576 matches
-
Mitropolitul Ștefan al Ungrovlahiei, într-un dialog confesiv cu cititorul, reflexiv și autoreferențial, cu interogări de sine și mărturisire a lăsării în nădejdea puterii divine, așa cum se configurează el în prefața la Îndreptarea legii, Târgoviște, 1652. Înainte de toate, toposul înmulțirii talantului, ca reper ținând de responsabilitatea asumată, vocația descoperirii, a scoaterii în lumină și a facilitării accesului la sens: "Drept acéia și Smerenia Noastră, văzănd o comoară ca aciasta ascunsî și ca o gradinî încuiată, plinî fiind de toate florile darului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și luminători, carii au împlut toatî lumé de dulcé blagovonie a Duhului, găndii zicănd: ce folos iaste de amăndoaî să sté încuiate? Cum zice Scriptura. Mai vărtos, aducăndu-mi aminte de cuvăntul stăpănului mieu Hristos pentru sluga cé viclénî ce ascunse talantul în pămănt, ziș: să dau și eu ceva Domnulul mieu deîn căte mi-au dat, ca să nu mă arăt să zic că voesc numai folosul binelui mieu. Ce voiiu cu toatî inema ca cerbul la izvoarăle apelor să-m pui
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Domnul. Amin". O nouă virtute a prototipului uman al epocii se decelează: alături de credință și osteneala pentru mântuirea de sine și de obște, iscusenia. Capacitatea de a se forma, cu ingeniozitate și imaginație, dar și, mai ales, de a înmulți talantul prin împărțirea lui cu aproapele. De altfel, aceasta și este una dintre calitățile esențiale ce revin în descrierea unui alt tip de protagoniști-model: domnii, boierii ori erudiții vremii în ipostaza lor de mecena de dăruitori, către ceilalți, a unor mijloace
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ci o publicație dedicată formării literare a cititorilor și a celor care publicau. Nu lipseau însă studiile din domeniul școlar semnate de prof. N.C. Enescu, V. Herghelegiu, I.V. Goraș, dar și bucăți literare; Grija dintâi: satul, de E. Boca, Parabola Talanților, de Gh. Buzdugan. Mai semnau: T. Lianiu, A. Dragu, I. Crețeanu, Șt. Lazăr, ultimii prezenți mai ales prin poezie. Erau și lucrări de evocare caldă a eroilor-învățători: M. Galan și C. Hulea, realizate de H. Poștariu. Revista venea cu sugestia
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sori căzători depun rotundul stingerii în lacrimile noastre...” (Amintirea poetului) Acum și-ntotdeauna! Dan Plăeșu Incursiune în proza romanescă „Mă aflu înlăuntrul sufletului meu...” De patru decenii și jumătate, pentru DAN PLĂEȘU viața înseamnă mistuire, vibrație, înnobilare a cuvântului scris. Talantul Kărăzit (dar divin întru îndumnezeire) rodește cu patos, ca o torță arzândă întru iubire, frumusețe morală, sensibilitate. Cunoscut scriitor și jurnalist profesionist, Dan Plăeșu abordează cu egal succes o diversitate de genuri și stiluri literare: poezia, foiletonul, pamfletul, fabula, proza
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ci mai degrabă un orizont ontologic al participării individualului într-un universal concret. Principiul ipostatic al Întrupării face, așadar, din carnalitatea textului și transcendența actului de lectură o relație biunivocă. Cititul este un exercițiu vital, dar niciodată suficient pentru epuizarea talanților ascunși în textura realului și a condiției istorice a umanității. Din acest motiv, gazetele culturale cu rubrici religioase ori revistele de orientare teologică n-au lipsit niciodată din istoria presei românești. Deja în 1839, arhimandritul Dionise Romano (1806-1873) lansa Vestitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
morfo-sintactice de bază, să cunoască istoria semantică a unor concepte teologice cheie (logos, homoousios, hypostasis) și să poată schița o traducere cu ajutorul dicționarului. Din nefericire, limbile clasice sau cunoașterea artei iconografice sunt tratate cu neglijență, în timp ce muzica bisericească - pentru care talanții individuali nu pot fi înlocuiți nici cu zeci de ore de muncă- ajunge să fie uneori un test obligatoriu și pentru cei lipsiți de înzestrare. În sfârșit, predarea unor subiecte de studiu, precum filozofia sau istoria religiilor, ar trebui făcută
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
perenitatea sacrului. O știință fără recunoaștere universitară, istoria religiilor ne invită, pe fiecare dintre noi, să rescriem gramatica dialogării urbane cu alteritatea. În epoca globalizării, istoria religiilor - și poate niciodată o religie qua religie - și-ar putea recupera numeroșii săi talanți diplomatici. La școală, copiii ar putea învăța arta învecinării prin asceza recunoașterii aproapelui. În biserică, și doar acolo, unii vor putea afla ceva în plus: care sunt rațiunile necreate ale acestei infinite etici a dialogului. Despărțirea apelor: Biserica și Securitateatc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sociale. Dreptatea se cere jertfită pentru cauza păcii. Universitățile nu sunt spații publice de dezbatere a adevărului, ci instrumente de educație a unor cetățeni loiali credințelor seculare ale statului. În acest context al derutei, când discernământul spiritual e vândut pentru talanții calofiliei, tu îmi spui: „Lasă mărturisirile!”. Dacă aș vrea să-mi întăresc prejudecățile, ți-aș răspunde: „Se vede că vorbești din Franța”. De două sute de ani, mai toți șoimii acestei la Patrie se uită încruntați spre creștini și le fac
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
scrie - într-un ambient perfect confortabil - istoria suferinței. Pentru a mărturisi, a memora și a scrie trecutul avem nevoie de timp. Când un popor este defraudat de acest drept inalienabil, prețios ca aerul pentru memoria unei comunități, cei hărăziți cu talanți și mai ales grațiați de istorie au datoria de a scrie istoria acestor oameni fără timp și, deci, lipsiți de libertate. Cei care trăiesc în universul prosperității, aparținând probabil celei mai bine hrănite, spălate și îngrijite spețe din istoria umanității
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
reprezinte o prioritate absolută. Într-o lume ieșită din ateismul comunist și care galopează spre neantul consumerist postmodern, Biserica are, chiar fără să vrea, cu știința sau neștiința preoților, foarte mulți candidați la botezul „din apă și din Duh”. Folosirea talanților laicilor Bisericii - mai cu seamă în programele catehetice ale comunității - mi se pare stringentă. Nu întâmplător, apostolul Pavel îi mustră pe cei care sunt deja mădulare ale Bisericii: „Voi, cei ce de multă vreme ar fi trebuit să fiți învățători
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dea o mie de întorsături gândirii lor și care, pe deasupra, sunt și onești profesori de virtute; pe scurt, iată-l pe Ulise patronul sofiștilor, idealul educațional al tuturor profesorilor plătiți de stat, al educatorilor - funcționari, disprețuiți de Socrate pentru că iubeau talanții, și nu travaliul paideutic. Dar nu această metamorfoză odiseică este Kehre de care vorbeam... * Să lămurim acum o întrebare cu adevărat „crucială”: de unde i-ar fi putut veni lui Ulise, dincolo de istețimea nativă, înțelepciunea pe care i-o atribuie sofiștii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
binele este condiția metafizică a frumuseții. Artistul trăiește o relație specială cu frumo‑ sul. Într‑un mod foarte adevărat, se poate spune că frumosul este vocația care i‑a fost adresată lui de Creator prin darul talentului artistic: este un talant care trebuie fructificat dacă ținem cont de logica din parabola evanghelică a talan‑ ților 42 care trebuie pus în folosul aproapelui. Arta adevărată este o chemare la misterul lui Dumnezeu 43, afirma card. Paul Poupard, iar artistul așa cum scria Papa
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
generală este pentru că El privea lumea din perspectiva eshatologică, adică cea a veșniciei. El avea în vedere împărăția cerurilor. De aceea casa, proprietatea, bogăția sunt considerate nu ca fiind un scop în sine, ci o necesitate a existenței pământene. Parabola talanților și aceea a lucrătorilor viei sunt ilustrative în această privință. Iisus a criticat pe bogații timpului, dar El nu a fost pentru aceasta un revoluționar economic în sensul actual al cuvântului. Totul se petrecea în duhul iubirii și al credinței
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
despre cele opt fericiri (Fericiți cei săraci cu duhul, cei blânzi, cei milostivi, cei ce plâng, cei care flămânzesc și însetează de dreptate, cei cu inima curată, făcătorii de pace și cei prigoniți). 2. Îi îndeamnă să-și folosească bine talanții: („Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre bune și să-L preamărească pe Tatăl vostru din ceruri”). 3. Se arată nu ca unul care încalcă Legea, ci ca unul care o împlinește, rostind porunca de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe niște „animale divine“, fiindcă numai oaia, capra, măgarul de India și dor cada din Libia au la picioare arșica (astragala), cu care Împăra tul Octavian August, la „jocul regal al arșicelor“, a câștigat Într-o seară 50 000 de talanți. Iar În Iliada (XXIII), Patrocle mărturi sea că a ucis, dintr-o sfadă la jocul cu arșici, pe fiul lui Amfidamos. CU VÂRSTA, APLECĂRILE MELE AȘA-ZIS SPORTIVE AU evoluat și ele, Îndreptându-mă, cu banii lui taică-meu, galanton
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Când stăm în biserică și nu facem nimic pentru ceilalți, vom ajunge să ne certăm unii cu alții și să ne bârfim între noi. Acestea sunt lucruri care dezbină!” Bunul Dumnezeu să ne ajute fiecăruia dintre noi ca să ne descoperim talanții cu care ne-a înzestrat Dumnezeu și să facem totul pentru a câștiga tot mai multe suflete pentru Hristos, spre Slava Tatălui Ceresc și mântuirea noastră veșnică, AMIN! CAPITOLUL 7 Arheologie Biblică în Israel Prin Harul Domnului, am ajuns pe
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
dacă va fi condusă în mod înțelept, va avea rezultate binecuvântate.” (MM pag. 301) Activități: - Ora de rugăciune a comitetului Instruirea comitetului: predicarea, responsabilități specifice slujbei, metode de evanghelizare, seminarii despre consiliere. - Seminar de daruri spirituale cu biserica în vederea identificării talanților primiți și construirea de programe, în care să se poată implica fiecare, în funcție de darurile primite. Instruirea lor pentru fiecare tip de lucrare. Membrii din comitet să fie responsabili de diferitele acțiuni și să prezinte periodic raport statistic și experiențe în
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Deviza lui Guynemer, cea care a însuflețit generații de piloți de vânătoare, evidențiază câteva trăsături fundamentale, înzestrări, "daruri" divine. Astfel, aceștia le-au folosit, le-au înmulțit, întru binele lor și al semenilor, asemenea celor doi slujitori buni din "pilda talanților", rostită de Mântuitor. Un astfel de om înzestrat a fost și Dan Vizanty, tatăl meu. Destinul lui și al altora din generația lui sunt menite să-l liniștească pe N. Steinhardt, cel care spunea cu atâta dreptate: "Mi-e teamă
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de Mântuitor. Un astfel de om înzestrat a fost și Dan Vizanty, tatăl meu. Destinul lui și al altora din generația lui sunt menite să-l liniștească pe N. Steinhardt, cel care spunea cu atâta dreptate: "Mi-e teamă de talantul nerodit". Ei și-au "rodit" talantul, eroic, nobil și demn. L-aș putea oare caracteriza pe tatăl meu în câteva cuvinte? Un luptător, un spirit veșnic neliniștit, un epicurian, un aristocrat în maniere și ținută, degajând cu surâsul lui vesel
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
înzestrat a fost și Dan Vizanty, tatăl meu. Destinul lui și al altora din generația lui sunt menite să-l liniștească pe N. Steinhardt, cel care spunea cu atâta dreptate: "Mi-e teamă de talantul nerodit". Ei și-au "rodit" talantul, eroic, nobil și demn. L-aș putea oare caracteriza pe tatăl meu în câteva cuvinte? Un luptător, un spirit veșnic neliniștit, un epicurian, un aristocrat în maniere și ținută, degajând cu surâsul lui vesel bună dispoziție și optimism, un prieten
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
145 5.3. Destinul poporului lui Israel, ieri, azi și-n eshaton / 149 Epilog / 159 Bibliografie generală / 163 Cuvânt de început Orice om scrie, sau ar trebui să scrie, din nevoia de a (se) mărturisi, din bucuria de a înmulți "talantul" primit ori din imboldul de a găsi răspuns la o întrebare care-l frământă și la care nu i-a dat încă nimeni un răspuns. O veche învățătură ebraică, citată până la desuetudine, dar nu mai puțin actuală, spune că atunci când
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Operei astăzi par de pe alte vremuri și, poate, depășite: «Nimeni să nu-și permită să fumeze... aparent e ceva neînsemnat, dar cred că e de importanță capitală. Dacă cineva nu poate să se lipsească, chiar dacă e înzestrat cu daruri și talanți, să plece; va putea face bine în altă parte. Referitor la bicicletă, nici un preot să nu o folosească, în afară de necesitățile pastorale urgente. Nu vă creați nevoi ușoare prin folosirea bicicletei. Nici unul să nu meargă la mese festive, chiar și religioase
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sistem administrativ aproape perfect. Xenofon în Cyropaedia menționează că perșii nu cucereau, ci foloseau regii locali pentru extinderea imperiului. Herodot afirmă că Cipru, Siria, Fenicia și Palestina formau a cincea satrapie a imperiului, care plătea un tribut de 350 de talanți. Cipru, deși nu a fost cucerit de perși, a devenit tributar Imperiului pentru a evita confruntarea armată. În anul 538 î. H. regele Everthon din Salamina a bătut monedă proprie pentru prima dată în Cipru. Tot Herodot descrie relația complexă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
părinte... Eu nu lucrez nimica; mă joc desemnând cai verzi pe păreți; dar să lucrez...? Sunt mai înțelept de cum arăt. - Faci rău că nu-nveți pictura. - Eu nu fac nici rău, nici bine, căci nu fac nimic. Mă joc. - Îngropi talantul, fiule, îngropi talantul. - Îngrop pe dracul, părinte. - Apage Satana! zise bătrânul sărind într-un picior și aruncîndu-i-se -n brațe. Ieronim începu să râdă. - Dumnezeu știe, tată, de unde iei atâta veselie. Eu am momente când sunt trist, tu... nu cred. - Eu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]