, ce nu pot fi aduse la suprafață, nu pot fi date pe mîna nimănui, nici mărturisite, căci odată mărturisite se naște teama de a li se pierde substanța, iar substanța aceea poate să fie un adevăr colosal ca scripeții ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu e decât aparentă, iar în fond lucrurile se mișcă după o orânduială fatală. {EminescuOpX 151} Daca cineva ar încerca să-ntemeieze știința unei astronomii a stelelor politice ar trebui să găsească asemenea cuvântul tainic. Căci într-adevăr există ceva tăinuit care dă consistență stelelor căzute în Dealul Mitropoliei, care le ține la un loc, pe când cuvinte de ordine superioară constituțională ar fi trebuit s-o facă să se risipească de mult, ca scânteile de zgură când faurul bate cu ciocanul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care o vizitau de regulă. Oaspeții erau chiar destul de puțini în comparație cu aniversările din anii precedenți. În primul și cel mai important rând, erau prezenți Afanasi Ivanovici Toțki și Ivan Feodorovici Epancin; amândoi erau amabili, însă amândoi încercau o anume neliniște tăinuită, provocată de îngrijorarea pe care și-o ascundeau destul de prost, cu privire la anunțul promis despre Ganea. Pe lângă ei, firește, era de față și Ganea - tot foarte posac, foarte îngândurat și chiar aproape deloc „amabil“; se ținea mai mult deoparte, izolat, tăcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
clar, cu bucurie și în amănunțime, răspundea la întrebări. Dar nimic din ceea ce spunea nu semăna, de altminteri, a discuție amabilă. Ideile lui erau serioase, uneori chiar enigmatice. Prințul enunțase chiar câteva din opiniile sale, câteva din propriile sale observații tăinuite, așa că totul ar fi putut părea comic dacă „relatarea n-ar fi fost excelentă“, cum au fost apoi de acord toți cei care l-au ascultat. Generalul, deși îi plăceau temele serioase de discuție, găsea și el, împreună cu Lizaveta Prokofievna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai mult asupra lucrărilor apocrife cu un conținut religios și mult mai puțin asupra celor care tratează problemele politice, relațiile interstatale și interumane din diverse epoci. Nu trebuie însă să pierdem din vedere faptul că scrierile apocrife prezintă partea secretă, tăinuită a diverselor perioade ale istoriei universale, atât din punct de vedere social cât și cultural. Dacă am putea compara literatura cu un vast castel, plin de camere somptuoase, reprezentate de epoci literare, cu coridoare care se întrepătrund și se intersectează
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
rece și sprințar, scos proaspăt din vreo hrubă numai de pictor (poate) știută, nasc în noi stări de meditație și poezie. Regula structural-geometrică, după care se clădește această pictură, este una intuitivă și sub- tilă, din care răzbat vederii noastre tăinuitele ra- porturi divine ale secțiunii de aur, ale unei aran- jări a elementelor într-o creștere piramidal-tri- unghiulară, prin care fiecare, ele însele și părțile, sunt așezate la locurile și în relațiile estetic- compoziționale cele mai potrivite pentru punerea reciprocă
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
buna mea colegă, excepționala profesoară și dirigintă, doamna Georgeta Chiorpec va citi aceste rânduri, cu siguranță va lăsa câteva lacrimi amintire în paginile revistei de față. Vom uita vreodată cabana Negoiu, urcușul pe crestele Munților Făgăraș, aventurile din Bucegi, cărările tăinuite ale Ceahlăului sau popasul odihnitor de la Izvorul Muntelui? Dar primejdioasele treceri pe acele punți suspendate sau prin Strunga Ciobanului? Elevii cu care am fost acolo, oameni azi cu responsabilități majore, trăiesc acele amintiri de parcă s-ar fi petrecut ieri faptele
O VIAȚĂ DE OM AŞA CUM A FOST EA. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Maria Marin () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1733]
-
Hâncești, R. Moldova. D-le Președinte, Vă scriu D- stră fiindcă știu cum sunteți și fiindcă vă purtați mai bine cu noi, Basarabenii. Eu știu cum acest teritoriu al nostru a ajuns unde a ajuns. Și acest lucru nu trebuiește tăinuit. Presa, radioul și televiziunea română trebuie să vorbească tot timpul despre aceasta, ca lumea de la noi să se trezească și să cunoască acest lucru. Dar redobândirea cetățeniei române se face foarte anevoios, de parcă ni se fac mari favoruri”. Acest sprijin
Republica Moldova, România şi Uniunea Europeană. Două decenii de colaborare. Bilanţ şi perspective by Plugaru Ştefan () [Corola-publishinghouse/Science/91759_a_92388]
-
pentru care îi mulțumim.” ( Andrei Medinski) Gheorghe Doja Prin pădure Ulei pe pânză „Nu trebuie însă bănuită de simplă preocupare ilustrativă această pasiune pentru folclor și anecdotică. Există la Doja, în special, o plăcere a fabulației plastice încărcată de simboluri tăinuite. Atunci când transcrie o romanță cu frumoasa din fereastră pe timp de seară, cu lăutari și cu voinici chipeși, el aduce in tablou nu o realitate văzută, eventual biografică, ci una de spectacol, posibil doar în mediul imaginar in care stelele
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
de o educație imperială și au crescut sub îngrijirea plină de afecțiune a mamei sale. Frații se deosebeau mult unul de altul ; cel mic era foarte atrăgător, cu chip frumos, vesel, comunicativ cu toată lumea. Unii credeau că ar fi fiul ”tăinuit” al lui Augustus. Spre deosebire de fratele său mai mic, Tiberius, avea o figură mai aspră, era morăcănos, nu vorbea deloc sau foarte rar și atunci întârziind cuvintele. Nimeni nu putea să-i ghicească gândurile. Uneori era de nesuportat. Unii spuneau că
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
a echilibrului lumii. Demne și grea încercare, pentru care îi mulțumim.” ( Andrei Medinski) „Nu trebuie însă bănuită de simplă preocupare ilustrativă această pasiune pentru folclor și anecdotică. Există la Doja, în special, o plăcere a fabulației plastice încărcată de simboluri tăinuite. Atunci când transcrie o romanță cu frumoasa din fereastră pe timp de seară, cu lăutari și cu voinici chipeși, el aduce in tablou nu o realitate văzută, eventual biografică, ci una de spectacol, posibil doar în mediul imaginar in care stelele
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
în alte proze ale lui V., personajele din nuvele, singuratice și predispuse la visare, caută să-și recupereze trecutul cotidian în lumea iluzorie a bâlciului sau a circului. Autorul scrie mereu despre ceea ce se află dincolo de aparențele obișnuite, în profunzimea tăinuită a ființei și a lumii. SCRIERI: Versuri, București, 1936; Ferestrele zidite, București, 1993; ed. (Les Fenêtres murées), tr. Alain Paruit, Paris, 1995; Alexandru Vona, Ovidiu Constantinescu, Ferestre întredeschise, dosar îngrijit de Marta Petreu și Ion Vartic, Cluj-Napoca, 1997; Misterioasa dispariție
VONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
nu mă-ncântă azi cum mă mișcară/ Povești și doine, ghicitori, eresuri 27. Nu i-a trebuit mult copilului să treacă pădurea spre Agafton, îndemnat de o curiozitate greu de stăpânit. La început pe drumul cunoscut, mai apoi pe cărări tăinuite, numai de el știute, zăbovind prin zăvoaie și ascultând freamătul codrului, pentru ca să ajungă în cele din urmă să traverseze drumul Sucevei și s-o pornească spre mătușile sale de la Agafton. Schitul acesta singuratic a avut printre maicile sale două dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
singura la care ținea în chip deosebit, moare abia în 1876. Mai scumpă în lume îi fusese negreșit iubita cu ochi mari73. Aparent, gospodăria familiei Eminovici își mișca aceleași roți, dar cine avea urechi de auzit sesiza scârțâitul lor; grijile tăinuite își făceau una câte una loc în cuibarul plin de datorii al căminarului. Speranțe mai erau totuși, numai că prima lor spulberare își făcu repede apariția. Vestea căzu ca fulgerul: pe 28 decembrie 1863, Ilie moare la București, unde fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]