440 matches
-
de vizualizare a Parizienei sunt multiple: comportamentul, vestimentația, discursul, spațiile, ocupațiile. Femeia pariziana oferă un spectacol total că intrigă (de tip dramatic), acțiune (organizată că "lovituri de teatru"), portret (spectaculos), comportament (emfatic), receptare (epatarea spectatorului). Pariziana prezintă indici evidenți de teatralitate și invită la o receptare că o reprezentație bine montată. Creativitatea Parizienei se dezvăluie prin constituirea vieții sale că acțiune de tip dramatic, a unui scenariu propriu și a montării în scenă originale, cu o atmosferă deosebită, climat afectiv, temperatura
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care le creează o funcție de cultură. Omul este un actor atras în teatrul lumii, care duce la afirmarea și la punerea lui în evidență. "Avem în ființă noastră codificat rolul de actor, după cum lumea poartă în ea codul genetic al teatralității și își joacă în mod predeterminat propriul spectacol. (...) Lumea că teatru e o viziune care se nutrește din dualitatea existenței, din jocul dialectic al contrariilor și discrepanta dintre evidență și aparentă ce se traduce în discrepanta dintre semn și sens
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
rôle qu'ils jouent vis-à-vis de leurs semblables" [Maupassant, La Confession, în La parure, p.565]. La Maupassant adevăratul și falsul nu se deosebesc în nici un fel: bijuteriile sunt adevărate, garnitură e falsă, iar aparent totul e invers. Însă finalitatea teatralității nu este doar în a disimula, ci și în a crea un consens euforic, ca în piesele lui Molière. Aparențele arată partea frumoasă a lucrurilor, recreând atmosferă hedonista din perioada cercetată. A părea înlocuiește categoriile clasice ale frumosului/uratului 161
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
fondului. Pariziana instituie o poetica și o estetică nouă cea a aparentei. Conform acestui program, ea își construiește viața că opera de artă162. În ipostaza să creatoare, de artist, Pariziana privilegiază partea estetică a căutării propriei identități. Cât privește femeia, teatralitatea ei este inerentă, așa cum afirma academicianul Mihai Cimpoi în contextul unei fenomenologii a spiritului teatral al lumii, vorbind despre "teatralitatea ființei feminine" [Esență ființei, p.245]. Femeile franceze, sub Napoleon al III-lea, au "pasiunea aparentei"163, observă Françoise Giroud
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
opera de artă162. În ipostaza să creatoare, de artist, Pariziana privilegiază partea estetică a căutării propriei identități. Cât privește femeia, teatralitatea ei este inerentă, așa cum afirma academicianul Mihai Cimpoi în contextul unei fenomenologii a spiritului teatral al lumii, vorbind despre "teatralitatea ființei feminine" [Esență ființei, p.245]. Femeile franceze, sub Napoleon al III-lea, au "pasiunea aparentei"163, observă Françoise Giroud [p.75]. La nivelul personajului, universul aparentelor se constituie din simbolurile de statut, vestimentație, casa, rituri, gesturi expresive. La punerea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
M.Van Buuren consideră că la Zola "le théâtre est un jeu destiné à tromper le spectateur: l'acteur est un imposteur qui cache șes intentions criminelles sous une apparence hypocrite" [p.177]. A fost consemnata în mod special și teatralitatea românului lui Flaubert: "le théâtre de Flaubert n'est pas dans șes pièces, mais dans șes romanș, disséminé sous la forme d'une théâtralité insistante qui contamine l'écriture à plusieurs niveaux" [Aurégan, p.92]: intrarea personajelor flaubertiene în universul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
prea mult (de aici proliferarea vodevilului, operetei, bufonadei ș.a.)173. Critică actuala îi reproșează teatrului acestui timp varietatea mică a subiectelor, lipsa de nuanțe și demonstrația moralizanta, dar apreciază că temele gravitează în jurul problemelor de actualitate 174. Sursă unei noi teatralități este în mare parte căutată în literatura: teatrul burghez se inspiră din românul foileton sau monden, opțiunile teatrului naturalist urmează opțiunile românului naturalist, iar teatrul parnasian și simbolist caută surse noi în poezie. Meritul dramaturgilor acestei perioade sunt tehnicile teatrale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
tehnicile teatrale savant construite (intrigi bine înlănțuite, dialoguri ordonate, ingeniozitate verbală). Metodă fundamentală a epocii realismul critic, care permite romancierilor să reprezinte contradicțiile și neajunsurile realității s-a adeverit a fi străină viziunii publicului burghez. Această circumstanță da naștere conceptului "teatralității", elaborat de criticul cel mai de vază al timpului, Francisque Sarcey. Afirmând pe scena o teatralitate afișată, o idealizare a vieții, un deosebit efect al jocului actorilor, a costumelor și a decorațiilor, aceasta concepție a devenit o fundamentare teoretică a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
critic, care permite romancierilor să reprezinte contradicțiile și neajunsurile realității s-a adeverit a fi străină viziunii publicului burghez. Această circumstanță da naștere conceptului "teatralității", elaborat de criticul cel mai de vază al timpului, Francisque Sarcey. Afirmând pe scena o teatralitate afișată, o idealizare a vieții, un deosebit efect al jocului actorilor, a costumelor și a decorațiilor, aceasta concepție a devenit o fundamentare teoretică a teatrului acestei perioade, care a contrapus realismului "grosolan" anumite legități specifice ale teatrului, care presupun înlocuirea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
o fundamentare teoretică a teatrului acestei perioade, care a contrapus realismului "grosolan" anumite legități specifice ale teatrului, care presupun înlocuirea adevărurilor vieții cu efecte de frumusețe externe și o armonie susținută a formelor [v. Levbarg, 1984, p.62, 63,70]. Teatralitatea compensează, sub aspectul formei, conținutul tematic limitat. Ceea ce ni se pare deosebit de important pentru teatrul acestei perioade, este faptul că teatrul își afișează teatralitatea. Astfel, dimensiunea estetică a teatrului acestei perioade depășește dimensiunea să socială, reprezentând elocvent universul mental al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de frumusețe externe și o armonie susținută a formelor [v. Levbarg, 1984, p.62, 63,70]. Teatralitatea compensează, sub aspectul formei, conținutul tematic limitat. Ceea ce ni se pare deosebit de important pentru teatrul acestei perioade, este faptul că teatrul își afișează teatralitatea. Astfel, dimensiunea estetică a teatrului acestei perioade depășește dimensiunea să socială, reprezentând elocvent universul mental al timpului. Teatrul de la începutul Republicii a Treia se caracterizează prin căutarea formelor dramaturgice noi, refuzul efectului teatralității, a perfecționismului tehnic și a rupturii dintre
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
perioade, este faptul că teatrul își afișează teatralitatea. Astfel, dimensiunea estetică a teatrului acestei perioade depășește dimensiunea să socială, reprezentând elocvent universul mental al timpului. Teatrul de la începutul Republicii a Treia se caracterizează prin căutarea formelor dramaturgice noi, refuzul efectului teatralității, a perfecționismului tehnic și a rupturii dintre literatura și dramaturgie. Doi creatori care au anumite interferente cu estetică naturalista sunt dramaturgul Henry Becques și regizorul André Antoine. În cele mai bune comedii "serioase" ale sale, Henry Becques (Leș Corbeaux, 1882
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
roluri este inegalabila. Pariziana este capabilă să pună la cale și să inventeze în mod constant scenarii 182, mai ales de felul acelora în care ea este protagonista. Gândirea ei imaginativa se manifestă plenar în scenariile și politica organizării spectacolului. Teatralitatea ordonează funcțiile personajelor în sisteme articulate. Dezvoltând diferite abordări textuale și dramaturgice, Pariziana joacă, de regulă, rolul de vedetă (Michèle de Burne, Clorinde Balbi, Nana) sau, uneori, pe cel de marionetă (Renée, Clăire Fromont, doamna și domnișoara Walter). Importantă femeii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și proporțiile unui spectacol care devine temeiul existenței sale în lume, proiectarea ființei sale. Conștientizând faptul că forma mentis este un principiu creator, Pariziana ajunge la trăirea într-o zonă confuză între realitate și rol, pusă în text sub semnul teatralității. Femeia pariziana înseamnă teatru în sine. Ea se impune prin atmosfera de sărbătoare, prin plăcerea jocului, prin improvizație, păstrând ceva din tradiția Commediei dell'Arte. Pariziana este, cum sugerează doamna Girardin, un rol care, ca orice rol, are mai puțin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este un promotor în comedia urbană, care se lansează în toate variantele acestui gen: comedia mondenă 195, comedia cotidiană, comedia căsătoriei 196, comedia sentimentelor 197, comedia seducției etc. Toate aceste elemente sunt sugestive pentru ceea ce se poate caracteriza că impresionantă teatralitate a femeii pariziene. 2.1.3. Spectacolul Puterii sau guvernarea din culise Cultură secolelor antecedente favorizează prioritatea puterii, independenței și ambiției, valori ce se răsfrâng și asupra relațiilor dintre bărbați și femei, constituite că relații de subordonare. Bărbatul este, de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cum ar fi cel al Consiliului de Stat304. Prin efectul de surpriză provocat, momentul apariției este decisiv 305. Publicul este sedus, victima a unei forțe iradiante. Prima apariție a Clorindei pe cal în fața lui Rougon este ieșită din comun prin teatralitatea să: "Elle a dit en riant qu'elle monterait bien avec le cheval, si l'escalier était assez large..." [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.77]. Ceremonia de intrare în scenă a Parizienei este întotdeauna o imagine impresionantă. Aparițiile de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
modelează corpul, vestimentația mulează corpul, obiceiurile formează și deformează corpul, parfumul corpului impregnează casă și haină etc. [ibidem, p.186-187]. Corpul este pus în scenă și dezvăluie multiplele excitații ale modernității: modă, jocul, succesiunea imaginilor și toate fantasmagoriile. Pariziana exploatează teatralitatea corpului său. Artă afișării corporale, părul lăsat pe spate, fardul, parfumurile, pudra toate participa la expunerea și erotizarea corpului feminin. Animat, pus în evidență de o anumită coregrafie, acesta devine o promisiune de plăcere pentru spectatorul bărbat și devine spectacol
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
deosebit, în sensul afirmării de sine (senzual și/sau intelectual), căutării și realizării personale. Ceea ce caracterizează Pariziana este căutarea socială (afirmarea și guvernarea feminină), sentimentală (mânia să de a seduce și de a lua de la capăt aventură) și creativitatea să (teatralitatea capacitatea de a inventa și interpreta scenarii) etc. Analizând specificitatea personajului, ajungem la concluzia că nu orice femeie care se naște sau locuiește la Paris este Pariziana, doar cea care are trăsăturile parizianității, o configurație anecdotica și o manifestare de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
această perioadă Parisul se constituie că un cadru al reprezentării teatralizate a umanului. Pariziana se implică în acest joc inițiatic de proporțiile urbei, iar caracterul ei impasibil și indiferent determina trăirea unor drame de factură existențiala a subiecților din jur. Teatralitatea este realitatea pe care Pariziana și-o creează. Teatralizării îi sunt supuse nu doar partea publică, dar și cea secretă, clandestina a existenței sale; teatru se joacă nu doar în fața unui public, dar chiar și pentru propria plăcere. Atingând fenomenul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ea le cumulează. Prin imaginație, dar și prin simțul cotidianului, femeia pariziana din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea "inventează" propriul destin, devenind autor, regizor, scenograf și actrița pe scena politică, privată și intimă. Pariziana ilustrează împlinirea principiului teatralității într-o singură persoană femeia-spectacol. Faptul că personajul Parizienei captează și captivează vine din capacitatea să de a oferi spectacol. Pasiunea scenei și a înscenării conferă Parizienei un statut complex de teatru în sine. Românul fixează aceste multiple ipostaze ale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
personajului Parizienei și a sagas-ului ei oferă un spectacol inedit, Pariziana personificând ideea de autoreprezentare a omului în cultura. Printr-o astfel de extensie a reprezentării, Pariziana contribuie la iconizarea textului românesc. Mai mult decât pentru un oarecare alt personaj, teatralitatea Parizienei este o artă a sintezei a imaginii și a cuvântului. În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, Femeia Nouă a devenit în Franța o realitate, iar Pariziana paradigmă să estetică. În secolul al XIX-lea, femeile sunt mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Mitanaliză și ideologie, în "Caietele echinox", Teoria și practica imaginii. Imaginar social, vol.III, Dacia, Cluj, 2002, p.118-125 NEGRICI, Eugen, Sistematică poeziei, Fundația Culturală Română, București, 1998 NICOLESCU, Basarab, Transdisciplinaritatea, Polirom, Iași, 1999 NICU, Horodniceanu, Eul flexibil sau despre teatralitate, București, 1999 NOICA, Constantin, Modelul cultural european, Humanitas, București, 1993 NOUSS, Alexis, Modernitatea, Paralelă 45, Pitești, 2000 OSTER, Daniel; GOULEMOT, Jean, La vie parisienne. Anthologie des mœurs du XIX e siècle, Sand /Conți, Paris, 1989 OUELLET, Roland, L'Univers du
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Zeii de asfalt, antropologie a urbanului, Cartea Românească, București, 2001 PAPAHAGI, Marian, Eros și utopie, Dacia, Cluj-Napoca, 1999 PARK, Robert Erza, Race and Culture, The Free Press, Glecoe, 1950 PATAPIEVICI, Horia-Roman, Omul recent, Humanitas, București, 2004 PAVEL Lăură, Ficțiune și teatralitate, Limes, Cluj-Napoca, 2003 PAVIS, Patrice, Dictionnaire du théâtre, Messidor, Editions sociales, Paris, 1987 PAVIS, Patrice, Slovar' teatra, Progress, Moscova, 1991 PAVLICENCU, Sergiu, Receptare și confluenta. Studii de literatură universală și comparată, USM, Chișinău, 1989 PAVLICENCU, Sergiu, Tranziția în literatura și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
féminin et réalisme romanesque au XIXe siècle, Purdue University Press, West Lafayette, 1992 RONCAYLO, Marcel, Ville (urbanisme et architecture) Mythe et représentation de la ville à partir du XVIII siècle, în Encyclopaedia universalis, France Ș.A., Paris, 1992, p.660-665 ROȘCA, Angelina, Teatralitate: Pre- si post-Vahtanghov, Epigraf, Chișinău, 2003 ROUGEMONT, Denis, Iubirea și Occidentul, Univers, București, 2000 ROVENTA-FRUMUȘANI, Daniela, Semiotica, societate, cultura, Institutul European, Iași, 1999 ROY-REVERZY, Eléonore, La mort d'Éros. La mésalliance dans le român du second XIXe siècle, Sedes, Paris
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
leș amants imbécilement crédules, mais ravissent leș autres" [Maupassant, Une aventure parisienne în La parure, p.227]. 147 În opinia lui Cesare Pavese, "personajul este o concepție teatrală, si nu specific narativa" [apud Tiutiuca, p.230]. 148 Introducerea conceptului de teatralitate este comparată de Claude Amey [1998, p.67] cu introducerea conceptului de literaritate, creat de R.Jakobson în 1919 pentru a desemna structura și funcționarea faptului literar. 149 R. Barthes califica teatralitatea că densitate de semne constituite din "artifices sensoriels
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]