959 matches
-
tataie, „Ne-am rupt gâtul uitându-ne după cârduri”; nu ne-am consolat ușor mai ales că, într-o seară, mamaia i-a spus lui tataie: -Știu de la maica mea că cineva o să se ducă cât de curând, crezi că...? Tataie a sărit ca fript și pentru prima dată l-am văzut cu un aer așa de serios, că m-am speriat: -Susano, nu vorbi de moarte, du-te și te caută la doctori; vinde dubla de porumb. Nu sta, cu
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
Am simțit ceva greu și amar care îmi intra în suflet și mă sufoca. Nu înțelegeam prea mult, dar bănuiam că ceva nu era în regulă. Dacă mamaia vorbea puțin, dacă nu puteai să râzi cu ea așa cum glumeam cu tataie, o iubeam și nu vroiam să o pierd ca pe berze; mi-am ținut barba cu mâna să nu-mi tremure și am hotărât. Dacă ea pleacă, pe ea am să o caut. A doua zi i-am spus lui
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
o iubeam și nu vroiam să o pierd ca pe berze; mi-am ținut barba cu mâna să nu-mi tremure și am hotărât. Dacă ea pleacă, pe ea am să o caut. A doua zi i-am spus lui tataie: -Vreau să vin cu tine în câmp; dacă nu mă iei, am să-i spun mamaiei că vreau să plec la mami. Știam că plecarea mea însemna să-și obosească bidivii, să mă ducă acasă, lucru care îl speria mai
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
iei, am să-i spun mamaiei că vreau să plec la mami. Știam că plecarea mea însemna să-și obosească bidivii, să mă ducă acasă, lucru care îl speria mai mult decât orice prostie pe care aș fi făcut-o. Tataie nu mi-a răspuns nimic, mi-a pus în căruță perna din pene de gâscă, pe care mamaia o făcuse special pentru mine, să nu stau direct pe scândură și după ce a adus coșul cu mâncare, fără să o privească
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
îi trăgea Fetiței câte un bici pe spate. Când ridica biciul, întorceam capul. Înainte să ieșim din sat, am țipat la el printre lacrimi. -Tataie, ai să o omori și o vom pierde și pe ea cum am pierdut berzele! Tataie a lăsat biciul în jos și după ce și-a împins pălăria spre ceafă, puțin rușinat, cu o voce care nu ar fi fost a lui mi-a zis: -Lasă să o bat eu că or să mi-o ia! -Cine
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
în jos și după ce și-a împins pălăria spre ceafă, puțin rușinat, cu o voce care nu ar fi fost a lui mi-a zis: -Lasă să o bat eu că or să mi-o ia! -Cine ți-o ia, tataie? am sărit nervoasă. -Statul, tataie! mi-a răspuns, mirat că era singura problemă de care nu eram la curent. Nu știam ce înseamnă statul. Înțelegeam numai că era cineva la care tataie nu se putea opune și de care îi
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
a împins pălăria spre ceafă, puțin rușinat, cu o voce care nu ar fi fost a lui mi-a zis: -Lasă să o bat eu că or să mi-o ia! -Cine ți-o ia, tataie? am sărit nervoasă. -Statul, tataie! mi-a răspuns, mirat că era singura problemă de care nu eram la curent. Nu știam ce înseamnă statul. Înțelegeam numai că era cineva la care tataie nu se putea opune și de care îi era frică. În capul meu
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
să mi-o ia! -Cine ți-o ia, tataie? am sărit nervoasă. -Statul, tataie! mi-a răspuns, mirat că era singura problemă de care nu eram la curent. Nu știam ce înseamnă statul. Înțelegeam numai că era cineva la care tataie nu se putea opune și de care îi era frică. În capul meu trebuia să fie cineva mai rău decât milițianul, care se plimba toată ziua cu bicicletă cu far, de care auzisem că ar fi fost singura din sat
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
ăsta al tău, ce treabă are cu „Fetița” noastră? După ce m-am gândit puțin am privit cu milă la „Fetița” și am întrebat: -Păi dacă zici că ți-o iau, tu o mai bați? Or să o bată străinii destul! Tataie a oftat și a lăsat în jos și biciul, dar și privirea. Mă gândeam la „Fetița” noastră. În ochii mei era cea mai frumoasă iapă din sat: neagră, cu două pete mari albe ca zăpada, una în vârful frunții, între
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
dar și privirea. Mă gândeam la „Fetița” noastră. În ochii mei era cea mai frumoasă iapă din sat: neagră, cu două pete mari albe ca zăpada, una în vârful frunții, între urechi și alta sub gât. Când îl auzea pe tataie vorbind sau mergând prin curte, necheza, iar el lăsa totul și intra să-i frece gâtul sau să-i șoptească ceva la ureche. Îmi întindeam și eu urechile cât puteam, dar nu înțelegeam niciodată ce ar putea să-i spună
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
trebuia să-mi trezească pe loc curiozitatea. Mi-am întors capul plictisită; „Tocmai acum când sunt supărată s-a trezit și el cu măiculița lui”, mi-am spus în gând și să nu-l supăr, am mârîit printre dinți: -Măi, tataie, îmi spui mereu că nu ai cunoscut-o, spune-mi o dată de ce, ca să terminăm cu povestea asta. Trebuia să fiu rea înainte să-și înceapă povestea, așa că, mai grăbită decât el, am completat: -Ai să pleci într-o zi după
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
nu o să știu nimic despre „măiculița asta”. -Dacă nu vrei, nu am să-ți povestesc nimic, s-a grăbit și el să-mi răspundă. Supărat de lipsa mea de interes a ridicat iar biciul, dar cum sărisem repede în picioare, tataie l-a lăsat să-i cadă din mână. Eu am oftat, iar „Fetița”, bănuind și-a grăbit galopul. -Ce spuneai, tataie? am reînceput de frică să nu-i tragă vreun bici. Tataie tăcea. Privea câmpul în lung și în lat.
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
să-mi răspundă. Supărat de lipsa mea de interes a ridicat iar biciul, dar cum sărisem repede în picioare, tataie l-a lăsat să-i cadă din mână. Eu am oftat, iar „Fetița”, bănuind și-a grăbit galopul. -Ce spuneai, tataie? am reînceput de frică să nu-i tragă vreun bici. Tataie tăcea. Privea câmpul în lung și în lat. -A fost frumoasă măiculița ta? l-am întrebat cu ironie. Trezit din gândurile lui, tataie mi-a răspuns de data aceasta
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
iar biciul, dar cum sărisem repede în picioare, tataie l-a lăsat să-i cadă din mână. Eu am oftat, iar „Fetița”, bănuind și-a grăbit galopul. -Ce spuneai, tataie? am reînceput de frică să nu-i tragă vreun bici. Tataie tăcea. Privea câmpul în lung și în lat. -A fost frumoasă măiculița ta? l-am întrebat cu ironie. Trezit din gândurile lui, tataie mi-a răspuns de data aceasta cu voce veselă: -Semăn cu ea! Așa îmi spunea nenea înainte
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
și-a grăbit galopul. -Ce spuneai, tataie? am reînceput de frică să nu-i tragă vreun bici. Tataie tăcea. Privea câmpul în lung și în lat. -A fost frumoasă măiculița ta? l-am întrebat cu ironie. Trezit din gândurile lui, tataie mi-a răspuns de data aceasta cu voce veselă: -Semăn cu ea! Așa îmi spunea nenea înainte să moară, a continuat grăbit. Dumnezeu să-i odihnească oasele! Și țățica Ioana, ei au cunoscut-o, erau mari când a murit. Mă
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
răspuns de data aceasta cu voce veselă: -Semăn cu ea! Așa îmi spunea nenea înainte să moară, a continuat grăbit. Dumnezeu să-i odihnească oasele! Și țățica Ioana, ei au cunoscut-o, erau mari când a murit. Mă uitam la tataie cu milă, îmi spusese că măiculița lui fusese frumoasă. -Tataie, cum poți să spui că a fost frumoasă, i-am spus râzând. -Ah! Vrei să spui că eu...?! și înțelegându-mi gândul, fără să continuie fraza a început și el
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
-Ah! Vrei să spui că eu...?! și înțelegându-mi gândul, fără să continuie fraza a început și el să râdă. Râdeam amândoi în plin câmp, eu un copil care peste câteva luni mergeam la școală și împlineam șapte ani și tataie, care, peste nu mult timp, avea să-și amintească la fel ca în vis, că, ani de-a rândul, și-a mânat caiii la pământul de lângă gară. -Tataie, de ce ai pământul așa departe? -Păi nu eu l-am luat, măi
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
care, peste nu mult timp, avea să-și amintească la fel ca în vis, că, ani de-a rândul, și-a mânat caiii la pământul de lângă gară. -Tataie, de ce ai pământul așa departe? -Păi nu eu l-am luat, măi tataie, ăsta este a lu mă-ta-mare, de la părinții ei! mi-a răspuns el cu voce serioasă. -Și al tău? -De o viață încerc să-ți spun de măiculița mea și nu vrei să mă asculți, parcă eu nu știu, hoațo, că
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
al tău? -De o viață încerc să-ți spun de măiculița mea și nu vrei să mă asculți, parcă eu nu știu, hoațo, că tu vrei să-ți povestesc numai despre tine! mi-a răspuns râzând. Râdeam în hohote. Deci tataie îmi cunoștea șmecheria și mă lăsa să cred tot timpul că aș fi mai deșteaptă decât el. -Hai, tataie, începe! Dar mai întâi să-mi spui de ce ți-au spus Gogu, de ce nu ți-au găsit și ei un nume
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
eu nu știu, hoațo, că tu vrei să-ți povestesc numai despre tine! mi-a răspuns râzând. Râdeam în hohote. Deci tataie îmi cunoștea șmecheria și mă lăsa să cred tot timpul că aș fi mai deșteaptă decât el. -Hai, tataie, începe! Dar mai întâi să-mi spui de ce ți-au spus Gogu, de ce nu ți-au găsit și ei un nume mai frumos? l-am întrebat ceva mai interesată de poveste decât la început. Știam că aveam un alt motiv
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
să-mi spui de ce ți-au spus Gogu, de ce nu ți-au găsit și ei un nume mai frumos? l-am întrebat ceva mai interesată de poveste decât la început. Știam că aveam un alt motiv să râd de el. Tataie și-a tras pălăria pe frunte, s-a scărpinat în cap, a scrutat cu privirea distanța până la pământul lui și fără să-l mai întreb a început: -După ce m-a născut măicuța, la un an a murit. Eram săraci
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
frunte, s-a scărpinat în cap, a scrutat cu privirea distanța până la pământul lui și fără să-l mai întreb a început: -După ce m-a născut măicuța, la un an a murit. Eram săraci, tare săracă mai era lumea tataie și noi printre ei. Își căuta cuvintele emoționat. Pentru prima dată nu mi-am permis să râd. Știam de la mamaia că aveam limba lungă și de teamă să nu-mi scape ceva să-l supăr, mi-am acoperit gura cu
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
vreo șapte ani, a murit și taica, a oftat trecându-și mâna peste pleoape, după care cu o voce care nu părea a lui, a continuat: Și pe urmă m-au pus argat la tac-tu-mare, ăla bătrân. -Care este ăla, tataie, că eu nu-l cunosc? am sărit ca arsă, aproape să cad din căruță. -La ăia bătrâni ai lui mă-ta-mare. Aveam grijă de le dădeam apă vitelor, măturam prin curte, eu știu ce mai făceam? Și toate astea numai pentru
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
am luat palma încet de la gură și fără să clipesc, am simțit că mă durea ceva și nu știam ce. Aceeași durere ca în ziua când am înțeles că berzele noastre nu vor mai veni niciodată. Îmi era milă de tataie pentru că îl necăjisem tot timpul. Mi-am răsucit două degete unul peste altul și fără să mă vadă tataie, am jurat că nu îl voi mai supăra. -Cu ce te încălțai? l-am întrebat ca să-l scot din muțeala în
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
ce. Aceeași durere ca în ziua când am înțeles că berzele noastre nu vor mai veni niciodată. Îmi era milă de tataie pentru că îl necăjisem tot timpul. Mi-am răsucit două degete unul peste altul și fără să mă vadă tataie, am jurat că nu îl voi mai supăra. -Cu ce te încălțai? l-am întrebat ca să-l scot din muțeala în care căzuse. -De când se topea zăpada, până cădea bruma, desculț. Iarna aveam opinci bune, făcute de tac-tu-mare ăla
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]