411 matches
-
nității, va fi uitat după două săptămâni“. M-a surprins faptul că toată lumea se referea la două săptămâni. N-a zis nici măcar unul trei săptămâni, cinci săptă‑ mâni sau o săptămână. Este clar că experiența oameni‑ lor coincide. V.A. : TĂrășenia asta mi-a adus în memorie un citat pe care-l făcusem dintr-un editorial pe care l-ați semnat în primul sau al doilea an de la Revoluție despre capcana în care căzuseră câteva personalități din societatea civilă când, riscând
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
minus protestanții au protestat, toți securiștii-șefi, ierarhi sau nu, s-au indignat, regizo‑ rul și actorii și-au pierdut până la urmă teatrul. Ei, eu nu vreau să aibă nimeni de suferit din cauza mea - și atunci am pus capăt la toată tărĂșenia, mai ales că nu credeam că scandalul are vreo legătură cu teatrul, mai degrabă să-mi creeze mie o tinichea dacă vreau să capi‑ talizez vreodată capitalul de respect strâns în politică, că nu erau la curent că sunt mai
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
el să panoteze. Am revenit, împreună cu soția, la ora 17 la vernisaj. Mișu modificase și ceea ce panotasem eu și a expus doar 6 lucrări așa cum am convenit. Mai aveam o curiozitate pentru a mă lămuri pe deplin viz-a-viz de toată tărășenia. Carmen Bocean a venit la vernisaj neînsoțită de așa zisa delegație engleză. Vernisajul a decurs normal, Mișu a prezentat pe rând activitatea expozanților oferindu-le chiar și o diplomă de participare. Eu și soția am fost prezentați scurt: „ Doina și
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
mers bine un timp, dar sporovăiala nu mai avea capăt, eu nu mai rezistam, din clipă în clipă m-așteptam să leșin și să mă prăbușesc, să cad de acolo, ca un măr stricat, drept la picioarele neobositei doamne Duțulescu. Tărășenia nu s-a terminat totuși așa de rău cum îmi trecea mie prin cap în momentele ălea de groază că o să se termine: doamna Duțulescu s-a îndurat și a intrat în casă, eu m-am dat jos, dar eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
executat ireproșabil comanda de la Moscova, iar în perioada care a urmat chiar a lăsat tuturor impresia că și-a revenit, că judecata nu-i mai e tulbure, rătăcită. Tata ne-a povestit amuzat și conspirativ mie și fraților mei această tărășenie, cu toate încrengăturile sale, nu știu de unde cunoștea atât de amănunțit aceste întâmplări. Oricum, noi am fost foarte impresionați și de povestea în sine, și de încrederea pe care ne-a arătat-o tata, luându-ne părtași la asemenea istorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sac de dormit. E cald și bine. Adorm într-o clipită. Mă trezesc refăcut, nu-mi dau seama câtă vreme s-a scurs, dar sunt odihnit și într-o stare fizică excelentă. Chiar îmi trece prin minte gândul că toată tărășenia cu accidentul meu de la săniuș și apoi cu moartea mea și cu înălțarea oarecum ratată la cer nu a fost decât un vis nefericit, un vis urât din care acum m-am trezit urmând să-mi reiau viața mea cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aș fi închipuit că păsările pot să surâdă, acum mă conving că se poate...) și apoi pornește în zbor cu aripile sale largi, puternice: probabil merge să-l întâlnească pe Lazarus și să-i povestească d’a fir a păr tărășenia. 17 TC "17" \l 1 În vis, mă străduiam din răsputeri să dibuiesc undeva jos, pe străzile orășelului Serenite, trupul îngerului. Dar oricât îmi încordam privirea, nu-l zăream. Regula aceasta a somnului când visez oamenii și întâmplările de pe pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Când a intrat în Serenite, s-a întrebat unde să meargă, cui ar fi potrivit să-i spună mai întâi despre făptura cu aripi. La liceu, cel mai bine ar fi să se ducă la liceu, să le zică acolo tărășenia. Gâfâind, a dat buzna în cancelarie, arăta răvășit, ca soldatul de la Maraton. Profesor de serviciu era domnul Pârvulescu, care preda latina. Bine că s-a nimerit el, a gândit Biță, o să mă creadă, fiindcă mereu scapă și ne pomenește la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
biserică și i-au furat din ogradă tot ce mai avea-foarfecele de pe pragul casei, toporul, sapa, până și hainele soțului decedat. De frica hoților, pe care poliția nu i-a putut găsi niciodată, dacă nu cumva ea punea la cale tărășeniile, atunci când se ducea undeva, maica Natalia își urca găinile în podul casei și le încuia acolo. Această femeie puternică, dar rămasă fără ajutor, i se plângea la un moment dat lui Constantin Chirilă că lucrul care o deranjează cel mai
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Județean Argeș a fost operat. După toate acestea, a venit și știrea despre revoluția de la Cairo, dar nu înaintea unui material despre vacanțele în Egipt anulate. Păi, chiar așa: ne poate interesa ce se întâmplă în Egipt numai pentru că toată tărășenia ne încurcă planurile cu sejurul programat acolo. Asta doar teoretic. Altfel, cum am văzut destui români în Aeroportul Otopeni care deabia așteptau să se bucure de concediul lor în țara piramidelor, se pare că nici din punctul acesta de vedere
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Vântul sufla la fel de tare, necruțător ca și atunci când se încumetaseră să traverseze râul, făcând situația în care se aflau și mai îngrozitoare. Altul din același grup zise:Slavă Domnului că am reușit și nu trebuie să dăm cont nimănui pentru tărășenia noastră vinovată de a fi trecut în mod fraudulos granița. Unuia însă îi era frică până și să rostească cuvintele „am scăpat cu bine”, iar gustul amar al fierii era atât de puternic în gura lui încât scuipă repede de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
făcut carieră bună de mardeiași politici. Ei bine, de data asta, membrii celor două importante grupări afiliate CDEului din Huși, nu și-au mai bătut consângenii decât cu vorbele și cu biletele de intrare la un spectacol În mâini. Iată tărășenia: „Am dat concursul CDEului din Bârlad care au dat un concert de acordeoane În orașul nostru. Am făcut popularizarea prin afișaj și lămuritorii noștri (subl.ns.), am difuzat bilete pe teren. Am pregătit sala, ornarea sălii și cele necesare pentru
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
felul următor: „(...)A fost scoasă denumirea de platformă-program (subl. În orig.) deoarece o platformă program nu poate fi stabilită și elaborată decît numai de organele centrale (subl. În orig.) nicidecum de o grupă sindicală”. Deci, nevoalat, cam așa sar traduce tărășenia: „Nu vă băgați voi nasurile În problemele altora că sar putea să vă alegeți cu ele julite!”. s. „Poezia lui tov. C. Clisu n-a fost acceptată” Iată-ne, așadar, și la al doilea sub-punct al informării cenzorului Radu Costache
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
care a convins fragila majoritate a anilor 1996-2000 de importanța demascării foștilor securiști dar și a uneltelor lor de bază: turnătorii-informatori. Ne mai suportând supliciul așa-zisului secret impus de ofițer, m-am dus la director de i-am spus tărășenia. Acesta, s-a uitat lung la mine și mi-a spus: „Mă, tu știi de când se ține de capul nostru nemernicul ăsta să-i dăm o cameră?! Cine naiba te-a pus să i-o dai?! Nu mă interesează ce
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Când am scăpat din această tortură, am căzut în fața clasei văitându-mă ca din gură de șarpe! Fusesem pedepsit barbar de la o simplă joacă de copil. N-am suflat o vorbă acasă, dar copiii vecinilor au spus părinților mei toată tărășenia și tata a cerut socoteală directorului. Oricum, bătaia aceasta barbară n-am uitat-o și n-o voi uita nicicând. A fost mai ceva decât biciul dăruit de „Moș Fotea, cojocarul satului”, de care amintește Ion Creangă. În 1928, la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
debitate de o întreagă pleiadă de innamorati, dar și la caracterul aven- turos și militar al înfruntării. Sadismul farsei este deliberat, cruzimea constituie sarea și piperul ei, iar consecințele nu sunt asumate decât prin insistența prefăcută a celui care relatează tărășenia de a nu da curs unui act de cruzime gratuită. Însă bătaia de joc e spiritul carnavalului, farsa trebuie expusă publicului, de aici și caracterul de spectacol al întregii aventuri. Astfel, momentul 1 Aprilie ni se înfă- țișează ca o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pe o bancă, prinzându-și piciorul Într-o Îmbucătură a ei și fracturându-și glezna. A zăcut la pat o lună, dar a avut eleganța de a nu dezvălui față de familia lui și de profesorii noștri contribuția mea la această tărășenie. Mustrările de conștiință care m-au cuprins văzând cum este coborât pe scară s-au pierdut În supărarea mea generală. Dintr-un motiv sau altul, În ziua aceea n-a venit să mă ia nici o mașină și În timpul friguroasei, plictisitoarei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mulțumesc, adaugă Țamblac. Să dea Domnul și Maica Precistă să izbândească, spune Maria și-și face cruce. Ștefan tace. Se plimbă cu mâinile la spate, apoi începe să râdă: În sfârșit, a sosit iscoada noastră de la Stambul! Mi-a povestit tărășenia... Sunt vești rele?! Spune! Spune! se precipită Maria. Ce vești?! A văzut când s-au întors la Stambul rămășițele "falnicei armii". "Tigrii pustiei" nu mai erau decât niște găini jumulite, rebegite, deși, după poruncă, băteau talpa țanțoși, sumețindu-se cu oarece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Divide et impera", îl ghicește Țamblac. Ștefan mărturisește: Ei se păzesc unul pe celălalt, iar eu, la mijloc, domnesc neatârnat. Când am fost la Buda, am auzit niște vorbe ticăloase, se codește Stanciu. M-a costat ceva, dar am aflat tărășenia... Vorbește! Ne-au furat "Podul"! răbufnește Duma cu obidă. Ni l-au furat! Ce vorbă-i aiasta, vere?! se zbârlește Ștefan. Cum să ni-l fure, ditai podul!? Iaca bine! Papa și cu Mateiaș! spune Stanciu și se scormonește prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de l-a scos din minți; și doar Vodă-i geambaș de muieri. Semn de bătrânețe când ți se aprind călcâiele după prospătură. Te pomeni că-i dragoste cu năbădăi, chicotește Negrilă. L-o pus jos, munteanca. O fi ajuns tărășenia la urechile Măritei? se întreabă Negrilă, ros de curiozitate. S-a grijit Isaia să-i ajungă, zâmbește mucalit Alexa făcând cu ochiul. Să te ferească Sfântu' de gura muierii încornorate: îți face zile fripte de-ți vine să te atârni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am petrecut și eu zile întregi în tinerețea mea ceaușistă. Trebuie spus că atunci biblioteca era supusă cenzurii, dar măcar funcționa cum se cade. Acum, de când cu libertatea capitalismului zglobiu, biblioteca e amenințată să fie închisă. Nu mai spun toată tărășenia, căci e cunoscută de toată lumea. Și nu numai de lumea românească, dar și de străinătatea care și-așa se uită la noi cu milă și dispreț. Căci aflu din Adevărul din 24 iulie că angajații Bibliotecii Naționale Române „au protestat
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
bătăilor. Și Îi de neconceput ca un tânăr de 17-18 ani... să-l iei, să-l bați de să-l omori cu bătaia, cu foamea, cu mizeria, cu frigu’. Îi de neconceput... Și un an de zile a durat toată tărășenia asta cu ancheta, cu procesul, cu nu știu ce... Procesul unde s-a desfășurat? Procesul a fost la Sibiu. Acolo l-am avut, o formalitate, mă rog. Câți erați În lot? Noi am fost șapte În așa-zisul lot. Am fost și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a fost: „Te-au bătut?”. „Nu, mamă.” „Da’ ce-au făcut?” „Am stat puțin de vorbă, atâta tot, nici nu m-a Întrebat de Faliboga, nici de tata, nu m-au Întrebat de absolut nimic. Nu știu ce-i În spatele la toată tărășenia asta.” Am aflat până la urmă ce-a fost: până În decemvrie, exista Încă În vigoare legea că eu nu eram obligat să-l denunț pe tata și nici tata pe mine. De-abia la sfârșitul lui decembrie a apărut agravanta..., dracu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Cui vrea și cui nu vrea, localnic ori străin, îi amintește scenele în care „Mistrețul” s-a manifestat ca... „un porc”, ca „o fiară”, „inuman”. Dar, în dorința de a fi persuasiv, împrumută el însuși ceva din ferocitatea celuilalt. Toată tărășenia asta ar trebui să mă amuze, însă nu se întîmplă așa, pentru că, deși am motive să-l antipatizez pe „Mistreț”, nu pot uita că a procedat la fel și cu mine cînd eram mai sus decît sînt acum. După atac
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fi fost, cumva, mai avizați asupra supravegherii generale decât Mircea Zaciu Însuși, care, de-a lungul Întregului volum, insista că pare a fi din nou și din nou urmărit - cum bănuiam (fără să știm niciodată precis) cu toții. Pe pagina următoare, tărășenia revenea: „Reacția evreilor. Societatea de la M. unde ei dominau, mi-a făcut o puternică impresie”. Da, impresia fusese, se pare, puternică, de vreme ce greșise, ca Pristanda, numărătoarea. „Ei” nu dominau, asta se vedea chiar din enumerarea autorului, dominau, de fapt, „ceilalți
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]