1,130 matches
-
distinctif du style traductif de Philippe Loubière. À titre d'exemple, prenons le fragment suivant (pour comparaison, nous citons aussi la variante de traduction de Ștefana et Ioan Pop-Curșeu, qui respecte le découpage original des vers) : O, de ce-am tălmăcit vremea și zodiile/ altfel decât babă ce-și topește cânepă în baltă ?/ De ce am dorit alt zâmbet decât al pietrarului/ ce scapără scântei la margine de drum ? Am inteles păcatul ce apasă peste casa mea) (Blaga, 2010 : 123) Pourquoi ai-je
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
eau pour mieux séparer leș fibres. Ce procédé s'appelle " rouissage ". La coutume était de lire l'avenir dans leș fibres mouillées.1569 Leș versions que donnent leș traducteurs à cette image șont en général littérales : " O de ce-am tălmăcit vremea și zodiile/altfel decât babă ce-și topește cânepă în baltă ? " " Ô, pourquoi ai-je interprété le temps et le zodiaque/autrement que la vieille qui rouit le chanvre dans l'étang ? Am inteles păcatul ce apasă peste casa mea
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Lucian Blaga ou le chant de la terre et des étoiles, hors-série de la revue Sud, articles de G. Astalos, E. B. Steiciuc et alii, Sud, Marseille, 1996, p. 228 (texte source : " Chiar și atunci când scriu stihuri originale/nu fac decât să tălmăcesc./ Așa găsesc eu că e cu cale./ Numai astfel stihul are un temei/să se-mplinească și să fie floare./ Traduc întotdeauna. Traduc/în limba românească/un cântec pe care inima mea/mi-l spune, îngânat suav, în limba ei
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
dans leș langues de circulation internaționale est d'autant plus impérative. V. Constantin Noica, Lucian Blaga. Centenar 1995 Retrospectivă edițiilor mai 1983 mai 1994 ale Festivalului Internațional " Lucian Blaga ", Editura Imago, Sibiu, 1995, p. 24 : De aceea va trebui să tălmăcim veacului, în limbile care s-au impus în el, operă gânditorului nostru. " (" Pour cette raison, nous devrons traduire, dans leș langues qui se șont imposés au long du siècle, l'œuvre de notre philosophe. " Notre traduction.) 812 Romul Munteanu, " Notice
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
în timpul ocupației rusești - Ioan Dobrevici (1813). Cronica lui D., cuprinzând însemnări personale, acoperă perioada dintre 1802 și 1830, în Țara Românească. Sincer și nu lipsit de pătrundere, meșteșugarul e un martor onest, chiar dacă sensul unor evenimente îi scapă, iar alteori tălmăcește faptele în stil mistic. Foarte curios de tot ce se petrece nu doar în țară, ci și în afara ei, el consemnează felurite știri privitoare la nefericita campanie rusească a lui „Napoleon Bunăparte” (numit și „Reaparte”), la politica europeană și la
DOBRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286799_a_288128]
-
D.l. mai conține medalioane consacrate lui N. Țimiraș, Petre Vulcan și Ion Jalea. Numărul 4 este închinat poetului latin Ovidiu: Hortensia Papadat-Bengescu semnează medalionul Pentru Ovidiu, D. Stoicescu, note biografice și bibliografice despre Ovidiu și opera sa și tot el tălmăcește, din Tristele, poemele Către soție și Către viitorime; se reproduce fotografia statuii lui Ovidiu de la Constanța și se dau informații în legătură cu inaugurarea unui monument la Sulmona, locul nașterii poetului. Revista publică mai multe traduceri: Viermele de mătase de Uhland (tălmăcire
DOBROGEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286803_a_288132]
-
periodice sau volume, apoi adunate în ediția operelor alese ale lui M. Sadoveanu, ediție realizată în selecția și sub redactarea traducătorului în colaborare cu V. András János, sub titlul Válogatott művek (I-III, 1966). Din opera lui Mihail Sebastian a tălmăcit românul Accidentul. Traduceri: Panait Istrati, Pusztai bogáncsok [Ciulinii Bărăganului], Budapesta, 1961 (în colaborare cu Horváth Henrik), Kyra Kyralina, Budapesta, 1965 (în colaborare cu Horváth Henrik); Román népballadák és népdalok, Budapesta, 1961 (în colaborare cu V. András János); Mihail Sadoveanu, Kisvárosi
DOMOKOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286823_a_288152]
-
însemnări (unele iscălite numai I.E. și I.H.), precum și portretul satiric Domul Sarsailă autorul. Traducerile, cu excepția foiletoanelor fără interes literar luate din presa franceză, arată o netă preferință pentru literatura romantică. Heliade transpune din lirica lui Lamartine, Byron, Chateaubriand, C. Negruzzi tălmăcește din poemele lui Pușkin, Hugo și din memoriile de călătorie ale lui Al. Dumas. După A. Chénier imită Gr. Crupenschi. Alături de romantici, câțiva mari poeți clasici se află mereu în atenția lui Heliade, fie prin traduceri, fie prin succinte biografii
CURIER DE AMBE SEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286590_a_287919]
-
precum și articolul Idealul lui Bălcescu. Aureliu Candrea traduce versuri de Victor Hugo, Shelley și proză de A. von Chamisso și Jean Richepin. Din Al. Dumas, Villiers de l’Isle Adam, Th. de Banville, Paul Bourget, A. Silvestre și L. Boussenard tălmăcește B. Florescu, care traduce și un articol despre literatura lui Pierre Loti, câteva povești andaluze și o nuvelă a lui R. Töpffer. În mai multe numere, D. A. Sturdza și Edgar Th. Aslan semnează o versiune în limba română a tragediei
DACIA VIITOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286643_a_287972]
-
1853, cea dintâi versiune românească a romanului Coliba lui Moșu Toma sau Viața negrilor din sudul Statelor Unite din America (I-II), de Harriet Beecher Stowe, sprijinind astfel mișcarea de emancipare socială din Principate. Pentru Teatrul Național din Iași, C. a tălmăcit un mare număr de piese, cu deosebire vodeviluri, care au fost jucate mai bine de un deceniu. Ca scriitor, C. a început cu prelucrări și a continuat, în linia „Daciei literare”, cu destul de izbutite povestiri despre Pepelea - snoave extrase din
CODRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286316_a_287645]
-
sunt republicări după gazetele din Iași sau București, dar grija cu care sunt alese semnalează că în spatele neutralismului politic afișat se ascundea adeziunea la cauza națională. I. Vulcan a tradus din Jókai Mór (nuvela Capul lui Iordachi). S-a mai tălmăcit din Montesquieu și din alți scriitori francezi și germani. At. M. Marienescu și T. Catone colaborau cu folclor cules din Ardeal și Banat. După ziarul bucureștean „Reforma” se retipărește comentariul lui D. Bolintineanu la colecția de poezii populare a lui
CONCORDIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286354_a_287683]
-
traducătoarea dovedindu-se receptivă și față de autorii mai tineri. Familiarizată cu subtilitățile limbii române și ale celei germane, cunoscând resursele expresive ale celei din urmă, fără a fi influențată de particularitățile regionale ale germanilor din Transilvania sau din Banat, C. tălmăcește cu acuratețe pagini de proză de I.L. Caragiale, Ioan Slavici, Al. Vlahuță și Duiliu Zamfirescu. Din creația autorilor din perioada interbelică, se oprește la Craii de Curtea-Veche de Mateiu I. Caragiale, la Răscoala de Liviu Rebreanu, la Comoara regelui Dromichet
CONSTANTINIDIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286383_a_287712]
-
lui T. Maiorescu la a patra ediție a poeziilor eminesciene, amintirile lui Dimitrie Teleor și C. Bărcănescu. Moartea lui V. Alecsandri e consemnată într-un editorial, în numerele următoare fiind reproduse câteva dintre poeziile sale reprezentative. După ce în 1889 Caragiale tălmăcise din Mark Twain, în anii următori se traduce din Gogol (Taras Bulba, 1892), L. N. Tolstoi, Ernest Renan, Remy de Gourmont, Fr. Coppée, G. Courteline și Ed. Delannoy. Coșbuc transpune din versurile scriitoarei germane Maria Eckstein. Totodată se face loc
CONSTITUŢIONALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]
-
cronicii literare este George Alexe, care comentează volume de George Uscătescu, Vintilă Horia, Valeriu Anania, Pamfil Șeicaru, Nicu Caranica, Lucian Blaga, Ștefan Baciu, Vasile Vasilachi, Dumitru Ichim, Ana Blandiana. Se traduce din Grigorie de Nazianz și Rabindranath Tagore. Valeriu Anania tălmăcește în română Acatistul Sfântului Nou Mucenic Ioan Valahul. Alți colaboratori: Aurelia Diaconu, Pan M. Vizirescu, Felix Dubneac, Nicolae Mladin, Petre Pascu, Gabriel Popescu, Traian Radu, Valeriu Streinu, Sandu A. Tudor. A.S.
CREDINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286481_a_287810]
-
unic pe plan mondial. Cunoscător perfect al mai multor limbi romanice, germanice și slave, [...] a tradus aproape congenial cinci epopei sau poeme epice de mari proporții, fiecare din altă limbă, și fiecare în formă fidel originară. Pe lângă aceasta a mai tălmăcit, tot în versuri și cu aceleasi calități, numeroase piese de teatru, îndeosebi din baroc și din romantism, precum și mii de poeme lirice, începând din Antichitate și până în ultima actualitate a veacului nostru. Nu mai luăm în considerație faptul că tot
COVACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286458_a_287787]
-
Liturghierul și Psaltirea din 1616 etc. Atingeri cu tradiția orală, embleme ale iconografiei populare, o intertextualitate grațioasă (comună cu a zugravilor de biserici, în frescele faimoase ale vremii) pun în valoare fin comunicarea. Rafinat colorist, interpret delicat al literaturii creștine, tălmăcind, în registre poetice, lumea smerită în duh, între real și fictiv, ancestral și exotic, potrivind inspirat tema biblică și legendele sacre cu peisajul de-acasă și captând din ecoul diurn, C. sporește ardoarea psalmistului cu fervorile proprii (nu altfel proceda
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
procedeele retoricii romantice, poemul se distinge prin acuratețe și prin corectitudinea rece a imaginilor. Tragedia în versuri Parisina (1897) se desfășoară în jurul unei intrigi amoroase de Curte din Italia Renașterii. O activitate relativ bogată a desfășurat B. în calitate de traducător. A tălmăcit Infinitul lui Leopardi, permițându-și însă libertăți prea mari față de original. Din poemele lui Ossian, a tradus un fragment sub titlul Rezbelul din Croma. Cele mai numeroase traduceri le-a făcut însă din opera lui Catul. Prin utilizarea unor structuri
BASILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285667_a_286996]
-
convențiilor realismului. Din opera lui A., în selecții reprezentative sau în publicații, au apărut traduceri pe toate meridianele și scriitori renumiți (Salvatore Quasimodo, Rafael Alberti, Pablo Neruda, Anna Ahmatova, Iannis Ritsos, Arne Häggqvist, Jaroslaw Iwaszkiewicz, Eugen Ionescu ș.a.) i-au tălmăcit scrierile. Când spunem că drama conștiinței argheziene este exclusiv mistică, nu trebuie să dăm un conținut limitat acestei expresii; mistica sa se creează dialectic, se configurează contradictoriu și, dacă va ajunge la starea de beatitudine (treapta ultimă, purificatoare, a oricărei
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
alte două piese ocazionale, interpretate la Școala civilă de fete a Astrei, din Sibiu. Cu toate că nu avea vocație de autor dramatic, ispita teatrului pare să fie totuși puternică, de vreme ce, atunci când traduce, el alege, de obicei, lucrări dramatice. Astfel, în 1839-1840, tălmăcește, tipărindu-le în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, scene din Intrigă și iubire, Don Carlos, Conjurația lui Fiesco și Maria Stuart de Schiller, iar în 1840 - câte o scenă din Neguțătorul din Veneția și din Julius Caesar de Shakespeare
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
în 1914, făcea chiar parte din comitetul societății în calitate de cenzor, alături de Gala Galaction. Avea și preocupări legate de teatru: în 1912, Teatrul Național din Craiova anunță deschiderea stagiunii cu două comedii de B., O inaugurare și La manevre, în 1915 tălmăcea piesa lui Fr. de Croisset, Uliul, iar în 1917, Teatrul Național din Iași obține un succes cu drama lui, În întuneric. Anii primei conflagrații mondiale îl găsesc soldat într-un regiment, iar în 1917 este chemat în redacția ziarului de
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
apreciate operete din epocă. Astfel, în 1875, ajutându-l pe Edgar Th. Aslan să înjghebeze primul spectacol românesc de operetă, el traduce libretele operetelor Fata mamei Angot de Ch. Lecocq și Princesa de Trebizund de J. Offenbach. Tot atunci, a tălmăcit libretul operetei Giroflé-Girofla de Ch. Lecocq. În 1880, a transpus în românește libretul scris de Fr. Zell și R. Gené pentru opereta Fatinița a lui Fr. Suppé. A mai tradus Corabia Salamandra de Ch. de Livry, Deforges și A. de
BENGESCU-DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285698_a_287027]
-
După versiunea franceză, bazată pe textul lui Croce și pe poemul Academiei, s-a făcut o traducere germană (1751), prescurtată într-o ediție populară. În literatura română există două redacții ale romanului: după intermediare neogrecești aduse de fanarioți s-au tălmăcit, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Istoriile lui Bertold, rămase în manuscris (cel mai vechi, anterior anului 1775), iar după ediția germană prescurtată, adusă de sașii din Transilvania, s-a tradus Viața lui Bertoldo și a lui
BERTOLDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
ardelean răspundea, prin truda lui aproape monahală, unei nevoi de ordin religios în primul rând, dar îndeplinea și un serviciu de obște pentru toți românii, de oricare confesiune. Fiindcă, așa cum el însuși scria în Înștiințare cătră cetitor: „Scriptura Sfântă [...] românește tălmăcită la anul 1688 în București s-au fost tipărit, dar cu foarte întunecată și încurcată așezare și întocmire a graiului românesc și mult osibit de limba cea de acum obicinuită, și mai ales de graiul și stilul cel din cărțile
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
jurnal și întreține o bogată corespondență. Semnează, de obicei, Princesse Bibesco, dar și cu pseudonimul Lucile Decaux. Parte din scrieri au fost traduse în Anglia, Suedia, Olanda, Germania ș.a. În afară de Două portrete (1930) și Destinul lordului Thomson of Cardington (1932), tălmăcite chiar de autoare, celelalte traduceri românești au apărut cu întârziere (Isvor, țara sălciilor, 1937, Cele opt raiuri, 1946, peste câteva decenii, La bal cu Marcel Proust, 1976, Jurnal politic, 1979, iar după 1990, într-un ritm mai susținut). Critica românească
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
spre scris a lui C. rămâne cel al traducătorului liric, începând cu cele Opt poeme din ciclul „Nenumita lumină”, ale lui Alexandru Busuioceanu, transpuse din spaniolă în română, continuând cu poeme ale lui Shakespeare în Pătimașul pelerin (1966), cu versurile tălmăcite din Federico García Lorca (Bocet pentru Ignacio Sánchez Mejías) și Antonio Machado, din T. S. Eliot (Pământ deșert), din Boris Pasternak (Hamlet), până la Paradisul lui Dante. La acestea se adaugă antologia Mai aproape de îngeri (1986), cuprinzând cântece sacre și însemnări
CIORANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286267_a_287596]