1,353 matches
-
această seară de sărbătoare la cel mai bun lumânărar din Paris. O cheltuială enormă, draga mea! îi tot reamintea consulul soției sale în patul conjugal, după care, în semn de reproș suprem, îi întorcea spatele. Femeia privea pereții goi. Absența tapetului din mătase amplifica strașnicele sforăituri ale consortului. Nu-i mai rămânea decât să geamă: „Încă o cheltuială enormă! Dar trebuie să remediez și acest neajuns”. Ledoulx răspundea urărilor abia schițând un zâmbet, căci era zgârcit și la vorbă. Murmura din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
favorite. Ea îl auzea, chiar dacă dormeau în camere separate. Dar asta nu o împiedica să-l primească dimineața, în dormitorul ei, cu aceeași voioșie. Și, între vis și realitate, cu ochii închiși, generalul revăzu nuanțele roz ale covorului și baldachinului, tapetul din mătase aurie, raza de lumină orbitoare strecurată printre draperiile ferestrei, trupul primitor al soției sub volanele camizolului. Simți până și parfumul ei îngemănat cu aroma brioșelor proaspăt scoase din cuptor. Dar nu i se făcu dor de trupul soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un șervețel de hârtie. —Și ai și umor. Vezi? Găsești ceva de râs chiar și-atunci când plângi. Susan își revenise. Da, pot să râd aici, când stau de vorbă cu tine. Dar acasă am uneori senzația că sunt una cu tapetul. Fiona a pufnit pe nas. —Prostii! Tu ești totul pentru Milly. Da. Știu asta. Dar pentru Nick? Pentru el ce însemn? a întrebat ea și-a ridicat din umeri. Știu că și el mă iubește, în felul lui, dar uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
intimitate. — Dar de văzut, ai văzut-o? a întrebat Fiona privind-o din spatele meniului. Nu. O vreme a fost plecată, iar acum se pare că s-a apucat iar de PR. Așa că n-a stat închisă-n casă, să admire tapetul. Susan a ridicat mâna către ușă. A, uite-o c-a apărut... Dumnezeule! Era limpede că femeia din fața lor era Julia. Asta pentru că persoana în cauză avea aceiași ochi, același zâmbet sclipitor, același trup subțire și zvelt și aceiași sâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
terminali, despre care circulau atâtea zvonuri. Acum, profitând de tulburarea În care se zbătea țara, Împărțită cum era Între orgoliul de a se ști unică pe Întreaga planetă și neliniștea de a nu fi ca toată lumea, veneau să pună pe tapet nici mai mult nici mai puțin decât chestiunea regimului. Evident adversari ai monarhiei, dușmani ai tronului prin definiție, credeau că descoperiseră un nou argument În favoarea necesarei și urgentei instaurări a republicii. Spuneau că era Împotriva celei mai elementare logici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
terapia în grup, iar alții prin pădure, la cules de plante. Fiecare își stabilește programul și-și vede cu rigurozitate de el. Hai să vedem ce face oare Naoko acum? Cred că ea urma să lucreze la vopsea și la tapet. Nu mai știu exact. Mai sunt și asemenea lucruri de făcut din când în când. Până la ora cinci. Reiko a intrat în clădirea marcată cu „C-7“, a urcat scările din capătul holului și a deschis ușa din dreapta, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
el, „nu-i o poveste nebunească?” „Eu Îi studiez pe cei adevărați. Documentele procesului. Dar dumneavoastră ce știți despre Templieri?” „Eu lucrez la o editură și Într-o editură vin și oameni cu judecată, și nebuni. Când vreunul pune pe tapet Templierii, e aproape Întotdeauna un nebun.” „Mie-mi spuneți? Numele lor e legiune. Dar nu toți nebunii or vorbi despre templieri. Pe ceilalți cum Îi recunoașteți?” „Meserie. Acum Îți explic, dumneata ești tânăr. Apropo, cum te cheamă?” „Casaubon.” „Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a-i apăra de greșelile pe care le-au mărturisit, dat fiind că evidența faptelor face delictul de netăgăduit?” Însă fiindcă există riscul ca procesul să-i scape regelui și să treacă În mâinile papei, regele și Nogaret pun pe tapet un caz de răsunet care-l implică pe episcopul de Troyes, acuzat de vrăjitorie, pe baza delațiunii unui intrigant misterios, un anume Noffo Dei. Mai apoi se va descoperi că Dei a mințit - și va fi spânzurat -, dar Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sau până nu se mai iscă nimic, și noapte bună”. „Și dumneavoastră ce ați găsit recent, de a făcut să se iște scurtcircuitul?” „E o Întrebare nedelicată, nu credeți? Dar nu-i nici un mister, credeți-mă. Colonelul a revenit pe tapet din Întâmplare, țineam sub observație un tip, din cu totul alte motive, și ne-am dat seama că frecventa clubul Picatrix, poate ați auzit vorbindu-se de el...”. „Nu, revista o cunosc, dar nu și asociația. Ce se Întâmplă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a odăiței. Ca niciodată, pe Avocat îl izbi nefiresc de puternic atmosfera, tușa accentuată și grea, dickensiană, mohorâtă, mată, din chițimie (maximum trei jumătate pe patru metri), sărăcia lucie și rânjită a ziarelor îngălbenite, lipite pe pereți pe post de tapet și în care erau înfipte (drept cuiere) cuie și piroane lungi, excrescențe ruginite în care spânzura spartan, etalată la bună și la neascunsă vedere, întreaga avere portabilă a locatarului, compusă mai cu seamă din bulendre, obiele, țoale desperecheate și prosoape
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
avut. Păi, cin' l-a pus să se scarpine-ntre craci și se-nsoare, os bătrân, cu vipera de Luluța? Luluța, care papă p...ța! Nu-și lua matracuca aia de la gură, ca să-i facă și copii, își repune pe tapet Cezărel, mâhnit, o fixațiune mai veche. Mă, fârtaților... Luci' al nost', săracu', avea programu' lui lejer, convenabil și prestabilit. De voie. Pe priorități. Toată săptămâna o aburea la serviciu, ca un belfer, se cruța, iar sâmbăta, duminica și de sărbători
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai sufere. Adică să nu-l mai auzim cum guiță când îi tăiem beregata, se adresă Ascroafei, un bătrân octogenar, celor de față. Am auzit prostia asta cu vreo doi ani în urmă, dar acum vrea să se pună pe tapet. - Ce spui, moș Ghiță, replică Sfârlă, să nu mai sufere? Să numai guițe? - Da, bă, ce te miri așa? Poți să-l tai de Crăciun sau, mă rog, când vrei, dar să nu-l mai faci să sufere, accentuează Ascroafei
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ani în urmă, cînd Battersea Dogs and Cats Home construiește primele adăposturi pentru cîinii și pisicile străzii în 1860, inițiază metode „umane” de eutanasiere în 1883, se opune vivisecției în 1884 etc. În România, doar campaniile electorale repun problema pe tapet, periodic, și o ascund sub preș după alegeri. Ca peste tot, apariția cîinilor pe străzile orașului naște imediat tensiuni între cetățeni și conflicte între aceștia și stat, respectiv administrațiile locale. „Ce e de făcut ?”, se întreabă și unii, și alții
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fără treptele scării de la intrarea principală, fără uși și cu ferestrele ca niște mari orbite speriate. Doar când ajunse, pe trotuar, chiar în fața porții, își dădu seama că odăile din fund dispăruseră, lăsând să se vadă, stingher, un perete cu tapetul albăstrui, de mult zdrențuit, și sus, la etaj, restul scării de lemn care ducea în pod. Mai cercetă o dată, cât de departe izbuti să pătrundă cu privirile prin ploaia măruntă, dar nu întîlni decât aceeași stradă îngropată în noroi, pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ale trecutului... - O parte din viața mea care se duce, o întrerupse Ieronim, copilăria și adolescența mea, îngropate pentru totdeauna, fără urme etcetera, etcetera... Și pentru că îl vedea că privește visător brațul macaralei care se pregătea să lovească peretele cu tapetul albăstrui. Marina adăugă: - Etcetera, etcetera! Ai dreptate. Orice viață, oricât ar fi ea de nobilă, de unică, se poate rezuma, la un moment dat, prin această formulă: etcetera, etcetera... - Suntem de perfect acord, spuse Ieronim continuând să urmărească manevra macaralei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lui așa i se întâmplase. Fereastra salonașului, permanent deschisă, nu reușea să gonească izul de igrasie al zidurilor vechi, prost întreținute, și mirosurile prea omenești - mâncare, praf, colonie vărsată din belșug ca să acopere restul -, probabil de multă vreme intrate în tapetul uzat, cândva, pare-se, bleu-vert, cu flori și crenguțe. Însă, pe lângă semnele de strâmtorare, locuința avea, risipite ici colo, indiciile unui timp mai prosper : o frumoasă farfurie japoneză cloisonnée, atârnată pe un perete, un frumos ceas vechi pe marmora sobei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
puțin încărcat. Ulterior, însă, întâmplarea a fost apreciată ca extrem de semnificativă și a adăugat o nouă dimensiune la considerabila reputație sau, mai bine zis, la „mitul“ lui George. Incidente din trecut, inclusiv spargerea colecției de sticlărie, au fost readuse pe tapet și privite într-o lumină nouă. Cetățenii mai școliți au făcut imediat comparații cu perioade similare din istoria orașului, de pildă cu cazul predicatorului care se credea Hristos, semn urmat imediat de o acțiune violentă, (în cazul menționat a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
hârtia scrisă. Camera lui John Robert mai păstra câte ceva din splendoarea apusă, sub forma unei pretențiozități greoaie, fară noimă, care-ți sugera un club de noapte abandonat. Trei dintre pereți erau tapetați cu un material negru, lucios, plesnit pe alocuri. Tapetul zidului din fața ușii reprezenta un desen zigzagat, verde cu argintiu. Un scrin înalt, îngust, de un negru lucios, care nu părea a fi nici de lemn, nici de metal, și un garderob înalt și îngust, de aceeași culoare, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu părea a fi nici de lemn, nici de metal, și un garderob înalt și îngust, de aceeași culoare, cu o oglindă înaltă și îngustă, elipsoidală, își făceau, cu stângăcie, datoria de uriașe ornamente. Covorul relua modelul verde argintiu al tapetului, adăugându-i câteva linii accentuat negre. O canapea joasă, verde deschis, cu brațe foarte turtite, îmbrățișa o puzderie de perne mici, negre. În fotoliu capitonat cu creton, o masă de birou funcționărească, acoperită cu plastic, și un scaun pătrunseseră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
merituos jucător în echipa de cricket sau câștigător al unei burse universitare. (Gazeta prezentase și unica poezie publicată a lui Tom, un poem extrem de slab, dar pe acesta, din fericire, John Robert nu-l citise.) Familia McCaffrey era mereu pe tapet, și nu numai pentru locuitorii obișnuiți din Ennistone, ci și pentru John Robert, în exilul său. Într-un fel ciudat, John Robert, văduvit în străinătate de cămin, legături și prieteni, se simțea apropiat de cei din familiile McCaffrey și Stillowen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de o însoțitoare-cameristă și că eu nu sunt... decât atât. — Dar ea n-o să creadă așa ceva. — O, ea... nu știu, nu știu. Pearl începu să plângă. Întreaga zi nu vărsase o lacrimă. Își lipi fața de perete și plânse în tapet. — Nu plânge, te rog. Emma se lăsă în genunchi pe scări și încercă să o cuprindă în brațe, dar Pearl îl respinse. În legătură cu Hattie, continuă el, sunt sigur... nu există un „prea târziu“. Nu plânge, Doamne, ce păcat că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
secularizării averilor mănăstirești, s-a ridicat cu dârzenie și hotărâre împotriva acelor deputați (puțini la număr) care, sub un pretext sau altul, interpretau actul guvernului Kogălniceanu ca inoportun: <Domnilor, e o vreme foarte îndelungată de când se găsește această chestiune pe tapet. Nu e un ministru căruia să nu i se fi imputat că nu a dat soluțiune acestei chestii a mănăstirilor. Astăzi - arăta el cu disimulată mândrie - se prezintă un minister înaintea dvs. și vă propune acea soluțiune dorită de atâta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fierbea sângele. Am plecat făgăduindu-i că voi reveni. Și m-am ținut de vorbă. Am revăzut-o de câteva ori, dar explicația tot nu s-a produs. Îi povesteam de reparațiile casei care erau pe sfârșite, o întrebam ce tapet i-ar plăcea pentru salonaș, o consultam de unde să ne procurăm mobila. Uneori, îi priveam pe furiș chipul senin, cu aerul ei inocent de copila. Mânia mă aprindea brusc: " Ah, ticăloasa!" Ce putere stranie mă împiedica să dezlănțui urgia? De ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Stimatul meu domn, Înainte de toate vă rog să aveți răbdarea de a citi până la sfârșit scrisoarea mea. Cunosc bunăvoința și zelul d-voastre ca administrator și de aceea nu mă-ndoiesc că vă vor interesi cestiunile ce le pun pe tapet, dar a căror dizlegare n-o încerc decât foarte parțial. Cunoașteți mai bine decât [2 de ]2 mine greutățile pe cari le poartă poporul nostru rural și știți că sub dânsele el sărăcește din zi în zi și că numărul
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
la țară/ Unde te-ai născut,/Ai cântat Vasile, viața ta de câine,/Viața ta amară/De la început...” De unde și titlul acestei cărți - „Picătura amară” Vasile Comaniță străbătut de un spirit civic dezvoltat își înmoaie pana în social, aducând pe tapet toate racilele vremurilor actuale, sugestiv intitulate și subtritate FRAȚILOR, MI-I FOAME! Sunt deplânse: jăcmăneala codrilor, falimentul băncilor, imigrația, sărmanii bătrâni, abuzurile oamenilor politici, structura lor securistă, boschetarii, destinul țăranilor („Ce faci acolo bădie?/Repar la o sărăcie/ S-o
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]