1,658 matches
-
anihila oricînd, era el însuși obosit. Un căscat prelung al său mi-a readus în falange senzația, de atîtea ori imaginată, a contactului cu colții leilor, cînd vedeam mîinile dresorilor zăbovind în hăul gurii lor băloase. Deși intacți, ascuțiți și tăioși, sprijiniți de ambele părți ale palmei lor, păreau moi, elastici, gumoși. O moliciune care derivă nu din degradarea fizică a speciei, nici din cea morală. Uzura lor e una de ordin metafizic: refuzul fiarei captive de a mai propulsa în
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
sine, în condițiile în care autorul era deja cu un picior în groapă. Sunt două trăsături care dau autorului un aer de superbie nefirească: dizarmonia și ingratitudinea. Dizarmonia îi vine din timbrul strident, de diapazon crăpat, Nietzsche fiind un liric tăios, fără moliciuni de sintaxă și fără încetineli de ritm, al cărui stil stă în expresia sacadată, intermitentă, cu sens punctual, fără pretenția unei continuități de idei. Opusul manierei lui Nietzsche se găsește în proza lui Rilke, a cărei moleșeală ceremonioasă
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
ca și o enormă dorință de afirmare. Similitudinile cu Hasdeu nu se opresc aici. Gherea dorește să se impună rapid într-o lume intelectuală prin forța lucrurilor provincială; își dă seama că drumul cel mai scurt îl reprezintă afirmarea polemică tăioasă, incisivă și, dacă e posibil, contrarierea autorității maxime existente atunci în România. Or, care era aceasta la începutul anilor '80? Titu Maiorescu, firește. Așa că Gherea se lansează într-o spectaculoasă polemică față de pontiful Junimii, dîndu-și seama că doar o asemenea
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
florin, Florin Pupăză Traian Băsescu și-a amânat plecarea în concediu și a participat la bâlciul organizat la Costești, Argeș, de Sfântul Ilie. Nu a făcut declarații despre evenimentele recente, dar nu a pierdut ocazia să arunce replici tăioase despre premierul Victor Ponta.
Băsescu, la bâlci: Cum vine Ponta aici, îi cereţi locuri de muncă, că el dă by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/36295_a_37620]
-
întâmplă în societate poate fi asemănat cu felul în care au făcut-o, în vremea lor, un Liviu Rebreanu sau un Marin Preda. Aflăm la Buzura, ca și la marii scriitori precursori, o examinare lucidă a lumii din jur, judecăți tăioase susținute de impulsiuni etice. Și-au scris romanele, dar au practicat și jurnalismul, strângându-și apoi foiletoanele în cărți care îi exprimă, omenește și literar, nu mai puțin decât scrierile lor epice. Amalgam a lui Liviu Rebreanu, Imposibila întoarcerea lui
Romancier și foiletonist by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3645_a_4970]
-
care, altminteri, ea îl păstrează difuz. Probabil de asta, și nu ca să evite o prea mare asemănare cu mult mai echivocul Și dacă..., renunță Veronica Micle la întrepătrunderea de planuri. Punând alături această scurtă epistolă de despărțire, care se vrea tăioasă, dar stilistica n-o ajută de, să zic așa, original, singurul comentariu e al lui Mallarmé: le sugerer, voila le rêve. Sugestia, misterul nu sunt, de altfel, punctul forte al versurilor Veronicăi Micle. Biograficul, pe care o lungă tradiție interpretativă
Dragostea moare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3654_a_4979]
-
Nimic fără măsură. Simțind aceasta mai înainte de a se împlini, pleacă, crezându-te nevrednic de aceasta, iar dacă vei fi luat cu sila, iarăși fii bărbătos și temător de Dumnezeu, pretutindeni arătând recunoștință 50. Râvna sa de reformator implacabil, tonul tăios și neiertător al predicilor sale, care critica aspru toate păcatele și pogorămintele, de jos și până sus, la Eutropiu și Eudoxia, dragostea sa pentru cei săraci, pentru adevăr și dreptate, i-au făcut mulți dușmani. Arhiepiscopul Ioan n-a fost
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
un fapt, Mureșan dă ocol întregii arte și pune totul într-un scenariu al scenariului poetic. Narativitatea lui, cînd e, e înșelătoare. Tirada și litania, enumerația și repetiția, comparația evident poeticizată, asocierile curente (la el) între termenii „tari”, contondenți ori tăioși, și concepte obligate la un asemenea menaj dau acestei poezii o studiată artificialitate. Pe toată întinderea creației sale (dacă facem abstracție de intertextualismul din cartea Alcool), Mureșan rămîne un modernist. Splendidele grădini ale aurului și restul poeziilor din Cartea de
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
ca și analogiile multiple, ca și mistica cifrei patru, reluată din emblema Crailor de Curtea- Veche. În plus, tot ce ține de istoriile „realiste” ale eroilor, inclusiv reconstituirea mediilor gazetărești și ecleziastice, e pregnant și verosimil, relatat într-un stil tăios și condus cu mînă sigură spre un dezastru existențial comun, cu deschidere metafizică. O coborîre în abis a unor destine tragice care încearcă, din străfundurile propriei alienări, să-și amintească universul înalt din care provin. Credibilă literar este și povestea
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
de situația care există în spitalele românești pe care le consideră praf într-o proporție de 90%. Ultima oară când a fost acolo a avut o imagine teribilă: "O atmosferă aglomerată cu oameni nervoși, agitați și chinuiți. Holuri urâte, vorbe tăioase, priviri piezișe...". "Și e incredibil cum situația asta rămâne în picioare de atâția ani. E incredibil cum de nu este în stare nimeni să se ocupe astfel încât atunci când intri pe poarta unui spital să nu te simți ca în curtea
Cabral: E incredibil cum situația asta rămâne în picioare by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/31417_a_32742]
-
jurnale intime publicate în Germania, după anii de exil interior, în care i se interzisese să semneze, sunt extraordinare și dau măsura exactă a atitudinii morale a autorului, spre a nu vorbi de talentul cu care sunt scrise, de luciditatea tăioasă a frazelor. În 6 iunie e asasinat la Praga călăul cehilor, Heydrich. Jüng vede într-o fotografie scena asasinatului și o comentează astfel: „Imagine a acestui supraom în momentul în care, cu splina găurită de gloanțe și păr de câine
„Ernst Jünger, în furtunile secolului“ () [Corola-journal/Journalistic/2890_a_4215]
-
Elena Badea Europarlamentarul PDL, Monica Macovei, oferă un sfat tăios parlamentarilor PSD, PNL și "independentului Tăriceanu", în contextul în care astăzi, Parlamentul urma să adopte cererea de demisie a președintelui Traian Băsescu, decizie care de altfel a și fost votată. Până când veți avea standarde politice și onoare, tăceți!", le transmite
Monica Macovei pune în pericol alianța PDL-PNL: Să tacă până când... by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/29015_a_30340]
-
în ultimii ani la noi, doldora de digresiuni stilistice și cu emfază filozofică, pentru câte o cărticică scurtă, dar extrem de intensă. Modelul cel mai evident e, probabil, Grădina de ciment a lui Ian McEwan, o carte-lamă (a se citi: subțire, tăioasă, de impact), numai bună de tamponat venele cititorului conformist. De aceea, brevilocvenței narative i se asociază neapărat nevoia de identificare a unor subiecte tari, vânate - și lăsate în suc propriu - luni, de nu ani întregi. Am mai scris-o și
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
la Adams, cu anxietatea observațiilor: ieftinirea e simptomatică, totul, inclusiv energia, se ieftinește, adică și substanța vieții. Adams deplânge pierderea aristocrației, față de Franklin, care exalta virtutea umilinței, inclusiv a tonului socratic. Smerit, el se întreabă, se îndoiește, renunță la atotștiința tăioasă, empatizează cu interlocutorul. Dacă Franklin avea satisfacția de a fi un filosof și om de lume autoconstruit într-un mod agreabil și de aceea căutat de toți, pentru prezența sa plăcută, Henry Adams se ipostaziază muribund și în veșnic exil
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
el redă întocmai ce i se suflă, de aici impresia de scriere anapoda, împotriva uzanțelor firești, cînd de fapt el expune riguros un mesaj a cărui paternitate nu-i aparține. Prin Nichita, glasul Paracletului dă naștere Nodurilor și semnelor, inscripții tăioase, fără blîndeți calofile. Acest al doilea Nichita nu mai scrie frumos pentru simplul fapt că nu mai scrie deloc, ci reproduce frînturi inspirate de lumea de dincolo. Așa apar secvențele pneumatice, fulgurații stranii, reci și precise, în aparență extravagante. În
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
La împlinirea a 20 de ani de la înfrângerea Germaniei hitleriste, Putin publica în Le Figaro (7 mai 2005) un articol cu titlul Lecțiile victoriei asupra nazismului. Frumos. Numai că istoricul francez Stéphane Courtois îi atrage atenția „profesorului” (într-o replică tăioasă apărută în același ziar) că lecția sa de istorie a fost „rescrisă după modelele clasice ale totalitarismului stalinist”, fără o asumare explicită a pactului Ribbentrop-Molotov (pact care continuă „să aibă consecințe nefaste, vizibile și astăzi în sânul Europei reunite”) și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3047_a_4372]
-
de rîvnit, cam asta e tot ce își pot oferi, cam asta e tot ce le poate alimenta orgoliul") - cam atît și astfel este omul prozei noi a Mariei-Luiza Cristescu: omul din (i)realitatea imediată. Lîngă acestea, trebuie remarcată ironia tăioasă, de negăsit în cărțile anterioare ale prozatoarei; hazlie, deși tristă în "nemernicia" ei, e încercarea cercetătorului de folclor Ion Caloianu de a scăpa de o valiză de daruri din străinătate, care ar putea fi "citite", la vamă, ca o provocare
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
prepară artistic gipsul după o rețetă autohtonă, recent pusă în chenar aurit la registrul invențiilor iar alții au grijă ca bronzul să aibă greutatea moleculară specifică conform standardelor europene, E un amestec de iarnă și primăvară în jurul lor, de vânt tăios și ciripit de vrăbii răzlețe, monștrii sacri fac încontinuu cu mâna trecătorilor cibernetici
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/3266_a_4591]
-
nicicând pe Jonathan și Bobby. Vocile femeilor au altă încărcătură și tonalitate, alunecă de la ironie fină la observația sarcastică, se umplu de nuanțe și detalii, decojesc suprafețe și leapădă cojile, pătrund în miezul lucrurilor și le fac străvezii. Au privirea tăioasă, știu mai multe decât spun, iau hotărâri dure, sunt luptătoare de neînvins în ciuda impresiei de grație și feminitate ostentativă. Ele rezistă, fac din iubire și maternitate miza cea mare, ele supraviețuiesc în acele încolăciri ale vieții pe care bărbații au
Peșteri legate între ele by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11195_a_12520]
-
il văzusem ultima dată, în 1945, era încă plin de viață, ager la minte și cu un ascuțit simt al umorului. Acum râdea la prostii și glume deșucheate. Dintr-un singur punct de vedere era încă Stalin de dinainte: încăpățânat, tăios, suspicios când cineva nu era de acord cu el" (pp. 196-197). De asemenea, merita amintit un exemplu de receptare emoțională în timpul aceleiași întrevederi, în decursul primei călătorii la Moscova: Dacă până atunci fusese modest și aproape jucăuș, acum ieșea deodată
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
și evaluat pe față, la vedere". Pentru a contribui la procesul unei limpeziri care implică, precum o condiție sine qua non, deplina libertate de exprimare, capabilă a dizolva monopolurile, e nevoie de cîte-o voce "rațională, fermă, limpede - fie chiar și tăioasă". Așa cum e, mai totdeuna, vocea exegetului de care ne ocupăm aci. Semnificativ e faptul că punctul de plecare al discursului acerb polemic al lui Laszlo Alexandru pare să-l fi constituit o întîmplare ce l-a consternat. în 1992, cînd
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
îi atestă identitatea de poetă, ceea ce și contează. Ideea de florete induce starea de competiție, confruntare cu sine, sau în interiorul unui cuplu de forțe (masculin-feminin) ce se înfruntă, iscodesc, suspectează, poetei revenindu-i rolul asumat de a focaliza prin metafore tăioase fisura: ,iarna ne-aruncă priviri/ câini de gheață se dau la picioare/ un alb mai puțin mătăsos/ o privire necruțătoare/ râsul tău obez/ își scutură pântecele/ în sus și în jos/ stau la drumul mare/ și aștept". Ceva grav și
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
probitate a autorului lor. Departe de-a fi un reciclat sau un oportunist de curte nouă, Corneliu Buzinschi a avut o comportare demnă și în răstimpul ,epocii de aur", elaborînd nu numai un capitol al uneia din cărțile sale, de tăioasă oponență politică, Tîndală-împărat, în care era lesne recognoscibil ,geniul carpatin", ci și proiectînd o trilogie care trebuia să cuprindă scene ale grevei minerilor din 1977. Urmarea? înscenarea unui ,accident" de mașină în 1979, cînd scriitorul plecase în Nordul Moldovei pentru
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
faimoși ai istoriei printre care, se spune, și de Napoleon Bonaparte, Palatul Morzin, care ne aparține, cum spuneam, se află sub protecția UNESCO. Acestea în ce privește Simpozionul. în rest, am umblat prin Praga cât am putut de mult, cu tot frigul tăios al începutului timpuriu de iarnă. Ne-au însoțit pe traseeele pragheze mirifice fie d-na Libuse Valentová, fie d-l Ștefanoaie, fie, într-o seară, d-na Oana Serafim, colega noastră de la secția română a Free Europe. Am vizitat și
Întâlnire la Praga by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11019_a_12344]
-
și amîndouă rămăseseră nemișcate, în tăcere, contemplînd bărbatul care se usca deasupra lămpii. O creangă rebelă din migdalul vecin bătu în geamul cu cerceveaua stricată, și aerul din încăpere se umezi, invadat de o răbufnire de furtună. Ea simți avîntul tăios al grindinei, dar nu se clinti, pînă cînd văzu că bărbatul scurse și ultima picătură din pahar. I se păru că în priveliștea aceea era ceva simbolic. Și atunci își aminti de moș Laurel, războindu-se de unul singur, baricadat
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]