561 matches
-
luase acasă. Îi cunoștea pe toți, erau camarazii lui, oameni serioși cu care catapulta bucăți de pâine la masa de prânz și cu care slăbea șuruburile de la paturile pliante ale fetelor atunci când pedagogul ieșea pe culoar să fumeze. Ungea biscuiții tacticos, fără grabă, parcă-l gâdila ceva pe dinăuntru, lua cu un băț din resturile digestiei câinelui și întindea cu grijă, puțin câte puțin, până arăta totul aidoma cremei de la eugenii. Țipase o femeie care trecea pe poteca dintre bălți, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bucăți de coardă sau de cordelină (indispensabilă atunci când ai de-a face cu un rapel), fără să fi folosit ham și chingi, ci doar scutece și bretelele de la bluzița cu rățușcă, fratele meu mai mic a început să se strecoare tacticos, întocmai ca un bebeluș de șapte sau opt luni, prin acea fantă minusculă dintre parapet și pardoseala balconului. A apucat să-și treacă picioarele în afară, apoi poponeața, puțin din burtică și totul a luat sfârșit. La țipetele unei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
școală, ofițerul cerceta atent terenul, se străduia să afle ce-i cu mine, iscoditor, învăluitor, căuta să-și facă o părere cât mai precisă despre trupele, fortificațiile, armamentul greu și munițiile de care dispuneam. Ronțăind cartofii prăjiți unul câte unul, tacticos, doar nu mă zorea nimeni să termin și să plec (și oricum n-aș fi plecat, oricât m-ar fi zorit), am încercat să-l pun pe piste false, să împrăștii fum, fum gros, să nu-i dau nici un indiciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ureche și așa mai departe. N-o să știe niciodată: Cum am ajuns acasă, m-am închis în baie, am plâns pe săturate, mi-am jurat că nu voi mai privi vreodată în oglinda roșiatică a crucii, am gustat, atent și tacticos, din stropii ăia micuți și sărați ai lacrimilor, m-am șters bine de tot cu un prosop, m-am liniștit, am intrat în sufragerie, am deschis televizorul și-am început să mă uit la un meci de pe bulgari. Levski Spartak-Lokomotiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
toate sunt om de Încredere, datorită căreia Îmi pot păstra renumele de afacerist, mai bine zis angrosist, iar clienții mi se adresează fără teama de-a fi prăduiți, poliției...!” Numără dollarii primiți, zece banknote a câte o sută, Îi introduse tacticos În buzunar făcând semn celorlalți să procedeze În consecință. Deodată se auzi unele fluerături, iar o voce striga alarmată. „Atențiune, vine poliția...!!” Se produse Învălmășeală. Agitația fiind crecândă, totuși,borfașii În mod cinstit Îi Înghesuiră În brațe teancurile de bani
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sticle cu vin înfundate, prăfuite, o sticlă de lichior și un salam bine uscat, neînceput. Erau, probabil, daruri de-ale lui Pascalopol. Toți, afară de Felix și Otilia, se așezară foarte bine dispuși în jurul mesei, iar Olimpia se apucă să taie tacticos salamul. - Taie-l mai gros, protestă Stănică, să simți ce muști. Olimpia tăie o felie groasă, pe care Stănică o și înhăță, mîncînd-o fără pâine. - Ăsta e salam de Sibiu veritabil, salam fin, de unde naiba l-aveți, Otilio? Fata dădu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
carne și mișcare, ca să fie văzută? Eram în India, lângă o casă cu etaj, în care se intra pe o scăriță îngustă. Și am văzut, întâi mirat și apoi impresionat, o vacă ieșind din drum și intrând în casa aceea, tacticos și leneș, fără nici un efort de echilibru, urcând scările înguste cât un coridor. Vaca aceea se întorcea liniștit la ea acasă, la etaj, unde locuia împreună cu o familie de oameni, din viața cărora ea făcea parte și cu care „împărțea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ceea ce simțim: că putem să fim pur și simplu. Ne e frică, pur și simplu, de ceea ce poate fi pur și simplu! La nouăzeci de ani, când nu mai trăia de dragul vieții, Platon a mai îndrăznit încă o dată, îndelung și tacticos, să creadă în ceea ce își închipuia. Pur și simplu! Și, la urma urmei, însăși viziunea, ideea pe care ne-o facem în noi despre Univers atunci când gândim sensul acestui cuvânt - fără nimic științific - este o pură utopie. Nu ficțiune, ci
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de roman. Simte cum realul începe să-l ucidă și vrea să evadeze. Nu poate să plece chiar așa! Voi nu înțelegeți? Trebuie să fie un exemplu! Directorul casei de filme se oprește și-și aprinde o altă țigară, încet, tacticos, cu gesturi calculate, parcă-i un lord. Găsiți naibii o argumentare logică! Să nu semene a frondă. Îmbolnăviți-l de reumatism, faceți-i ceva, să aibă motiv să plece... Mihai ascultă docil, notînd sugestiile pe ultima copertă a dosarului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
domină în tragedia spaniolă, atât în genere cât și în părți, ne atrage fără voie-ne într-un tempo mai repede, în care numai claritatea articulațiunii si arta declamațiunii ritmice pot să învingă pericolul neclarității și a unei mișcări prea tacticoase. Condiționarea mișcărei fundamentale a tempoului va rezulta, întîi, din speția dramei și din grupul căreia ea aparține, a doua, din caracterul ei spețial. În linia a doua tempoul se individualiză înăuntrul dramei, și adică după caracterele deosebitelor figuri. Firește că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
minte că la cistoscopia pe care mi-a făcut-o, Burghele a exclamat la un moment dat: "Uite Koch! Uite Koch!" Era în glasul lui bucurie, și am avut o clipă senzația că îl vede pe Koch în persoană, coborând tacticos, cu mâinile la spate, de-a lungul uretrei mele. Am primit vestea operației aproape testamentar, și exclamația lui Burghele, în care distinsesem bucuria, mi s-a părut, retrospectiv, cruzimea însăși. Astăzi o înțeleg altfel: este strigătul, pentru o clipă victorios
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ideal gândul, dar nu are importanță, important este să nu pierd ce vreau să spun știind că apoi voi reveni. Acest fel de a scrie, sub un anumit frison, este cât se poate de straniu, pentru că spre deosebire de celălalt, măsurat și tacticos, în care pui pe hârtie ceea ce știai întocmai că vrei să pui, cestălalt te face să afli lucruri pe care până atunci nu le-ai avut aparent niciodată în minte. Sursa lor este imposibil de precizat, ele se nasc și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
readuc pe rotofeiul Romero la agreabila realitate a momentului și tocmai atunci deschide shaker-ul de argint, Îl Învelește În prosoape albe, Îl dezmiardă cu mîinile lui trandafirii ca pe un sugar Înfășurat În scutece și, nespus de mîndru, toarnă tacticos lichidul albicios și Înspumat În paharele de cocteil și anunță fericit că e gata un nou rînd de piscosauers. „Susan! Juan Lucas! strigă Încercînd să acopere ghitarele de flamenco: gustați acest nectar al zeilor!“ și el Însuși se Îndreaptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
neliniște, fiindcă nu mai auzea rîsul fetei, nu cumva s-au certat definitiv, cum o amenința el?... Din fericire a doua zi Îi văzu din nou lîngă bazin și ea izbucni iar În rîs, În timp ce el Își aprindea o țigară tacticos, cel puțin asta era impresia pe care o făcea. II Sosi În sfîrșit și ziua În care doamna Îi anunță că le poate plăti cîteva luni de vacanță pînă cînd palatul cel nou va fi gata. Imelda tocmai terminase școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
îndreptându-se înapoi către biroul său. — Am nevoie de ajutorul vostru, fetelor, explodă Dervla O’Donnell, atrăgând atenția tuturor. Lăsă deoparte paginile ediției de toamnă a Hibernian Bride, făcând să îi foșnească costumul de mătase din trei piese în timp ce pășea tacticoasă prin birou. Ce va purta un oaspete la o nuntă în toamna lui 2000 dacă vrea să fie bine îmbrăcat? Ce e la modă, ce e actual, ce e fierbinte acum? Păi, văd că bărbiile sunt în mod sigur la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
morocănoasă, ursuză și irascibilă, ceea ce n-o împiedica să stăruie cu o încăpățânare despotică pentru satisfacerea acestui capriciu imposibil al ei. Afanasi Ivanovici suferea teribil. Îl înfuria și Ivan Feodorovici, care, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, își bea tacticos șampania și, poate, avea de gând să povestească ceva când îi va veni rândul. XIVtc "XIV" — Nu sunt un om spiritual, Nastasia Filippovna, și de aceea trăncănesc aiurea! strigă Ferdâșcenko, începându-și povestirea. Dacă aș fi la fel de spiritual ca Afanasi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pune să mă hrănesc cu mâncarea asta de iepuri, mormăie Augustus cu gura plină. Termină de mestecat și înghite de mai multe ori ca să facă ierburile să alunece pe gâtlej în jos. Ceva dreptate tot are, grăiește apoi. Se scobește tacticos cu unghia între dinți, după care își șterge degetele unsuroase de tunica pe care o poartă pe dedesubt. — Zarzavaturile nu trebuie preparate la foc, ci doar un pic stropite cu untdelemn și oțet, și gata, facem economie la lemne. Libertul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Antonia, văduva lui Drusus, mi-a cerut să-i trimit pe cineva care să verifice socotelile contabililor lui Claudius Nero. — Aha... — Narcissus se duce doar în timpul liber, stăpâne, se repede libertul să îndepărteze o mustrare nerostită încă. Augustus își netezește tacticos firele rare de păr, aducându-le în jos, pe frunte. — Și înțeleg că cei doi tineri se mai văd încă, spune după un răstimp. Acum nu, preabunule, de aceea e nebun de durere, nu mai știu cu ce să-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a început acuzația asta stupidă de magie? Mai mușcă o dată. — Că doar nu te-ai dus în for să țipi în gura mare despre ce facem noi! rostește cu umor. Scribonius Libo apucă elegant șervetul de lângă el și se șterge tacticos pe mâini înainte de a răspunde: — Totul a pornit de la un fost sclav de-al tatălui meu... Refuză politicos para pe care i-o întinde Gallus: — Mulțumesc, dar n-am terminat încă... Scociorăște din ochi printre legume. Parcă ar mai adăuga
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stă aplecat asupra lui. Orice umflătură de pe trupul robust și suplu al eunucului sugerează mușchi de oțel, în nici un caz grăsime. Își întinde apoi nefericit obrajii, bărbia și gâtul către Panthagathus, să i le înmoaie cu apă. Bărbierul își execută tacticos ritualul. Dexteritatea lui este fără cusur, la fel ca și lentoarea cu care se mișcă. Tiberius ridică precaut un deget în aer să-i atragă atenția. Începe să vorbească abia când se asigură că briciul e suficient de departe de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
principiu al împărțirii egale a pontificatelor între cele două ordine din Stat a fost încălcat? Principele și-a continuat cu Fabius Maximus politica sa constantă din ultimii 20 de ani, aceea de a-i favoriza pe nobili. De ce? Se scobește tacticos în nas, reflectând. Se simte cumva mai sigur pe el? Și-a consolidat îndeajuns poziția și nu mai are motive să se teamă? Decât accidental, bine-nțeles. Cum de i a dispărut neîncrederea în aristocrați? Îi măsoară din priviri pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe mine. Adaugă încet, printre dinți: — Mai ales în public... Surprinsă, tânăra gravidă își înghite reproșurile. Germanicus tace, pământiu. N-o să i ierte Agrippinei afrontul ăsta în vecii vecilor, gândește Tiberius, conducându-și mama la lectică. Bătrâna împărăteasă se întinde tacticos pe perne. Înainte să tragă perdelele, grăiește către comandantul gărzii ce o însoțește: — Trimite pe careva să-i aducă faetonul, că poate leapădă și dă vina tot pe mine! GLOSAR Actium, 30 î.Hr. - bătălie navală în care Augustus i-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
poți să te ajuți singur darjocurile nu mai sunt enjocurile te ajută. Sau cel puțin așa se Întâmpla. Acum nu-mi mai ajung. Ce e ăsta? Un sac de cărbune. O găselniță. Îl târăsc În camera friguroasă și Întunecată. Fac tacticos focul și Îl aprind. Se Întețește rapid. Stau jos hipnotizat de flăcările clipocitoare care dau singura lumină din cameră, pe lângă o mică străfulgerare enervantă de pe bufetul de lângă mine, care Îi conferă o nuanță scârboasă roșiatică și lipsită de strălucire fotografiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
care se scurseră îi părură atât de lungi că avu senzația că aude și cum crește iarba. Of, Iisuse Hristoase, se gândi ea și, în cele din urmă, îl întrebă: - Bine, domnule. Care e povestea? A dat înapoi? Marlow făcu tacticos un semn în locul în care ajunsese cu cititul și își ridică privirea: - Cine? - Ramos. În legătură cu examenul pentru postul de sergent. Și celălalt ticălos răzbunător, polțistul acela libidinos de la exercițiul de evaluare. - Dacă a dat înapoi? o întrebă Marlow, suprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aici să pierdeți vremea cu palavre... Paul Vidor era vorbăreț din cale-afară, mai ales însă îi plăcea să stea la taifas cu domnii, crezîndu-se mai deștept ca ceilalți săteni și mai vrednic. Își trase un scaun lângă masă, se așeză tacticos și îndată se încălzi la vorbă, deși Apostol se mohorâse, frământat numai de dorința de-a auzi glasul fetei. Răspunsurile în doi peri nu descurajau deloc pe gropar, ba dimpotrivă, îl întărîtau. Din una, din alta, începu să spuie că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]