65,323 matches
-
plictiseala unei vieți prea bune. De aceea, probabil, discursul adresat tinerilor este adeseori impregnat de un ton lingușitor, promițând în schimbul adeziunii, totul tuturor. Ceea ce în politică se poate controla și sancționa la patru ani odată se poate verifica în lumea teatrului la afișarea fiecărei distribuții. Carierele tinerilor talentați n-au nevoie de discursuri de încurajare, ci de atenție față de posibilitățile lor de expresie, de consecvență și nu în ultimul rând de măsură în întrebuințarea lor. Nu mai știm mare lucru despre
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
unui mare regizor cu vocație pedagogică, se impune un nume și apoi alte roluri, cu alți regizori, mai grăbiți, unde fondul principal de mijloace dobândit la debut este repetat până devine clișeu, omul e prezent, dar creativitatea e absentă. în teatru, generația de actori numită "de aur" s-a bucurat de șansa coincidenței cu programul unor regizori importanți, care i-au purtat din spectacol în spectacol, din provincie în București și din București acolo unde se întâmpla ceva important sub raport
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
prim impuls al memoriei îmi aduce la suprafață numele regizorului Theodor Cristian Popescu și al actriței Cristina Toma. Sunt sigură că lista e lungă și e simptomatic faptul că zonele fierbinți ale dialogului se organizează cu precădere în afara cadrului instituțional: Teatrul Act, Green Hours - unde sunt adăpostite o mulțime de producții independente - Fundația Toaca, programul Underground condus de Alina Nelega la Tg. Mureș, precum și alte inițiative cu viață efemeră (ar fi mai corect de spus cu mai multe vieți efemere) coagulează
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
copilărie, urma alege. Uneori rebeliunea anilor tineri este recuperată de instituția teatrală cu majusculă și reîntâlnim pe afișul unor profesioniste alcătuiri comerciale pe foștii fanatici ai adevărului crud și dur. Cu atât mai meritorie a fost inițiativa fostului director al Teatrului Odeon, Alexandru Dabija (și ambiția actualei directoare, Dorina Lazăr, de a o continua) prin care a pus la dispoziție scena și trupa ca poligon de încercare pentru un grup de regizori tineri, cărora li s-a acordat posibilitatea de a
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
Alfaro Drept ca o linie, dintre regizoarea Alina Nelega și celebrul text al Evei Ensler Monoloagele vaginului. Mai sunt și altele, dar nu mi-am propus un inventar și în mod deliberat accept doar ce-mi sugerează memoria spectatorului de teatru care sunt. Și cu această enumerare ajung la un aspect esențial - cred eu - pentru credința în maturizarea vocilor tinere. Pe vremuri s-ar fi numit policalificare: Alina Nelega și Andreea Vălean, dar și Teodora Herghelegiu scriu texte și fac regie
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
să știe prea bine cum trebuie să arate lumea unde ar dori să respire și să creeze. ibertatea înțeleasă ca spațiu al responsabilității, tinerețea care nu așteaptă pentru ideile ei noi încurajări din partea celor îngrășați de pe urma ideilor vechi, creatorul de teatru complet, cu un bagaj intelectual complex, gata să treacă oricând din scenă în culise și invers, sunt tot atâtea semne ale speranțelor pentru viitor. Nu mi-au plăcut integral toate spectacolele pomenite aici, m-au impresionat prin complexitate și subtilitate
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
speranțelor pentru viitor. Nu mi-au plăcut integral toate spectacolele pomenite aici, m-au impresionat prin complexitate și subtilitate multe alte montări pe care nici nu știu cărei generații să le atribui, dar am simțit nevoia să scriu despre vocile tinere ale teatrului românesc pentru că m-a tulburat foarte mult o replică a personajului imaginat de Alina Nelega (Euri), o fată trădată de oameni și de ea însăși: Nu se poate ca viața să fie doar atât".
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
arhivelor ori a ziarelor rămâne un concept de netulburat pentru structura unei ediții critice, modelate după preceptele sale ideale. Cu asemenea încrâncenare sau orgoliu benefic, printr-un raționament firesc, ritmul adoptat între 2001, trei volume de poezie și două de teatru, antum și postum, până la volumul de proză, din 2002, asigură finalizarea cât mai rapidă a ambițioasei lucrări prin ultimele două volume, unul de teatru, proză, versuri pentru copii și tineret, celălalt, al VIII-lea, Varia, rămânând să cuprindă eseuri, reportaje
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
benefic, printr-un raționament firesc, ritmul adoptat între 2001, trei volume de poezie și două de teatru, antum și postum, până la volumul de proză, din 2002, asigură finalizarea cât mai rapidă a ambițioasei lucrări prin ultimele două volume, unul de teatru, proză, versuri pentru copii și tineret, celălalt, al VIII-lea, Varia, rămânând să cuprindă eseuri, reportaje, corespondență și iconografie. Victor Corcheș inventariază timpul și locurile, care se îmbină în unitatea faptului trăit de scriitor. Urmărește datele până la stadiul actual al
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
inițatorul unui „marș al tăcerii" desfășurat într-o liniște supranaturală, un marș îndoliat al victimelor violențelor oficiale - avea să fie ucis. Societatea civilă se scindează și ani buni, până la instaurarea guvernului militar al generalului Rojas Pinilla, Columbia devine un adevărat teatru de război. în treacăt este menționată și apariția lui Fidel Castro, student în acel 9 aprilie, martor al evenimentului, devenit ulterior prieten al scriitorului. Ca ziarist și reporter de teren, viziunea scriitorului „apolitic" se schimbă. în pofida cenzurii care controla presa
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
face eventual poftă să se uite la cărți... dar nu trebuie să ne așteptăm din partea jurnalismului să facă tratate de literatură." Parantezele dramatizante de genul "( intervine din nou brusc, agresiv, dar vădit incitat)" fac din acest dialog o piesă de teatru vie, bine regizată, și împrumută interviului elemente de literatură. Din fiecare interviu luat de Rodica Binder transpare preocuparea constantă pentru ceea ce de la Pierre Bourdieu încoace a devenit "habitus" și "câmp". Tiraje, succes la critică, succes de masă, tip de public
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
care mi-ar fi greu să o descriu aici. Nu e nici locul cuvenit. Am văzut piesa Gaițele a lui Al. Kirițescu în multe formulări scenice și cinematografice, cu mari actori în distribuții. Mi se pare că actuala variantă, de la Teatrul Odeon, propune mai mult. Regizorul Alexandru Dabija merge dincolo de umorul replicilor și situațiilor, altfel binecunoscut și gustat din plin de publicul de orice vîrstă. De aceea, textul naște pe scenă, la vedere, o lume autentică, deloc prăfuită, încărcată de gesturi
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
chemată în sprijinul conservării datinilor o opinie a lui M. Kogălniceanu care a scris, în Revista pentru istorie, arheologie și filologie, că avem obligația de a ne îngriji de "ultimele rămășițe ale Irozilor, cari secoli întregi, cu păpușele, au fost teatrul nostru popular". Concluzia este netă: bradul de Crăciun n-are nici o legătură cu Nașterea Mântuitorului, este o datină pernicioasă, care duce la pierderea caracterului "național-religionar" (citește religios). Se dă și un citat din T. T. Burada, care în Datinele poporului
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
vechi montări Caragiale, și o "galerie audio" cu fragmente din Mofturi și Amici. La realizarea sa au colaborat, ca parteneri, Academia, Ministerul Culturii și Cultelor, Comisia Națională pentru UNESCO, Muzeul Literaturii, Arhiva Națională de Filme, Societatea Română de Radiodifuziune și Teatrul Național. O bună parte din cuprinsul cd-romului poate fi, de altfel, consultată gratuit pe internet, la adresa www.caragiale.net, site care a fost nominalizat pentru premiile Internetics 2002 (secția "Artă și Cultură"). Nu-i puțin lucru să poți trece, printr-
Caragiale pe cd-rom by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/14458_a_15783]
-
la orizont... Greu mai e drumul de la "pravda" la adevăr. Nu poți să intri de două ori în apa aceluiași râu. Poți însă să distingi în adâncul ei fundul acoperit de cutii de conserve. Iar în dosul somptuoaselor decoruri de teatru, vom zări zidul de cărămidă, sforile, extinctorul și mașiniștii chercheliți. Asta o știu toți cei care măcar o dată au fost în culise... Să începem cu o informație de doi bani... Al Cincilea compromis ("Sovietskaia Estonia". Noiembrie. 1975) S-A NĂSCUT
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
lagăr din Estonia. ITK, - deportare, BUR... Hai, dă-i drumul! Ridică paharul. - În cinstea ta! În cinstea fiului tău! - Pentru întâlnirea noastră! Și să nu fie ultima... Kuzin înfulecă repede ceva și începu: - Cum s-a întâmplat la noi e teatru curat. Eu lucram la secția de mecanică navală. Eram holtei. Am făcut cunoștință cu o muiere. Și ea era nemăritată. Urâtă - n-aș spune - e gânditoare. A început să vină de capul ei, genul spălat, călcat... Am început să trăim
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
beneficiat pentru că vă numiți Mușatescu? - Absolut nimic. Tot așa cum nea Tudorică Mușatescu își făcea iluzii că suntem neam de Mușatini, la fel și-a închipuit lumea că-s urmașul direct, în materie de dramaturgie al titanicului meu unchi. Ei, bine, teatrul m-a atras totdeauna numai ca spectator, și nicidecum în calitate de producător. Visul meu, de-o viață, era s-ajung un poet de dimensiuni cosmice. N-a fost să fie! Când am fost tentat să devin prozator de psihologie abisală, lectorii
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
continuă -, acest fapt s-a petrecut "din mers", sub imperiul unor necesități ale unei istorii ostile, căci inițial d-sa a produs, sub zodia unei "seninătăți imperturbabile", prin contrast, pagini de proză și s-a arătat atrasă în chip deosebit de teatru. Critica și comentariul cultural, cărora li s-a dedicat pînă la atingerea unei cote revelatoare la extrem, au apărut ca o replică la anomaliile unei epoci teribile, care, în pofida tuturor tribulațiilor ce i le-a hărăzit, i-a acordat șansa
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
Marina Constantinescu Aceeași echipă de creatori, încă un spectacol luminos pentru Teatrul Țăndărică din București: regizorul Cristian Pepino, scenograful Cristina Pepino, compozitorul Dan Bălan și Dragostea celor trei portocale de Carlo Gozzi, după un scenariu semnat, ca de obicei, de regizorul Pepino. Domnia-sa rămîne nu doar cel mai important, inventiv și
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]
-
după un scenariu semnat, ca de obicei, de regizorul Pepino. Domnia-sa rămîne nu doar cel mai important, inventiv și nuanțat în vocabularul artei de păpuși și marionete, ci și un realizator de astfel de montări fără concurență. Sînt numeroase teatrele cu acest specific, nu însă și numele de regizori care s-au ocupat sistematic și coerent de acest tip de limbaj, încercînd să-l impună și să inoveze mereu. Margareta Niculescu - stabilită în Franța - Ildiko Kovacs, regizor și păpușar, de
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]
-
doar cîteva dintre personalitățile cu marcă națională și internațională. Prima promoție de artiști păpușari și marionetiști, absolvenți ai Universității teatrale și cinematografice din București după 1990, a adus un suflu nou, un alt stil, noi ambiții și motivații pe scena Teatrului Țăndărică, unde majoritatea dintre ei și-a găsit un loc deschis creației. Mihaela Tonița Iordache, fostul director al Teatrului, și Călin Mocanu, actualul manager, au stimulat și au sprijinit diferite voci artistice care să se exprime aici, să imprime dinamism
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]
-
teatrale și cinematografice din București după 1990, a adus un suflu nou, un alt stil, noi ambiții și motivații pe scena Teatrului Țăndărică, unde majoritatea dintre ei și-a găsit un loc deschis creației. Mihaela Tonița Iordache, fostul director al Teatrului, și Călin Mocanu, actualul manager, au stimulat și au sprijinit diferite voci artistice care să se exprime aici, să imprime dinamism și anvergură noilor tendințe ale mișcării de teatru pentru păpuși și marionete. Aici au pus în scenă Silviu Purcărete
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]
-
găsit un loc deschis creației. Mihaela Tonița Iordache, fostul director al Teatrului, și Călin Mocanu, actualul manager, au stimulat și au sprijinit diferite voci artistice care să se exprime aici, să imprime dinamism și anvergură noilor tendințe ale mișcării de teatru pentru păpuși și marionete. Aici au pus în scenă Silviu Purcărete și Ion Caramitru, de pildă, spectacole cu succes de public, remarcate de critica de specialitate, spectacole invitate la multe festivaluri internaționale. Spectacolul-emblemă, totuși, în acești doisprezece ani care au
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]
-
și îi fuge pămîntul de sub picioare. Umorul, spiritul ludic, cheful de joacă, miracolele lumii poveștilor, a lucrurilor care sînt posibile doar pe teritoriul fantasticului, în ritmurile lui Dan Bălan și în viziunea lui Pepino le puteți vedea și asculta la Teatrul Țăndărică în Dragostea celor trei portocale de Gozzi. Fiți cu băgare de seamă! S-ar putea ca la intrarea în sală să primiți o portocală pe care stă lipită o mică etichetă cu locul dumneavoastră. Nu se știe niciodată ce
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]
-
Marina Constantinescu Există două perioade pe an cînd avem parte de o inflație de festivaluri, de teme și, nu în ultimul rînd, de premii. Fiecare festival de teatru acuză anii lungi de tradiție și pătrunderea în conștiința spectatorilor unui oraș. Primăvara, în succesiune sau suprapunere pot enumera: Festivalul de la Sibiu, Piatra-Neamț (dacă nu cumva actualul director Nicoară - și cel de pînă în 1989 - nu l-a suspendat), Sfîntu
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]