556 matches
-
viață desfășurată aproape contra cronometru. Închidea la ore fixe pentru masa de prânz. Prăvălia, cu clopoțel vestitor la intrare se închidea, el retrăgându-se cu familia la masă în camera vecină, de unde supraveghea cu atenție intrarea la prăvălie. Se așeza tacticos în capul mesei, cu vederea spre intrarea în prăvălie. Avea înfășurat în jurul gâtului un prosop enorm, care-i acoperea și abdomenul ce în ultimul timp începuse a căpăta proporții din cauza sedentarismului și al bunului trai de care avea parte. Era
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în cameră. Și avea tabieturi. De fiecare dată împingea în silă lampa cu spirt, punga cu ceai și pachetul, nelipsit, de biscuiți ca să-și facă loc, lua un șervet, se ducea la fereastră, îl scutura, și-l așeza după aceea tacticos dinainte și se apuca să mănânce. Pedant, plescăind fără să se grăbească. Alt chin. Numai că de data aceasta scăpam mai ușor. Ieșeam, mă duceam la Dinu sau pe țărm, mai ales că individul avea obiceiul să doarmă și după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cuplu. Cel mai adesea cumpăra totuși, până la urmă, un bilet; odată intrat În sală, se simțea mai bine, plasatoarea era de o discreție absolută. Bărbații se așezau departe unii de alții, Întotdeauna lăsau mai multe scaune Între ei. Se masturba tacticos privind Infirmiere desfrânate, Autostopista nu poartă chiloți, Profa desface cracii, Muistele și câte altele. Singurul moment delicat era la ieșire: cinematograful dădea direct În bulevardul Saint-Michel și risca să dea nas În nas cu o colegă de facultate. În general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
altă sticlă și o așează dedesubt.): Nu vorbi. Te obosești. Încearcă să reziști cât mai mult. PARASCHIV (Speriat.): Ce faci cu cioburile? MACABEUS: Trage aerul numai pe nas. Nu gâfâi. Gâfâitul toacă nervii. (Sparge încă o sticlă și o așează tacticos.) PARASCHIV (Zvârcolindu-se.): Pune scara la loc! MACABEUS: Nu striga. Ține-ți gura încleștată. N-are nici nu rost să strigi. Gândește-te la altceva. S-ar putea să te țin acolo toată noaptea. (Sparge altă sticlă; covorul de cioburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
apare. Dar din umbră ne pândește și ne veghează. El a venit acu și mi s-a arătat din nou. Nu știu dacă l-ai văzut și tu. Verginel nu-l asculta. Parcă îl vrăjise Biluță, cu gestica lui înceată, tacticoasă, ca într-un fel de dans. Își muie și Biluță mâinile în găleata cu zeamă albastră, apoi luă un prosop vișiniu din cabină și se șterse îndelung, aproape râgâind de plăcere. Scoase din torpedoul mașinii un pachet înfășurat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sens decât un episod obișnuit din Dosarele X, spusei eu, făcând pe spirituala, fără a primi cea mai mică reacție. Îmi cam lipsea Hugo, care m-ar fi privit cu dispreț de la înălțimea nasului său și mi-ar fi zis tacticos ceva pe măsură. Te-au întrebat molte 2 lucruri despre Marie? zise Sally, învârtind cuvintele ca pe un titirez. —Mm. Se pare că verificau dacă ne condusese la cadavru în mod intenționat. Dar nu-mi dau seama cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
din colibă o lance groasă cu vârf de fier legată cu o frânghie lungă - arma lui de vânat caimani - și se urcă în caiacul șubred. Ocolind mangrovele, pătrunse pe gura largă a râului domol, aproape lipsit de curenți. Vâsli îndelung, tacticos și fără zgomot, până când îl copleși din nou mirosul acru. Înaintă și mai încet și, trecând de cotul râului, îi putu vedea, aproape chiar în același loc în care îi lăsase, grohăind și păscând, pentru că aceea era viața lor. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pentru a se sinucide din cauza lor. Dar - doamnelor și domnilor - cine mai pierde azi un geamantan cu bani, aceasta este întrebarea esențială?! Pun pariu că descopăr în el tot felul de ciudățenii, dacă nu cumva voi avea surpriza să frunzăresc tacticos teancuri de ziare vechi. Încă nu vroia să își scoată din minte ideea că Lucia - în cârdășie cu vreun cunoscut de-al ei, avea mulți din ăștia, reușea să îi atragă precum un magnet, ha, ha, un magnet cu sânii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
rău nu ajunsese - ridicase din umeri și continuase să bea... Duse berea la gură și sorbi îndelung, aproape că simți cum se îneacă din cauza lichidului care curgea pe gât în valuri amărui. Nu o mai strânse în pumn, o depuse tacticos pe măsuță, alături de cea din care băuse individual acela, musafirul, actorul ratat, agentul imobiliar, personajul romanului nescris... Își ținu respirația, apoi lăsa aerul să iasă cu un șuierat. Ai emoții în fața unui geamantan. Ești ridicol. Deschide-l. Nu mai sta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în minte îi veniseră imediat câteva imagini excitante în care rolul principal îl avea, bineînțeles, Lucia. Scuturase din cap a dezmeticire rapidă, pentru că simțise în chiloți câteva pulsații, complet nepotrivite în contextul respectiv, scosese guma din gură și o învelise, tacticos, într-un șervețel pe care îl depusese în scrumiera mașinii. Ieșise din mașină, nu trântise portiera, apăsase pe unul din butoanele telecomenzii și auzise clămpănitul încuitorilor, traversase strada, în diagonală, cu mâinile în buzunare și se îndreptatse către casă. Intrase
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
înțepeniră, cu gurile căscate. Dansatoarea rămase nemișcată, cu un picior ridicat în aer. Spectatorii înghețară, la rândul lor, într-un stop cadru neașteptat. Nu se mai auzi niciun sunet. Sub cupola circului, Magicianul extrase din joben o ciocolată, o desfăcu tacticos și mușcă din ea, cu poftă... 7 Când încercă să introducă cheia în broască - schimbase yala cu vreo patru zile în urmă, luase una despre care se spunea că rezistă le orice încercare de spargere, mormăise reclama este sufletul comerțului
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu se poate altfel. Se ciupi de mâna stângă până văzu cum crește vânătaia. Durerea era reală. Dincolo de fereastră, parașutistul îi făcu un semn din care reieșea că ar avea nevoie de un cuțit pentru a se elibera. Magicianul sorbea tacticos din ceai, răsfoind ziarul. Căzu o bombă între cafeneaua suspendată și copacul parașutistului, iar din gaura formată se ivi periscopul unui submarin. Câțiva pescăruși se roteau în jurul lui și îl loveau cu pliscurile. Poc. Poc. Poc. Privi din nou cheia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
va fi al tău. Cât de curând. Poți să consideri că asta este o previziune. - Nostradamus cu joben, am trăit s-o văd și peasta! Unde-ai citit viitorul, în fundul jobenului? Magicianul scoase o pipă lungă din buzunar, o aprinse tacticos și pufăi. Rotocoalele de fum se ridicau către cer împreună cu stropii de ploaie, iar imaginea părea desprinsă dintr-un film în care unii se jucaseră mult prea mult cu efectele speciale. Apoi pocni din degete și deasupra orașului izbucni un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Am Împăturit poezia și am pus-o În buzunarul de la piept, alături de poza angalok-ului. Ele erau tot ce aveam mai impor- tant, tot ceea ce-mi dăruise viața mai de preț. Apoi nu am ezitat nici o clipă. Am luat Încet, tacticos, bagajul care mă aștepta pe pat, gata pregătit pentru românia, și am deschis fărĂ să mă grăbesc ușa, Încetinindu-mi În mod intenționat mișcările. Cu cât voiam mai mult să fug, să sar de bucurie că reușisem să scriu poemul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
canadienei. — Vrei ? m-a Îmbiat el cu sticla. Am clătinat din cap. — iartă-mă, dar trebuie neapărat să trag o dușcă, să mă Încălzesc. Zgârcomanii Ăștia nu Încălzesc niciodată hotelul ca lumea. mai trase o dușcă, pe care o plimbă tacticos prin toate colțurile gurii. Nu se grăbea, știa că mă are pe deget acum, ceea ce mi se părea pe jumătate amuzant, pe jumătate revoltător. — Dar să Începem cu Începutul... Acum patruzeci și doi de ani mă nășteam Într-o familie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Iubire. Am împăturit poezia și am pus-o în buzunarul de la piept, alături de poza angalok-ului. Ele erau tot ce aveam mai important, tot ceea ce-mi dăruise viața mai de preț. Apoi nu am ezitat nici o clipă. Am luat încet, tacticos, bagajul care mă aștepta pe pat, gata pregătit pentru românia, și am deschis fără să mă grăbesc ușa, încetinindu-mi în mod intenționat mișcările. Cu cât voiam mai mult să fug, să sar de bucurie că reușisem să scriu poemul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
canadienei. — Vrei ? m-a îmbiat el cu sticla. Am clătinat din cap. — Iartă-mă, dar trebuie neapărat să trag o dușcă, să mă încălzesc. Zgârcomanii ăștia nu încălzesc niciodată hotelul ca lumea. mai trase o dușcă, pe care o plimbă tacticos prin toate colțurile gurii. Nu se grăbea, știa că mă are pe deget acum, ceea ce mi se părea pe jumătate amuzant, pe jumătate revoltător. — Dar să începem cu începutul... Acum patruzeci și doi de ani mă nășteam într-o familie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
din prima sa ieșire În lume, cu tatăl tatălui său. Ce făcea tatăl tatălui său: lovea puternic, unul din câinii legați cu frânghii, pe malul apei, acesta se zbătea nu prea mult, iar după aia bătrânul Îl jupuia, Îi așeza tacticos, pielea, În paporniță, hoitul i-l arunca În valurile apei curgătoare de la picioarele lor și alt câine trecea la rând. Pe nepot, Îndeletnicirea l-a Îngrozit. A rămas halucinat. O milă și o crispare teribile l-au cuprins, l-au
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sticle cu vin înfundate, prăfuite, o sticlă de lichior și un salam bine uscat, neînceput. Erau, probabil, daruri de-ale lui Pascalopol. Toți, afară de Felix și Otilia, se așezară foarte bine dispuși în jurul mesei, iar Olimpia se apucă să taie tacticos salamul. - Taie-l mai gros, protestă Stănică, să simți ce muști. Olimpia tăie o felie groasă, pe care Stănică o și înhăță, mîncînd-o fără pâine. - Ăsta e salam de Sibiu veritabil, salam fin, de unde naiba l-aveți, Otilio? Fata dădu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i audia în direct pe tinerii magi. Primii dintre ei își și începuseră 35 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Poate că sânt răspunse înciudat cel în raglan, nervos că-și deschisese sufletul unui idiot. - Nu sânt bă, îl execută tacticos celălalt. Nu sânt Și nu sânt pentru că ești prost... Ai tu habar ce e aia o cană? - ... - Păi, o cană nu-i altceva decât locul unde se odihnește, după ce s-a trudit, băutura. Și cu cât are mai mult
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gît? N-o înspăimînta-o șacramentul?... Ce le-o crede ea pe gîndăcioaicele sau lipitorile pe care le fierbe ea cu atâta sîrg?! Gogoșari?!... Nu mă pot bunghi. Dilește-mi tu!... - ...Iar după ce ți-a căptușit sticloanța cu cocîrț, o întinse tacticos Bruță, Fulgerul Negru. Ți-a umplut-o... Și te-a amenințat că, dacă, până mâine, te mai prinde prin zonă, îți încurcă și vreo câteva vene de sânge din hoit, ucenica se întoarce împăcată în făbricuța lor... Acolo, în făbricuța
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
eu?! am zis. Aînhățat un taburet, a cărat, până la taburet, o povestire de-a mea, și-a desprins, din lateral, o șuviță de păr de nuanța mălaiului vechi amestecată cu cea a orezului, și s-a apucat să o mestece tacticos cu caninii. I-am inventariat fața mică, părul deschis, de susnumita culoare incertă, trăsăturile fine și provocatoare de femeie-copil. Faptul că a citit pe puțin douăj' de rânduri din ultima mea povestire, faptul că a și zâmbit amuzată, toate astea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vreodată, că, întocmai cum fura el arme ori gologani, unii nu ezitau să fure deodată 500, ba chiar 1 000 de bărbați și femei. - ...Ctitorii unei închisori... - conferenție unul dintre poeții nouăzeciști, anume Radu Sergiu Ruba... Poet mai curând scund. Tacticos. Vorbea ținând spinarea țeapănă din pricină că era nevăzător. Lucru aproape neobservabil. Enciclopedist. Bancurile sale durau 45 de minute și nu puteau fi nicicând repetate de alte persoane. Din cauza meandrelor complicate ale narațiunii. Și a faptului că, dacă istorisea un banc în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
niște biscuiți cumpărați de la Magazinul universal din sat. Fasolea era singurul fel pe care îl mâncam cu plăcere. Odată, la început, prietenul meu Țiganul, scuipă o flegmă cu zgomot în porția lui de fasole, o amestecă preocupat și se pune tacticos pe mâncat. Mie mi s-a făcut silă și am ieșit afară să vomit. Cantina avea geamurile larg deschise< era cald, stăteam afară și mai discutam cu băieții fără să privesc spre masa noastră dar pândeam! Țiganul mă întrebă dacă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
se entuziasmă Maca. Supertare, ca fularu’ ! Bătrânul, cu urechile înălțate de furie ca două sulițe, își luă avânt iarăși. Maca ridică brațul. — Ia oprește-te puțin, spuse. Să nu le uit ! Își trase fermoarul de la scurta de piele, își scoase tacticos mănușile și le puse pe ghidonul motocicletei. Bătrânul crezu că a învins, smocurile i se muiară, vârfurile lor tăioase se pleoștiră în ciucuri. Maca scoase un carnețel și un creion, găsi o poziție potrivită și scrise, silabisind din vârful buzelor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]