KorAP: Find »[drukola/base=tătară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...25 >

611 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

lungi, primii călăreți tătari. În jurul lui, Apărătorii luptau cu agilitate și repeziciune. Nu era timp de angajat confruntări lungi, trebuiau doar să ajungă la moldovenii prinși În cercul atacatorilor. Totul se desfășura În viteză. Apărătorii intraseră adânc În grosul oștirii tătare, dar se mulțumeau să-și croiască drum prin Învălmășeală, Încrucișând săbiile doar atunci când drumul le era barat. Oană ajunse aproape de Petru și văzu că grupul condus de Gâlcă se zbătea să ajungă la oamenii spătarului Albu. Făcu un semn rotit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
abia Începea. Ogodai porunci spargerea falangei care Îl apăra pe Ștefan. Din cei două mii de călăreți, cinci sute izbiră ariergarda Apărătorilor, dar lăncierii reușiră să-i oprească, fără a putea doborî prea mulți. Ceilalți reluară Încercuirea. Un val de săgeți tătare porni spre voievod, dar se Înfipseră În scuturile venețiene sau se rupseră În zalele cailor. - Să ieșim la luptă! strigă Ștefan, punând mâna pe garda sabiei. - E zid până la moarte, Măria Ta! răspunse stegarul Simion, care galopa În dreapta voievodului. Doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
zalele cailor. - Să ieșim la luptă! strigă Ștefan, punând mâna pe garda sabiei. - E zid până la moarte, Măria Ta! răspunse stegarul Simion, care galopa În dreapta voievodului. Doar dacă noi toți om muri, atunci vei putea ieși la luptă! Aripile călărimii tătare se strângeau din nou. Proporția era aceeași ca la Începutul luptei. Două sute Împotriva a două mii. Dar, de această dată, căpitanul Oană se afla mult mai aproape. Arcașii săi trăgeau deja, din galop, asupra tătarilor. Ogodai fu nevoit să Întoarcă cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
apropie de pelerina roșie. Ogodai Îl auzise, căci răsuci calul și porni spre Oană. Dar, În aceeași clipă, se Întâmplară două un lucruri care Îi luară pe toți pe nepregătite. Departe, În urmă, se auziră două explozii puternice. Imediat, steaguri tătare semnalizară retragerea. Ogodai ezită Între lupta directă cu Oană și salvarea a ceea ce mai rămăsese din tumenul lui, strivit la nord de atacul cazacilor și, la sud, de lupta inteligentă a Apărătorilor. La doar câteva clipe, malul Nistrului răsună de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
artileriei lui Francisco. Cornul de zimbru sună În goana goanelor, spre malul Nistrului!, iar Oană Îl văzu pe Ogodai trimițând o ultimă șarjă de o mie de oameni spre Ștefan, răsucind calul și retrăgându-se. O nouă lansare de săgeți tătare se Înfipse În scuturile care Îl protejau pe voievod. Dar, deodată, Încă o salvă de artilerie se auzi dinspre Nistru. De această dată, ghiulelele loviră În plin călăreții tătari. O parte se prăbușiră cu cai cu tot, ceilalți continuară atacul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Erau descrise goana nebună și disperată a voievodului sub escorta unor călăreți ce purtau scuturi venețiene și manevrele surprinzătoare ale căpitanului Oană, care reușise să creeze falsa impresie că dispune de o forță redutabilă, și apoi izbise În plin oastea tătară, „ca și cum ar fi avut ceva de răzbunat”. Alexandru citi de patru ori aceste cuvinte care Îl ardeau, fizic, din piept până În stomac. Își aminti de cuvintele domniței Erina, la balul mascat al dogelui. De celălalt atac al tatălui său, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
speranță. Cei mai buni luptători ai celor trei țări române. Veniți nu pentru fală, ci pentru recâștigarea unei demnități pierdute, istoria zănatică a acestor țări, mereu sfâșiate de războaie interne, de lupte Între frați, de umilința cotropirilor străine, ungurești, polone, tătare sau turcești. Apărătorii erau apărați, la rândul lor, de semnul scutului și al spadei, care era el Însuși un semn al demnității și al curajului. Un semn al luminii. Al ridicării din străfunduri. - Măi, oameni buni, voi ați Înțeles ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
doge, În Piața San Marco. Acum Însă, Întors la Veneția, Încerc să conturez lumea pe care am cunoscut-o prin ultimele evenimente În care ea este implicată. Din câte am aflat, Uzun Hassan a ajuns la Veneția, scăpat din Încercuirea tătară de intervenția miraculoasă a cazacilor. Nu știu rezultatul convorbirilor avute cu dogele Pasquale Malipiero și nici condițiile În care s-a Întors În regatul său din ținuturile Persiei. Am mai aflat că voievodul Țării Românești, aflată la sud-vestul Moldovei, de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
vom vedea vreodată. Dar, În lumea viselor mele, care este o lume la fel de adevărată ca aceea de afară, Ștefănel trăiește. - Poate rob? La tătari, unde ar putea fi? - Dacă aș simți că e rob la tătari, aș străbate toate triburile tătare din Crimeea până la Hoarda de Aur și l-aș găsi. Dar nu e acolo. E mult mai departe. - Mult mai departe? - Da. E dincolo de un zid al morții și dincolo de un zid al vieții. Nu se poate Întoarce decât trecând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Își trimite cei mai buni luptători spre Moldova, ca să ne ducă În robie... Știți, căpitanii mei, ce Înseamnă asta! Nici un bătrân și nici un copil nu va fi lăsat În viață... Femeile vor fi luate roabe și trimise la corturile căpeteniilor tătare sau În haremurile de la Istanbul... Bărbații vor fi trecuți prin sabie sau luați robi, spre slujirea nohailor din corturile deșerturilor... Fiecare pas de pământ moldovean va fi ars, din case va rămâne cenușa... Ce spun ultimele vești?! Unde a ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
spre Nistru, de unde valul de tătari se apropia cu repeziciune, ci În direcția contrară, spre codri. Căpitanul se răsuci uimit, și o rază de speranță Îi răsări pe chip. - Oameni buni! Vom fi răzbunați! Măria Sa Ștefan a aflat de năvala tătară și adună oastea cea mare! Deși se aflau la câteva minute de o bătălie fără nici o șansă, oamenii chiuiră de bucurie. - Oastea cea mare se adună În două-trei zile... mormăi moș Gligor. Noi, Într-un ceas, om fi pe lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
tăi. Dar, fără grosul hoardei, nu veți avea nici o șansă să-l prindeți pe Ștefan. Nu fiindcă ar fi viteaz, ci fiindcă, după cum vezi, se ascunde. Moldova e paralizată de frică, Amir. Niciodată nu a fost călcată de o oaste tătară atât de puternică. Un lucru nu Înțeleg... de ce vrei să-l ții În viață pe oșteanul acela care mi-a omorât zeci de oameni? - Fiindcă știe lucruri de mare folos pentru noi. Are semnul acela, scutul și spada... Aparține corpului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
protectoare a pădurii. De acolo, trimiși ai pârcălabului Vlaicu Îi preluară și Îi conduseră spre cetate. Răniții fură luați, și ei, de-a latul șeilor. Poruncile Măriei Sale Ștefan erau Îndeplinite Întocmai, În cea mai mare grabă. Robii erau eliberați. Avangarda tătară fusese zdrobită la trei ceasuri călare de Hotin, Într-o ambuscadă a Apărătorilor. Majoritatea războinicilor nohai căzuseră sub săgeți, fără să ajungă la lupta corp la corp. Fuseseră izolați Într-un cerc de săgeți aprinse trimise În șomoioage de fân

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
a tătarilor intrând În tabără și mișcările călărimii În jurul cortului lui Eminek. Un grup de tătari porniră spre pădure, În recunoaștere. Voievodul făcu un semn, și arcașii spătarului Albu dispărură, intrând În dispozitivul poruncit cu o seară Înainte. Nici o iscoadă tătară nu trebuia să se mai Întoarcă. Apărătorii preluaseră misiunea de a-l proteja pe Ștefan, imediat ce acesta trecuse Prutul. Corpurile de oaste ale Moldovei Își urmaseră marșurile pe traseele poruncite. Voievodul și garda lui scurtaseră drumul, trecând, pe poteci, obcinele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Căci, chiar și În eventualitatea unei Înfrângeri la Lipnic, voievodul construise strategia de apărare, cu blocarea dușmanului În codri și replierea oștirii pe linia Prutului. - E vremea, Măria Ta... spuse căpitanul Oană. Răsare soarele. Ștefan Își ridică privirile de la oastea tătară la dealurile dinspre răsărit, unde o lucire roșiatică Începea să lumineze zarea. Făcu semn de apropiere curierilor de război. Doisprezece călăreți descălecară și Îngenuncheară, ascultând poruncile pe care aveau să le ducă, la galop, către fiecare corp de oaste. - Călăreții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
stânga, elimină rândul de străjeri, dau foc carelor cu merinde și alungă herghelia de cai. Evită lupta cu mârzacii, care vor sări În șei la primul semn de luptă, și se Întorc pe firul văii. Până nu intră Întreaga oaste tătară În dispozitiv de luptă, vânătorii domnești ies din flancul drept și lovesc tabăra robilor. Fără strajă, robii vor fugi. Vânătorii se Întorc spre codru, aducând o parte din centrul tătarilor spre valea din fața noastră. Aici Îi așteptăm cu cinci mii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
În clipa În care mâna dreaptă a voievodului se ridică, iar inelul cu pecetea domnească fulgeră scurt În lumina răsăritului de soare. Odată cu acea strălucire, o mie de călăreți sub comanda spătarului Pop porniră la galop, coborâră dealul, tăiară străjile tătare din saltul cailor și aruncară torțe aprinse asupra carelor cu merinde. Apoi continuară galopul printre șirurile de tătari care abia se treziseră și Își căutau armele, tăiară funiile uia, de care erau legați caii aripii stângi a hoardei, și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
tătarii rezistau din ce În ce mai greu În șei. La scurt timp, voievodul porunci retragerea lui Vlaicu. Pârcălabul Își Întoarse oștenii, lăsând spațiu liber arcașilor. Cei ce rămăseseră În viață din primul corp de atac al hoardei căzură sub săgețile moldovenilor. Grosul oastei tătare se organizase și desfășura un atac Învăluit asupra lui Ștefan. Mamak gonea pe flancul stâng, cu iataganul scos, urmat de purtătorul tuiului negru care indica prezența unei mari căpetenii. Centrul, sub comanda lui Eminek, pornise și el În aceași direcție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
atacul cu Întreaga cavalerie a centrului. Zece mii de călăreți se prăvăliră asupra lui Eminek, și chiar dacă raportul de forțe era doi la unu În favoarea tătarilor, poziția strategică aleasă de Ștefan și amplasarea trupelor În păduri creau un avantaj decisiv. Căpeteniile tătare nu puteau anticipa nici o mișcare a voievodului și nici nu puteau avea imaginea forțelor de care dispunea acesta. Totuși, lansarea unui atac de asemenea amploare presupunea rezerve serioase, care urmau să fie aruncate În luptă pe parcurs. Eminek porunci replierea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
De partea cealaltă, Pietro călărea și el În același ritm cu voievodul, mișcându-și spada cu o iuțeală care o făcea aproape invizibilă. Călăreții spătarului Albu intrară pe flancurile atacului domnitorului, recuperând terenul pierdut până atunci. Întregul centru al oastei tătare șovăia. Oană intui importanța momentului. - Dă-mi voie, Măria Ta, să-ți câștig bătălia asta! Îi spuse, Încet, voievodului. - Ai mână liberă, Oană, atâta vreme cât nu-mi ceri să ies din luptă! - Nu-ți cer, Măria Ta! În tine stau sufletul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
asupra gărzii lui Eminek! porunci Oană. Scoateți-l din careu și aduceți-mi-l sub tăișul spadei! Lărgim breșa din centru cu atacul măciucașilor de Dorohoi pe ambele flancuri! Apărătorii trecură la atacul ordonat de Oană, continuând să respingă presiunea tătară. - Călăreții spătarului Albu, voltă largă pe dreapta, atac lateral spre garda lui Eminek! Cincizeci de arcași, lansare de precizie, de pe deal, asupra oamenilor din jurul lui Mamak! - Aripa stângă avansează, căpitane! strigă Pietro. - Ia trei sute de Apărători și spulberă garda lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
brațul stâng ridicat, apoi se prăbuși Încet de pe cal. Lupta nu durase decât câteva secunde, dar fusese evident pentru toți cei din jur că Oană nu avusese adversar. Amir și luptătorii Bordjighin Întoarseră caii și porniră spre Nistru. Câteva căpetenii tătare se repeziră să-l ridice de pe jos pe stăpânul lor, dar Oană descălecă și Întinse spada spre oricine ar fi vrut să se apropie. Tătarii se opriră speriați. N-avea rost să-și piardă viața tocmai când bătălia se Încheia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
cum ai ajuns acolo? - Iată cum! spuse Alexandru, arătând traseul lui Marco Polo. - Poate că ai uitat ceva... Alexandru reluă traseul, de data aceasta pornind de la granița Moldovei, prin Crimeea, ocolind munții Caucaz. - Da, acum Încep să Înțeleg. Traseul invaziilor tătare... Moldova este extrema de apus, iar Japonia este extrema de răsărit a acestor invazii. - Cum adică? - Sunt ca niște valuri care se sparg de țărmul cel mai solid. Dacă Moldova are o armată capabilă să stăvilească invazia, Europa Centrală și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Brăneștilor. Căpitanul Oană socotise că, dacă e vreo primejdie, aceea stă asupra voievodului. Cetatea Albă i se părea mult prea aproape de puterea otomană, căci țărmul dobrogean al Dunării se afla sub controlul Istanbulului. Știa, Însă, că nici o armată turcească sau tătară nu se afla pe malul celălalt. Era iarnă, iar trupele sultanului se aflau În garnizoana de la Adrianopole și În cea de la Nicopole, ambele suficient de Îndepărtate de țărmul moldovean. Ștefan socotise că deplasarea tuturor Apărătorilor era o măsură exagerată, odată ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Dunării - Mai repede! Mai repede! strigă Ali beg. Spahii porniră pe gheață, purtând trupul lui Oană Într-un hamac, Între doi cai. În urma lor, ienicerii se Înșiruiră pe malul Dunării, gata să respingă orice Încercare de salvare a căpitanului. Iscoadele tătare ale lui Ogodai vestiseră ieșirea navelor de luptă la zece mile mai sus. În fața lor se afla un spărgător de gheață acționat de o sută de vâslași. Nava Înainta Încet, dar reușea să spargă stratul de gheață. Cea mai Îngrijorătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]