KorAP: Find »[drukola/base=tac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...31 >

753 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

pentru noi o treabă cât de cât mai onorabilă și tocmai Începuseră să apară zilierii Înfometați de la Granitul și câțiva țărani din Împrejurimi lihniți după un ban grămadă, care băteau la tuburi zi-lumină. Prea se grăbise Laur să fugă după tac-su, după câini cu covrigi În coadă și nămol și floricele. În ce mă privea, zilierii apăruseră la timp, când n-aș mai fi avut taman nimic până să-l las pe părințelul Andrei singur, să se spele pe cap

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-tu. Să-l mai lăsăm nițel așa, ca să mergem la sigur. — Poate doar să-l operezi de hernie și să-l faci bine fără să simtă, ca mare doctor ce-ar fi ieșit din tine dacă te-ar fi ținut tac-tu-n facultate, și râd ca un prostovan ce sunt și mă Înfoi la el, fript de indignare: da’ cu văru’ Laur ce ai? Ie neamu’ meu și sângele meu, părințele, vă iau gâtu’ la toți pentru el. — Uh, sfinte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
pe el, Viorele, ai să vezi, o să zbârnâie când i-om da drumu’, numai să ai bani să bagi În el. — Bani? se trezi Viorel. Era singura vorbă pe care o auzise din polologhia părințelului. Păi banii lui, ai lui tac-su, asta nu-i desigur o problemă. Altminteri, de vreo lună el vădea o Încredere oarbă În vorbăria noastră, care la o adică putea fi acoperită de fapte. Văzându-l cum ne ascultă cu gura căscată, exact ca pe moșu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
să meargă de la sine, și tot de la sine se prindea și Viorel În comedia asta costisitoare. Când a strigat-o pe femeia aia din mașină, am știut că mai are nevoie de un martor și-un spectator pe lângă noi și tac-su. Moșu’ nu se mai vedea prin curte, intrase În birou la umbră să-și tragă sufletul și să-și odihnească șalele, ceea ce nu Însemna că nu-l preocupă felul cum Îi descurcă fiu-său treburile. Tanțo a fost numele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
timpul. Îmi stătea ca un cuțit În inimă. Bine c-am scăpat de ăsta. Din mers, evitând o eventuală replică din partea Ortansei, Viorel Îi spune că se Întoarce imediat și Între timp să se pregătească de plecare. L-a chemat tac-su să-i dea bani de buzunar, să-i dea instrucțiuni ori să-i ceară socoteală, În timp ce Leontina le veghează Întrevederea târșâindu-și mătura pe sub ferestre. Am Întors capul, să-i ia dracu’, nu mai vreau să-i văd, nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
buricele degetelor În timp ce-o răsucea, pentru a asigura etanșeitatea. Strânse apoi dopurile pe rând cu cheia, păi Ortansa... — Mai dă o dracu’, făcu Viorel. Hai mai repede că ne-apucă noaptea. Să-l vadă tata odată gata, șopti. Tac-su se uita cumva derutat, când la el, când la motor. Probabil că se căia, Își pierduse cumpătul, fusese prea aspru, făcuse prea mare tevatură pentru nimic, pentru grămada asta de fiare vechi În contul căreia cheltuise de se uscase

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
se ferea din calea privirii lui cu o anume Încrâncenare. Speriat și deopotrivă ros de ură, se vedea că vrea să termine cât mai repede cu acest comision și să se ducă, să scape de mine și de părințelul, de tac-su și de mă-sa și mai dă-o dracu’ și pe Tansa. — Mai bine i-o dădeai lui Relu, spuse Andrei. Nu ți-a spus? — Cine? făcu Viorel distrat și agasat. — Ortansa. Nu ți-a spus cum a căzut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
singur prin București se rătăcește. Doar drumu’ de la gară până aicea-n bătătura lu’ moș Victor, atâta știe văru’ Laur, și-acuma, că s-a terminat sezonu’ pe litoral, n-ar avea decât să se ducă să facă foamea cu tac-su-n Caracal, și oricum trebuie să-l luăm cu noi, părințele, să nici nu te gândești că să-l putem lăsa la locul faptei, după toată curățenia asta pe care-am făcut-o-n bătătura moșului. Păi lu’ ăsta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
nici nu te gândești că să-l putem lăsa la locul faptei, după toată curățenia asta pe care-am făcut-o-n bătătura moșului. Păi lu’ ăsta dacă i-ai dat o palmă, spune și pe mă-sa și pe tac-su și tot ce i s-o scula plutonierului Cosmescu, la care Andrei, că n-are decât să spună orice, la ora aia noi o să fim ieșiți din gura lupului, o să fim deja peste graniță... Păi știi bine că nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
mușchiuleț afumat și coniacuri, nesuri cu frișcă și Kenturi, părințele, și-am dormit două nopți la căsuțe. Ce să vă mai spun, vere, cât de delicat și simțitor era? A plâns când i-am spus că nu mă mai primește tac-su În Unitate, și când i-am spus că-i spun lu moșu' cu ce se ocupă el, cât de leșinat e s-o ia În cur și să sugă pula, s-a dat cu capu’ de pereți și s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
s-a dat cu capu’ de pereți și s-a rugat de mine cu ceru’ și pământu’ să nu care cumva să fac așa ceva, că o să facă el tot posibilu’ să aranjeze, că știe el cum să-l ia pe tac-su. Ieșisem de o vreme din Piață. Străbătusem poate jumătate de oraș și acum traversam un pod peste o apă curgătoare. Bega, desigur, auzisem vorbindu-se de orașul de pe Bega și vedeam Întinderi de pajiști și pâlcuri de pomi și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
să-ți spun că doar de trei sau patru ori am fost cu Viorel. Păi o dată m-a dus cu mașina la Hanul din Salcâmi, altădată am fost la el acasă și se cam grăbea că seara trebuia să apară tac-su și-i era frică. V-am spus că stăteau cu apartamentele ușă-n ușă și tac-su avea cheie la amândouă apartamentele și mi se pare că-l cam bănuia și-i era frică tare de moșu'. Și altădată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
a dus cu mașina la Hanul din Salcâmi, altădată am fost la el acasă și se cam grăbea că seara trebuia să apară tac-su și-i era frică. V-am spus că stăteau cu apartamentele ușă-n ușă și tac-su avea cheie la amândouă apartamentele și mi se pare că-l cam bănuia și-i era frică tare de moșu'. Și altădată, da, asta a fost prima dată. Când a plecat tac-su mai devreme Într-o seară din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
stăteau cu apartamentele ușă-n ușă și tac-su avea cheie la amândouă apartamentele și mi se pare că-l cam bănuia și-i era frică tare de moșu'. Și altădată, da, asta a fost prima dată. Când a plecat tac-su mai devreme Într-o seară din Unitate și-a apărut cu mașina În urma lui și-a pus ochii pe mine și m-a dus unde avea el o cameră cu chirie, un hogeac prin Calea Moșilor... —Aaaa... Acuma vine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
a cocoșat până la ziuă. Nu știi că am ajuns În Unitate a doua zi după prânz? M-a adus el cu mașina. M-a lăsat pe la Cablu. A zis că nu mai intră În Unitate ca să nu dea ochii cu tac-su, că n-are chef de el, da’ p-ormă am văzut io cât de tare se ferea de moșu' pe treaba asta și d-aia Îi era și frică să ne vedem atât de des cât ar fi vrut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ormă am văzut io cât de tare se ferea de moșu' pe treaba asta și d-aia Îi era și frică să ne vedem atât de des cât ar fi vrut... — Mi-e că nu se prea avea bine cu tac-su, spun. — Cum dracu’, vere, și tu și părințelu’ cât ați stat acolo n-ați avut habar cum li se leagă treburile? Cum să nu să aivă bine cu tac-su? O fi fost ca mine cu Gilbert, că-i

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
vrut... — Mi-e că nu se prea avea bine cu tac-su, spun. — Cum dracu’, vere, și tu și părințelu’ cât ați stat acolo n-ați avut habar cum li se leagă treburile? Cum să nu să aivă bine cu tac-su? O fi fost ca mine cu Gilbert, că-i dădea moșu' lu’ fii-su cât să crape și să dea pe-afară. Un tată d-ăsta să fi avut io, futu-i morții-n gât lu’ Gilbert Trandafir Mărețu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
care tu spui că ei nu s-avea bine. Nu l-ai văzut pe Viorel că nu sufla În fața lu’ moșu'? și pe de altă parte numai de la două mii În sus pe zi spărgea poponaru’ ăla din ce-i dădea tac-su, și nu mai știa de capu’ lui de câte haine și aur avea pe el și-n casă. Și nici cu mă-sa nu s-avea bine, vere, că Leontina era sluga lor, la amândoi... Ba nu: și moșu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
bine, vere, că Leontina era sluga lor, la amândoi... Ba nu: și moșu' și Leontina furau și trăgeau pe brânci ca să aivă ce să-i dea lui. D-aia tăcea el ca prostu’ și nu zicea nici câr În fața lu’ tac-su și l-asculta cu gura căscată, că nu s-avea bine? Am zis și io așa, vere. Nu ne doare burta acuma de ei... După ce-ai plecat tu după Gilbert, s-au bătut Într-o zi ca chiorii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
picior de plecare? La ce dracu’ ai mai venit, vere, nu știai amărăciunea de trai din Unitate? Ori ți se topea tot sufletu’ după Viorel să-l freci În găoază? N-ai mai fi stat și tu două-trei zile cu tac-tu care te-a făcut, sau să mai Întârzii nițel pe la Motănica? Iar ți-ai luat lumea-n pulă după nici două luni și ceva, ca să cazi ca o ploșniță În cârca noastră, la care văru' Laur parc-ar fi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și mai rele decât să mănânci flori și să te-ncurci cu toți poponarii și bulangii pentru cincizeci de lei sau trei sute, deși din tot ce-mi spusese am Înțeles că sezonul pe litoral a mers neașteptat de bine. Făcuse tac-su rost de bani și cumpărase trei saci de porumb cu floricele și Încă mai avea tulumba și butelia de anul trecut. Se gospodărise bine de iarnă, vezi, nu rămăsese până Într-atât de lipit Încât să-și vândă utilajele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de lipit Încât să-și vândă utilajele. Au dus-o ei așa târâș-grăpiș cu doi lei halba de bere cu floricele o lună și mai bine, și pe urmă au dat-o pe nămol de la Techirghiol, pe care Laur și tac-su Îl luau seara cu găleata de la Băile Reci, e din destul În bazinele alea de beton și nu te costă nimic. A umblat Laur cu găleata În sus și-n jos pe plajă, din zori până-n asfințit, și-un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și-am fi domnit-o acolo În familie, tot Într-un belșug și-o armonie. N-am mai fi bătut atâta drum după altă surdă... — Și mai taci dracului odată, vere! Tu chiar aduci omu-n stare... Nu degeaba a sărit tac-tu să-ți ia beregata! Iar simțeam că-mi ies din fire. Îmi țiuiau urechile și mă-ncerca un soi de panică lâncedă ca dinaintea unui leșin. Aveam nevoie de liniște ca să mă adun, ceea ce era desigur un nărav pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
n-o iei pe căile astea... De zeci și sute de ori ți-am spus: ce te strică pe tine e gura aia mare, limba aia a ta care nu se mai odihnește și ea deloc deloc deloc... Dacă eram tac-tu, poate n-aș fi dat să-ți iau gâtu’ ca Gilbert. Da’ la fiecare zece vorbe aiurea, ți-aș mai fi băgat un ac În limbă. Până ți-aș fio umplut toată gura cu fier. — Adică tu să-i

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
să-i iau gâtu’, să-i rup o mână sau un picior, ceva, să-l pun cumva pe liber dacă tot nu ne ducea capul cum să-l scoatem afară din țarc. Sfinte Dumnezeule, să-l văd odată dus la tac-su la Caracal ori la Motănica, să dispară odată, și tot strângeam din dinți și Încercam să mă mint, ce naiba oi avea eu cu el, cu neamu’ meu și sângele meu, oare nu l-oi fi gelozind din pricina mutei? Până

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]