675 matches
-
dorit țării sale decât prosperitate, grandoare și recunoaștere internațională. Eminescu n-a trăit într-o societate plină de ”miliardari de carton”, ci, într-una impregnată de epigoni, de falși patrioți și de demagogi. A stat pe bănci de lemn, în taverne mohorâte, unde a cunoscut viața proletarului român, care-și găsea alinarea în cinzeaca de mastică sau de țuică îndoită cu apă. Eminescu a văzut că Steaua României este atât de sus, încât luminii adevărului și prosperității îi trebuie mii de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93376]
-
în ureche, traficantul de arme pentru republică, mergea în acele colțuri pe care ceilalți le evitau, surâzând enigmatic, ca și cum ar fi fost sigur că glonțul și moartea nu îl pot atinge. Seara, atunci când se reuneau în jurul unor mese afumate în taverna din sat, Corto tăcea cu același surâs pe care nimeni dintre cei din jurul său nu îl putea citi până la capăt. Undeva, în rotocoalele de fum ale țigărilor ce se înșurubau ca un maelström, Corto își putea vedea clipele propriei sale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
al lui Shakespeare. Să sperăm ca va rămâne așa. Altfel, ar fi capabil să mă omoare. A și promis-o, de altfel, de atâtea ori. Oare unde se va fi găsind Rasputin acum ? În nopțile pe care le petrecea în taverna din satul în care se dădeau luptele, Corto privea, din când în când, scrisorile pe care ciudatul și sanguinarul său prieten le trimitea din insula misterioasă al cărei proprietar era. Cu un scris înflorat și elegant (un scris ce părea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ne va fi dat să îmbătrânim niciodată, Ernestway, zâmbise Corto îmbrățisându-l la despărțire cu un elan romantic pe care nu și-l putuse opri. Aștept să citesc. Nu uita de zilele de pe frontul italian și de aurul Muntenegrului. Din pragul tavernei, privirea lui Corto încadra siluetele lui Hemingway și Joris Ivens, îndepărtându-se către tumultul altor zile și fronturi. Nu ne fi dat să îmbătrânim niciodată cu adevărat, repeta Corto cu zâmbetul său enigmatic, dar asta este deja o altă povesteă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ramă atârnată pe perete și și-au concentrat atenția asupra fotografiei unui drum. — Din ziua În care alcoolul a fost interzis și denigrat În Întregul Orient Mijlociu musulman. Dintotdeauna, a mormăit Caricaturistul Alcoolic. Gândiți-vă la istoria otomană. La toate tavernele alea, la toate mezes inventate pentru a Însoți un pahar... se pare că tipii ăia se distrau de minune. Nouă, ca nație, ne place alcolul, de ce să nu acceptăm asta? Asta e o societate căreia Îi place să bea vârtos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trecea amețit pe lângă meșteri de hamuri, pantofari, lucrătorii de metal și bijutieri, iar ici și colo, simțurile sale erau ispitite de câte un vânzător de produse de patiserie, care-și purta marfa pe cap, de miasma alcoolului de la câte o tavernă sau de izma de tămâie sfințită de la capela de alături. După ce traversă apoi și piața de chilipiruri, cu propriul ei miros de lucruri stătute și vechi, Porfiri intră în sfârșit în casa de amanet Limașin, unde prezența i-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o glumă. Credeți că l-am omorât pentru asta? ă Cine sunt acești bărbați? Govorov și Rataziaiev? ă Nu știu. Erau prietenii lui Goriancikov. Goriancikov știa tot felul de oameni. Ăștia erau doi oameni care se aflau din întâmplare în tavernă atunci. Nu îi mai întâlnisem până atunci. Erau actori, parcă. Sau fuseseră. ă Amândoi erau actori? ă Așa cred. Nu-mi amintesc exact, fiindcă eram beat. Cred că așa s-au cunoscut unul pe altul. ă Constantin Chirilovici, spuse Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Mi se pare că l-am văzut jucând în ceva. Cu mulți ani în urmă. ă Am permisiunea prokurorului de a investiga dispariția sa. Nicodim Fomici aprobă. ă Aș vrea ca unul din ofițerii dumitale să ia fotografia pe la tavernele din zona Haymarket. Rataziaiev a semnat un document care a fost întocmit la una din bombele de lângă Haymarket, după spusele lui Virginski. Oricine este trimis trebuie să înceapă de la Haymarket înspre exterior. ă Pare o slujbă bună pentru Salitov. Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
încrezător că Țarul îți este de asemenea recunoscător. Se înclină solemn, clipind, ca și cum astfel ar fi autorizat să-i răsplătească serviciile femeii. Capitolul șaptesprezece Evazivul Govorov Încă o misie dată dracului. Locotenentul Salitov coborî pentru a șaptea oară într-o tavernă și deja era scârbit de mirosul acestor localuri. Aerul, mustind cu miros de tărie, îi făcea ochii să plângă. Pe scări fu îmbrâncit de doi bețivi care părăseau bomba. Nu era nimic malițios în gestul lor, deși aceștia păreau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
scris, un raft de cărți și, sprijintă lângă el, o chitară țigănească cu șapte corzi. Masa de scris cerea mai multă atenție și, chiar de la distanță, Salitov recunoscu mai multe fotografii de genul celor pe care le confiscase de la proprietarul tavernei. De fapt, acolo se aflau mai multe copii ale unei fotografii, în care apărea din nou fata aceea, prostituata care a fost adusă la secție pentru că furase o sută de ruble. Poza o arăta goală, întinsă pe canapeaua lui Govorov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Am înțeles. și mai recent? Prințul Bikov își închise ochii tremurând. ă Prin intermediul lui Govorov, el a devenit implicat în anumite... activități murdare. Porfiri deschise un sertar de la biroul său și scoase fotografiile pe care Salitov le confiscase de la patronul tavernei. Le răsfirase și le împinse spre Prințul Bikov pe cele care conțineau figuri masculine. Prințul își strînse buzele a dezgust și încuviință. ă Da. Acesta este Ratziaiev. În toate este Rataziaiev. Porfiri adună fotografiile. Prințul Bikov își întoarse privirea tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nici măcar să-mi amintesc fața ei. Din lumea aceea de morți, ea era cea mai moartă. La capătul coridorului am găsit o nouă scară, apoi o ușă. Am intrat Într-o Încăpere plină de fum și urât mirositoare; era o tavernă, un bistrou, un bar oriental, cu chelneri de culoare, cu clienți de ocazie asudați, frigări unse de grăsime și halbe de bere. Ieșeam pe ușa aceea ca unul care fusese dinainte acolo și se dusese să urineze. Nimeni nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fi zis am Înțeles, poți să treci, eu n-am văzut nimic. 115 Dacă ochiul ar putea vedea demonii care populează universul, existența ar fi imposibilă. (Talmud, Berakhoth, 6) Ieșisem din bar și mă pomenisem În mijlocul luminilor de la Porte St-Martin. Taverna din care ieșisem era orientală, și, orientale erau și celelalte bodegi din jur, Încă luminate. Miros de cuscus și de falafel, și Înghesuială. Tineri În cete, flămânzi, mulți cu câte-un sac de dormit, grupuri. Nu puteam intra Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
carne proaspătă. Biserica Saint-Merri. Vizavi de ea, Librairie la Vouivre, pe trei sferturi ocultistă. Nu trebuie să mă las pradă isteriei. Cotesc pe rue des Lombards, poate numai ca să evit un pluton de fete scandinave care ies râzând dintr-o tavernă Încă deschisă. Tăceți, nu știți că până și Lorenza a murit? Dar e moartă? Și dacă eu sunt cel mort? Rue des Lombards: din ea se ramifică perpendicular rue Flamel, iar În capătul lui rue Flamel se zărește, alb, Tour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
colțul lui rue de Montmorency. La numărul 51, casa lui Nicolas Flamel. Între Bafomet și Templu. Agerul spagirist știa bine cu cine trebuia să aibă de-a face. Pubele pline de o murdărie infectă, În fața unei case de epocă incertă, Taverne Nicolas Flamet. Casa-i veche, au restaurat-o În scopuri turistice, pentru diabolici de rangul cel mai prizărit, Hylicii. Alături e un bar american cu un anunț publicitar de la Apple Computers: „Secouez-vous les puces“ (puricii sunt acei buggs, greșelile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ochii de pe el, și hai să mîncăm micul dejun. Numai la pomenirea micului dejun Wakefield e pe cale să verse din nou, dar urmează sfatul primit și se tîrăște pe buci departe de șarpe. Anton Îl conduce la mașina rămasă la tavernă și Își face numărul lui de samsar tot drumul, fiecare cuvînt fiind o țepușă Înfiptă În trupul lui Wakefield. Wakefield conduce orbește un timp, cu capul crăpîndu-i de durere și trăgînd, la fiecare cîteva minute, cîte o dușcă din bidonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
învîrtesc într-un dans nebun figuri de oțel așezate deasupra. (...) principiul său - dacă ar avea unul - ar fi negarea oricărui principiu, respingerea oricărei teorii. Căci cei care vorbesc prin el sînt declasații”. Finalul articolului este un îndemn „prerevoluționar”: „Dar în tavernele și lupanarele ce ne-ar înfățișa Rusia, aerul e irespirabil. Afară, atmosfera e apăsătoare, cerul e încărcat de nori. Se simte trebuința furtunii răcoritoare! Și atunci, goelandul, pasărea maritimă, vestitoare de furtuni, se înalță și domină tumultul de talazuri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în vreme ce rebelii asediau cetatea și amenințau să-i ucidă pe cei trei fii ai ei, luați prizonieri, s-a urcat pe ziduri și le-a arătat rebelilor pântecul, strigînd: Am cu ce face alții"... ― Nu cunoșteam întîmplarea. ― Era povestită prin taverne cu ani în urmă. ― Galilei, chiar nu vrei să te întorci la bucuriile care fac plăcută viața? ― Nu cred că mai pot. Lumea e plină de surprize urâte. ― Erai un om vesel. Un răsfățat. ― Mă întreb uneori, ce anume m-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
e rușine, Stiliano? Cum ai putut să apari în public în halul ăsta, în văzul tuturor? Nu-ți vine să intri-n pământ pentru dezonoarea cu care întinezi numele tău și pe cel al familiei tale, petrecându-ți nopțile în taverne, printre prostituate, căni de vin și zaruri? Aflându-mă prea aproape de el, m-a împins cât colo, trântindu-mă pe jos și strigând: - Tocmai tu, care la douăzeci și șase de ani ești un angajat al acestui palat! Am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
necontenitul țârâit al greierilor, de orăcăitul asurzitor al broaștelor și chiar și de cântecul priveghetoarei, scoteam moneda căpătată de la Kakko și o tot învârteam între degete. Flacăra lămpii împrăștia o lumină galbenă-roșiatică, iar eu vedeam în ea, cu mâhnire, clădirile, tavernele și bordelurile din Cividale. Nu fusese greu să mă las de băutură, însă femeile îmi cam lipseau. Ajunsesem să visez împreunări, trezindu-mă mânjit de propria sămânță. Odată cu trecerea săptămânilor, situația se înrăutățea, și chinul începea să se întrevadă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cetate. Unii pe jos și unii călare pe măgari și în care trase de boi cu coarne enorme; alții coborau din bărci minuscule de-a lungul canalelor mocirloase. Ne-am oprit la aproape două sute de pași de porți, în fața unei taverne, a cărei firmă era reprezentată de două coarne de bivol puse deasupra ușii. Pe o tăbliță de lemn atârnată pe zid călătorii erau informați că prețurile la mâncare și la paturi erau la jumătate față de cele din cetate. Jur-împrejur erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sau o febră banală ca să fii respins înapoi de paznicii porților. În fiecare dimineață trei funcționari, de obicei medici de rang inferior, treceau însoțiți de soldați să-i controleze pe cei bolnavi, hotărând cine putea să intre și cine nu. Taverna era curată, destinată mai mult negustorilor decât pelerinilor. Cârciumarul ne-a întrebat de ce n-am intrat direct în Ravenna. Trebuia să dea raportul sanitarilor a doua zi dimineața, s-a scuzat el cu un aer grav. I-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu bani. Unul din fiii săi a dat o fugă în oraș până la negustorul Mattia, ducându-i scrisoarea de la tatăl meu. Cârciumarul ne-a păstrat o odaie, locuri la masă, îngăduindu-ne chiar să ne spălăm într-o adăpătoare din spatele tavernei. Băiatul s-a întors împreună cu Mattia. Era un bătrân slăbănog, aproape chel, cu excepția unui cerc de păr cărunt, rar și lung ce-i atârna la spate. Deși era uscat, avea un pântece proeminent, și o groază de vinișoare albăstrui făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o temniță, am luat-o la fugă pe străzile deja întunecate din Pavia. Am colindat ore-n șir, înfășurat într-o manta cu glugă, fără vreo țintă anume, îmboldit de durere și de mânie. Pe când dădeam să intru într-o tavernă, care era și lupanarul cel mai spurcat din oraș, am zărit o ușă deschizându-se și ieșind lumina tremurătoare a unei lămpi. A fost momentul în care El a dat de oaia rătăcită, drept care m-a luat în brațe pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
merișor, care Însă era de mult timp trecută În neființă. Un câine acrobat sau foarte Înalt depusese niște excremente cilindrice pe pământul ars al acesteia semănat cu chiștoace de țigări cu fluturași de hârtie care făceau reclamă meniului restaurantului-pizzerie La Taverna del Duca. În piața pentru pietoni, mașinile invitaților erau totuși parcate: șoferii nici măcar nu se chinuiseră să le parcheze la marginea pieței. Le aranjaseră În centru, În jurul fântânii de secol XV, peste tot, căci oricum gardienii publici nu treceau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]