1,549 matches
-
te-a cam slăbit, va trebui să te-ntremezi. Te simți mai bine acum? - Da, mă simt bine, aproape bine. După ce serviră micul dejun, Linda îi părăsi. Trebuia să deschidă salonul roșu. Nu apucă bine să mai aranjeze câte ceva prin tejghea că-și și făcură apariția primii clienți, năbădăioșii ei yankei cu care se războiește zi de zi. - Este gata micul dejun, patroană? - Este gata, leșinaților. - S-a trezit la viață zâna?, o luă prin surprindere un yankeu. - Încă n-ați
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
îi răscumpărau mirabila voce, gloria scenei îi scria așezământul numelui...! Era o cântăreață de muzică ușoară românească, sensibilă ca vioara! Pe când voci sugrumate și cântece vorbite începeau să vântuiască pe scene încropite prin piețe, ori în studiouri cu farafaslâcuri de tejghea și artiști dubioși, melodiile calde, lirice, surori cu soarele iubirii, ale artistei Angela Ciochină trebuia să continuie, pentru că văzduhul începea să se închege de pâcla kitsch-urilor muzicale. Dar, a taină și a singurătate i se vestea artistei o soartă
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
a arătat-o el, o cale pe care eu aveam să-l cunosc chiar și pe Isus Hristos! În realitate, nu în închipuiri „omiletice”... Cărțile „deocheate”, ...copiate la xerox, ...care pe vremea comuniștilor se vindeau doar prin talciocuri, ...pe sub mână și tejghea, acum, în libertate, erau expuse în văzul tuturor. Lumea trebuia să știe doar ce să cumpere ca să se poată deștepta mai mult decât era înainte de a le răsfoi! Așadar, mai lăsam în România și o culegere cu cărți interesante, nu
ŞI CAM CE LĂSAM ÎN URMĂ, OARE? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350842_a_352171]
-
antichități ca toate celelalte. Déjà-vu. Cuprinse dintr-o privire încăperea nu prea spațioasă. Părea că se mărește cu fiecare pas al său. Ca o dilatare într-o buclă a spațiului temporal. Câteva persoane răzlețe, admirau în tăcere mărfurile diverse. În spatele tejghelei, bătrâna doamnă, în haine viu colorate îl întâmpină cu voce joasă. -Te așteptam. -Poftim? Femeia îi înmână un inel cu mai multe chei. Bărbatul în blugi, cu geacă neagră din piele, își scoase nedumerit ochelarii fumurii. -Doresc un cadou pentru
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
comerciale - printr-un fel de sistem cu evacuare prin coșuri și care mai întâi absorbeau impuritățile și apoi le răspândea rapid și precis pe deasupra capetelor mulțimii, în atmosferă. Mărfurile sunt etalate pe tarabe sau chiar pe jos, hainele în cuiere, tejghelele acoperite cu umbrele multicolore uriașe sau rânduite în corturi spațioase, verzui ca de armată, expun toată gama de mărfuri de la “ac la automobil”, de toate prețurile - de la câtîva cenți la mii de dolari, o continuă canonadă muzicală plăcută și nu
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (8) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351227_a_352556]
-
norocul” ce dădu buzna din senin în viața lui ștearsă, vericule Pană, îl luă la „bătut cuie cu palma” Niță, Nae al Nenicului se pomeni cherchelit dintr-un amărât de clondir și încă mai dorea să-și tocească coatele pe tejgheaua cârciumarului. Lumea era întinsă la vorbă, intra parcă pe rând la o porție de „trai pă vătrai”, gavarit pe sponci - cum clănțănea Ieremia al Popii, tinichigiul, primul primar comunist al satului, om bun dar cu țidulă de la ruși și de la
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
ai făcut șobolanii, dar eu sunt Ilie de la sculărie și Ți-i omor. - Hai domnu' Sebastian, nu mai râde de mine, chiar dacă ai dreptate. Îi duc otrava înapoi și cer să-mi dea cafea la schimb că are dosită sub tejghea. Ăsta e nebun, vinde și ruj de buze la farmacia lui veterinară. Dar cățeaua tot o castrez. Acum e rândul meu să mă scarpin iar în cap. - Nici cu asta nu ești de acord? Aduc la repezeală două cafele și
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 12 de ION UNTARU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355802_a_357131]
-
țara asta mare și bogată face impresia unei case de vădană: nici pustie și nici vie. De aceea suntem țara lui „a-da, bine-bine, lasă-lasă". Una dintre ursitoare - naționalismul român - a fost înșelată: în loc de sfat propriu s'a trezit cu tejghea străină. Acest contuar al burgheziei apusene și-al vechililor ei trebue dărâmat fără zăbavă și în locul, pe care l-a uzurpat cu silnicie și minciună, trebuie să se înalțe adevăratul stat al Românilor, un stat național în care să se
N-A VĂZUT BRUXELLESUL CE POATE ROMÂNIA! de RADU GOLBAN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354735_a_356064]
-
stat național în care să se poată munci cu dragoste și elan, un stat al Românilor în România Mare. Știm că munca aceasta nu va fi ușoară și nici lipsită de primejdii. Pentru că unii dintre români au intrat slugi la tejgheaua străinilor. Acești nemernici paznici politici ai contuarului trebuesc demascați și națiunea deslănțuită. Aceasta e dubla datorie a acestui manifest al revoluției naționale. Știm că ne așteaptă o existență precară și poate pe mulți dintre noi o moarte violentă. Știm că
N-A VĂZUT BRUXELLESUL CE POATE ROMÂNIA! de RADU GOLBAN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354735_a_356064]
-
orient pe Dunăre” pe barcagiul care încă mai purta fes ,femei mai vârstnice, credincioase feregelei, ce le acoperea întreaga făptura și care, cu pași mărunți și repezi ,misterioase pentru trecătorul străin, traversau străzile înguste până la fostul bazar. Aici te întâmpinau tejghele încărcate cu zaharicale, unde mulți insulari vindeau vizitatorilor dulcețuri parfumate de trandafiri sau smochine ce creșteau din abundență pe insulă,te îmbiau cu baclavale siropoase, halvița, acadele și renumitul rahat cu alune “Locum”.În bazar se puteau cumpăra diferite obiecte
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU, A FOST ODATĂ ADA KALEH de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354892_a_356221]
-
Acasă > Cultural > Artistic > PARFUMUL PĂPUȘILOR DE PORȚELAN 74-75 (SFÎRȘIT Autor: Ioan Lila Publicat în: Ediția nr. 549 din 02 iulie 2012 Toate Articolele Autorului 74 HAPPY END Scenă clasică pentru tejghea: Un ceai pentru sentimentele gingașe! Ba pe mă-ta! Lichiorul duhnea a sirop de zmeura stricat și a cearceafuri ude, grele că o pînză de corabie, stoarse de Aureliano și de tînăra mulatra cu sîni de cățea, Ignatio își boteza
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 74-75 (SFIRSIT de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356726_a_358055]
-
luminate de garoafe / părul tău castaniu / precum cărăbușii de mai subțire vitraliu / și târgul de vinerea de la Iernut / ceva magnific / ca o serbare galantă / țiganii beau cu caii lor țuică de prune / să-i înăsprească pentru ochii / cumpărătorilor, / aldămașuri la tejghele unsuroase / strigăte, râsete, regrete / mai plânge câte-o floare / în preajma Anului Nou cel fericit / oglinzi de toate felurile /ce-ți arată chipul bărbos de doliu / câini vagabonzi cu ochii inteligenți de vulpe.../ Undeva în mulțime / părul tău castaniu a mintește
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
ochiul din galantar, se numărau două feluri de prăjituri: cu mere și cu nucă. Pentru mine, acest amănunt era nesemnificativ. Rar, când primeam câte o bancnotă mototolită, de la tata, alergam într-un suflet la „Gospodina” și, cu nasul lipit de tejghea, îi ceream vânzătoarei: „Tanti, vă rog să-mi dați o prăjitură cu un leu!” Ioan CIORCA Referință Bibliografică: „O PRĂJITURĂ CU UN LEU” / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1649, Anul V, 07 iulie 2015. Drepturi de Autor
„O PRĂJITURĂ CU UN LEU” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368918_a_370247]
-
a făptuit cartea, iar scriitoarea primește ce merită: recunoașterea superiorității ei, oglindită într-un premiu cuvenit celor ce așează scrisul întru dovedirea onoarei, aproape printr-o structură clasică, rar etalată cât timp răsar cărți ce umplu azi rafturi din categoria tejghelei cu acareturi. Frumos! Cărți ca ale Oanei Georgescu apar în construcții corelative cu sufletul. Nu se așteaptă nimeni ca dintr-un suflet gol să se nască o astfel de operă. De aceea, cărțile Oanei Georgescu sunt oglindă a unui spirit
OANA GEORGESCU, ARTISTĂ A CUVÂNTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369010_a_370339]
-
că clipa răzbunării negustorului din Rekem sosise. -Gustați vinul împreună cu mine, spuse Hasim arătând din nou către cele două pocale. Trecu un timp în care perșii nu priviră altceva decât către cele două pocale aflate pe masă. Hangiul zâmbea în spatele tejghelei privind scena, nemișcat. Tensiunea plutea în aer și Hasim se legănă ușor în scaunul său. Privea către fețele perșilor pe a căror frunte apăruseră broboane de sudoare. -Nu face asta Hasim, spuse Matan aparent calm. Îți vom da tot ce
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
arătat geșit Viitorul. În oraș, pe banca cu umbră vopsita, Cafegiul fierbe secundă în ibricul plin cu nimicuri Și doar aburul gurii lui mai urca pe umărul ceștii Din care sorb că din suc de cucuta. Stă tolănita jivina dinaintea tejghelei Și continui să pictez hieroglife Pe tot zidul tapetat cu reviste din veacul trecut. -Vrem sânge de pe linia întâi a vietii! Țipă rărunchii Și îngeru-mi schilav Cobora pe frânghii celeste În visul chircit că un fetus În poemul pe care
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
si goală fără vre-un copac sau tufa să-i știrbească netezimea. Și în acest loc unde nu creșetea nimic în afara ierburilor, oamenii trăiau doar din comerțul cu plantele medicinale. Aproape fiecare casă avea magazin în care erau etalate pe tejghele sărăcăcioase dar bine îngrijite și curate, fel de fel de leacuri băbești. Unele erau obținute prin macerarea plantelor sau a rădăcinilor ascunse de razele soarelui, în timp ce altele erau prafuri obținute din flori și muguri de copaci înalți scăldați de vânturile
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
si goală fără vre-un copac sau tufa să-i știrbească netezimea.Și în acest loc unde nu creșetea nimic în afara ierburilor, oamenii trăiau doar din comerțul cu plantele medicinale. Aproape fiecare casă avea magazin în care erau etalate pe tejghele sărăcăcioase dar bine îngrijite și curate, fel de fel de leacuri băbești. Unele erau obținute prin macerarea plantelor sau a rădăcinilor ascunse de razele soarelui, în timp ce altele erau prafuri obținute din flori și muguri de copaci înalți scăldați de vânturile
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
învecinat, una vestită pentru produsele de gen. Planul îl puseseră la punct împre- ună, deși, trebuia să recunoască sincer, inițiativa nu prea îi aparținuse. Oricum, după vreo cincisprezece minute care i se păruseră un secol, domnul T se plimba printre tejghele părând foarte preocupat de prețul castraveților. Asta cu castraveții fiind ceva subliminal, nedeslușit încă. Ochii însă o descoperiseră pe doamna R la numai câteva tarabe distanță. Suplă, elegantă, îmbrăcată cu o rochie albastră cu buline și părul blond legat în
COMPLOTUL GOSPODINELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362705_a_364034]
-
mai scria și că el era ,”Il Capo”, în acel atelier de reparații încălțăminte. - Cu totul, face 35 de lei, m-a anunțat el. I-am întins banii. Fred i-a luat, a rupt chitanța și a pus-o pe tejghea. - Veniți pe la sfârșitul săptămânii după sandale, a mai adăugat acesta. L-am salutat și am părăsit atelierul. Era luni. Vineri la prânz, am trecut pe acolo. Cum Fred lipsea, unul dintre angajați m-a întrebat ce doresc. - Am lăsat la
LOGODNICUL MEU, FRED (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352802_a_354131]
-
dintre angajați m-a întrebat ce doresc. - Am lăsat la reparat o pereche de sandale, am rostit eu. Rămăsese să le iau azi. - Să văd chitanța, mi-a replicat el. Abia atunci mi-am dat seama că uitasem chitanța pe tejghea, acolo unde o pusese Fred, după ce îi plătisem. Iată ce se întâmplase: în momentul când întinsesem mâna după chitanță, îmi sunase mobilul. Așa că am scotocit grăbită, în poșetă, să îl găsesc. N-a durat mult până să dau de el
LOGODNICUL MEU, FRED (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352802_a_354131]
-
mă doare Că-s ignorant și idiot; Degeaba eu i-am dat scanare, E "Vista" moartă peste tot! Smulg acum un smoc din barbă Și râd de inocența mea; Cum mi-ai făcut tu o cotoarbă, Râd ca tontul pe tejghea! Îmi pare rău, dar nu-ți port pică; Știu că tu nu ai habar, Că eu te-am iubit de mică, Dar m-ai ars la... buzunar! Referință Bibliografică: Mi-ai dat, iubito, ieri un virus / George Safir : Confluențe Literare
MI-AI DAT, IUBITO, IERI UN VIRUS de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354449_a_355778]
-
Cotârlă, un consătean ale cărui obiceiuri erau foarte bine cunoscute. Prin urmare, toți se făcură că nu-l văd, fiindcă iscusința sa de a bea moca era deja legendară. De data asta însă, moșul se duse cu pași apăsați la tejghea, se sprijini cu cotul de ea și comandă de parcă ar fi fost un bancher sub acoperire: - Stane, un țoi dă rachiu! Rapid! Stane, cârciumarul, privi prin arătare ca printr-una dintre ferestrele localului și nu i se mișcă nici măcar scobitoarea
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
Cotârlă, un consătean ale cărui obiceiuri erau foarte bine cunoscute. Prin urmare, toți se făcură că nu-l văd, fiindcă iscusința sa de a bea moca era deja legendară. De data asta însă, moșul se duse cu pași apăsați la tejghea, se sprijini cu cotul de ea și comandă de parcă ar fi fost un bancher sub acoperire:- Stane, un țoi dă rachiu! Rapid!Stane, cârciumarul, privi prin arătare ca printr-una dintre ferestrele localului și nu i se mișcă nici măcar scobitoarea
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
la bătaie, pentru cei ai lui de acasă era ca o teroare. Cei doi copii ai săi și soția lui se temeau grozav de el atunci când îl vedeau beat. În acea zi intrând în bar, beat fiind se opri la tejgheaua barului și ceru vodcă. Apoi, rotindu-și ochii spre cei aflați acolo dădu cu ochii de Sandu cu care nu se avea deloc bine, nu că iar fi făcut ceva, ci pur și simplu el nu îl înghițea pe Sandu
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352707_a_354036]