2,190 matches
-
părut îngrijorat și mi-a răspuns că el nu are autoritatea de a lua o hotărâre în situația descrisă și că va trebui să supună problema hotărârii ministrului. La o jumătate de oră de la întrevederea noastră, Directorul General mi-a telefonat și a spus: "Doamna Ministru m-a rugat să vă transmit că ea are încredere numai în dumneavoastră și deci, dacă vreți să primiți deținuții, îi primiți dumneavoastră și numai dumneavoastră și îi însoțiți până în Israel". Aceasta fiind situația, ministerul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
un rus blond, masiv, cu semne exterioare evidente de bogăție (ceas Rolex, haine scumpe), dorește să plătească cu un card Visa Gold. Cardul emis de o bancă din Maica Rusie se blochează, nefiind acceptat de mașina noastră electronică. Trebuie să telefonez proprietarului acasă, în jur de ora 00.15. Enervare generală, rusul se teme că vreau să-i fur datele de pe card. Știa el ce știa... Îi spun că nu suntem în Est, problema se rezolvă în cele din urmă. Rusul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mi-au atras atenția în mod deosebit atenția în mulțimea de aseară: o americancă cu o bărbie extraordinar de bine desenată, voluntară. Sportivă, cu o rochie mulată pe coapsele-i modelate de zecile de ore de fitness și de alergare. Telefona din cinci în cinci minute pentru a spune undeva, în îndepărtata Americă, doar atât: It's great, it's great... Cel de-al doilea personaj, un bărbat ce semăna teribil de bine cu Mircea Cărtărescu, se ținea sudat și asudat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai grav, am reușit să-mi compromit à jamais pofta de a bea whisky.) Constat că pe cartela telefonică pre-pay marca Globo, cumpărată recent, se găsesc reproduse mai multe drapele ale Statelor lumii, tot atâtea destinații la care imigrantul poate telefona mai ieftin, chipurile. De fapt, toate aceste cartele telefonice sunt o mare escrocherie. Printre aceste drapele, am regăsit cu nostalgie pionierească drapelul DDR, acela cu "compasul" și ciocanul pe fond negru-roșu-galben. Pentru designerii latino-canadieni de la Globo, comunismul est-german nu este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
oraș. Curățenia, ordinea, fizionomia orașului, specific occidentală îți readuce în minte zicala că "tot Banatu-i fruntea...!" Am trecut podul peste Bega. Și-am pornit spre centru. Eram încă nehotărâți: încotro s-o luăm? Unde să ne oprim? La cine să telefonăm dintre prieteni, colegi, cunoscuți? Nu ne vizitase nimeni din Timișoara, în ultimul timp. Și nici noi n-aveam chef să deranjăm pe nimeni. Ar fi trebuit să fi vestit pe cineva cu două-trei zile mai din vreme c-avem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
salată de boeuf sau de fructe, prăjituri etc. Iar în ziua cu pricina, era un bairam de toată frumusețea și acasă și la secție. Dar, tocmai în acest an, 1987, Coana Zitta care urma să plece peste o săptămână a telefonat că nu mai poate veni. Fiindcă au de împachetat ceea ce iau acolo. Au de predat ceea ce lasă acasă și de definitivat niște acte prin notariat. Corina a ascultat toate explicațiile mamei sale. Apoi a lăsat receptorul în furcă. Și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Maricica, sora de la Sasca venise și ea. I-a adus un buchet de bujori. Și el i-a mulțumit cu ochii înlăcrimați. Nu știam că vorbeam ultima oară cu el. La mai puțin de-un ceas, o asistentă ne-a telefonat c-a făcut stop respiratoriu. Am ieșit din casă și-am fugit la el într-un suflet. Florinel ajunsese și el cu un medic. Bițu avea în gură un tub de cauciuc. Ochii erau ficși, sticloși, ațintiți spre tavan. Trupul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de nimic. Ba chiar răspândise zvonul, ca să ajungă și la urechea mea, că ea a cumpărat de la stat partea mea din casă... Ei, după ce-a murit ea, sora ei, care avea cu totul altă atitudine față de mine, mi-a telefonat și m-a rugat să viu să fac intervenții, pentru că nu poate vinde casa, că nimenea nu cumpără numai o parte din casă... Și am și fost și m-am Înțeles foarte bine cu cumnată-mea, care rămăsese cu doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Aurica!”. Ioi, ioi, mi-e rău... Ha, ha, ha, de bucurie... Între timp, fratele meu, care era medic de copii la policlinica CFR, care era vizavi de gară, era Înțeles cu ăștialalți care m-așteptau că, dacă ies, să Îi telefoneze lui și el să meargă s-o anunțe pe o altă soră de-a mea care stătea În gară, că, dacă am domiciliu obligatoriu și mă duc la domiciliu, ea, de la gară, să mă vadă. Deci ei se-organizaseră... Știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ajuns totuși înaintea altora la fața locului, urmînd să dea pe bucățele știrea celor interesați de așa ceva. Probabil că mai tîrziu în cursul zilei sau zilele următoare, ca un serial care să capteze interesul privitorilor. Nici polițistul căruia i se telefonase și al cărui portret apărea într-un colț al ecranului nu știa prea multe, se pare că nu fusese încă informat, dar liniștea lumea spunînd că investigațiile continuă și în curînd se vor afla mai multe. Invitații la emisiune fac
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
altă parte. Aș fi vrut să citesc o scrisoare de la tine azi, dar cutia mea poștală era goală. Îmi e teamă că ești bolnavă și că te izolezi prea mult de lume. Dacă nu primesc o scrisoare până luni, îți telefonez. De când te-am întâlnit, nu-mi mai este frică. Înainte, îmi era frică, negam întreaga exigență, comportamentul meu nu avea alt resort decât instinctul de conservare, diminuam omul din mine la nivelul speciei umane. Nu încetam să probez inconsistența și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
că tu de asemenea vei fi acolo. Am niște emoții atât de puternice la ideea de a te strânge în brațe, în curând, încât am impresia că inima și capul îmi vor exploda dintr-un moment în altul. Îți voi telefona marți, 11 iunie, între orele 19.00 și 20.00. Așteptând les lendemains qui chantent, te strâng puternic la pieptul meu, cu durere și tandrețe. Pe curând, ma bien-aimée. René. Vei găsi aici alăturate două poeme (primele din viața mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
americanii au distrus roboții irakieni. Toată lumea e zguduită de acest război care va avea consecințe grave pentru soarta întregii planete. Oamenii au început să întrevadă drumul răului, drum secret, acumulând atâta distructivitate pentru întreaga comunitate omenească. După-amiaza, Marianne Sandels îmi telefonează - a murit Vasko Popa. Sunt profund atinsă de această veste, ca și cum prietenii mei literari ar fi nemuritori în mine. Cu ocazia primului festival de poezie de la Malmö, l-am reîntâlnit pe Vasko fraternizând pentru o cultură autentică, opusă „culturii Coca-Cola
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Stockholm. Am stat până la ora unu noaptea, bând șampanie și vorbind despre René, ca și cum el era de față și ne asculta. Peter mi-a arătat crinul tatuat pe umărul stâng spunând că e semnul de vrăjitor. Eva (Ström) mi-a telefonat din Kristianstad spunând că prunul ei a înflorit. Iată o adevărată veste care m-a umplut de bucurie! Marianne Jeffmar mutându-se din Bruxelles cu un camion care a luat foc - au ars toate lucrurile împreună cu planșele cu păsări cumpărate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vest, și în Suedia, bineînțeles. În URSS, Elțîn are șanse să ia conducerea. Dar haosul domină. Ce va ieși din asta? Trăim clipe de o mare importanță pe plan mondial. Romanul meu a apărut în Franța, Philippe Bouquet mi-a telefonat. Acum, când scriu, îmi amintesc că azi-noapte am auzit din nou pași clari pe parchetul din sufragerie. Cineva din irealitate mă caută. Acum, visele cu René s-au schimbat puțin: e ca și cum n-ar avea corp, ochii îi sunt înconjurați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Într-o zi, „le petit Jean” a venit la Lionel îngrozit, mama lui murise - era în pat, cu fața mâncată de câinele propriu. Lionel interpretează totul biblic: așa se întâmplă când împarți credința în mai multe religii. Birgitta (Trotzig) îmi telefonează de la Öland ca să-mi spună că s-a simțit bine la mine. Aproape același lucru mi-l spune și Lionel: „A fost o gură de aer proaspăt, ca să pot să îndur infernul care mă așteaptă la Bruxelles!”. Melancolie după plecarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de mere. Am invitat-o pe Ingrid (Lindgren), pianista. Între timp mă sună doctorii români, familia Repta, cărora le-am dăruit lucruri din casă, cu ocazia mutării. Vor să-mi aducă mâncarea tradițională. Alerg pe Sveavägen, dar nu ne întâlnim! Telefonez fiicei lor, și ea doctoriță, bine stabilită în Suedia. Nimic! În fine, Ingrid sosește, îi uit pe compatrioții rătăciți. Stăm până la ora trei noaptea, ascultând-o pe Ingrid cântând la pian, pentru a întâmpina bine noul timp despre care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
seara și am băut două pahare de țuică pentru a-mi fortifica moralul, pentru a-mi salva inima. Sunt singur acasă - părinții mei sunt plecați la Paris, pentru o vizită la sora mea.) Când am ajuns, joi, la Bruxelles, am telefonat la Amsterdam, unde se găsește editorul care se ocupă de drepturile de autor ale lui Louis-Paul Boon (scriitorul flamand de care ți-am vorbit). Spre uimirea mea, editorul m-a înștiințat că, cu toată opțiunea pe care mi-o acordase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
privindu-l cu simpatie pe fostul Don Juan, ajuns la bătrânețe fără să-și piardă nici generozitatea, nici mai ales, humorul. Februarie Este 5 februarie, și Lionel a împlinit nouăzeci de ani! I-am trimis un pachet și i-am telefonat la Bruxelles ca să-i aud vocea iubită. Spune că demonii altor planete vor ataca Pământul și că Domnul va veni în curând, trimițând demonii extratereștri și pe cei locali sub pământ. Mă dor mâinile din nou - am cărat restul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în casă, închisă, observând lumea de afară numai printr-o fereastră mică. La plecare, i-am dăruit Anei Maria câteva din păsările mari ale lui Rudbeck și un desen de-al meu. Vis fabulos - René și Nichita (Stănescu) mi-au telefonat și-mi vorbeau plini de veselie - se întâlniseră din nou și se simțeau excelent „acolo”, spunând că se gândeau foarte des la mine! Petrecere la Manila, cu scriitorii și criticii. Eva (Bonnier) mi-a spus că a fost foarte mulțumită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
alte planete. Întorcându-mă acasă, mi-am amintit de visul de azi-noapte: eram cu René, singuri, pe o scară înaltă, și el îmi arăta spațiul imens din alt spațiu amețitor. Septembrie Lionel mi-a trimis din nou bani, i-am telefonat ca să-i mulțumesc. Am vorbit aproape o oră la telefon - mi-a spus că pământul nu-i mai suportă pe oameni și că-i va arunca de pe suprafața lui ca pe niște insecte. Imagine apocaliptică la care nu mă gândisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tragice care ne privesc pe noi, toți oamenii care am supraviețuit acelui timp plin de paroxism. Puțină pietate pentru locurile tragice, un memento veșnic ar alina durerea sfâșietoare a celor nevăzuți, dar existând etern prin durerea lor extremă. Lionel îmi telefonează de la Bruxelles ca să-mi spună că madame Alice Beaulois, secretara lui fidelă de o viață, e pe moarte. Membrii comuniunii religioase l-au căutat pe fiul ei, certat cu mama de mult timp. Toată lumea și chiar și fiul, poate, așteptau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
despre ea, veselă și generoasă, pentru că a plătit mereu cu munca ei totul, chiar și petrecerea fastuoasă la care a invitat nu numai familia, ci și prietenii, ca mine și Andrei, și mulți alții. 17 iunie 1994. Ralf mi-a telefonat de la Bruxelles. Lionel a murit în brațele lui, în fața fidelilor din biserica sa, în marea sală în care aranjase o sărbătoare cu mâncare bună, vin și alte băuturi dintre cele mai fine. A strâns mâna tuturor, i-a îmbrățișat, încurajat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
călătorisem departe, ani-lumină mă despărțeau acum parcă de locul în care trăia René. Deși eram în continuare soția lui, eu mă încăpățânam să trăiesc mai departe în așa-zisa adevărata viață de pe pământ. Prietenul lui Boni (Herlin), Puckson, mi-a telefonat îngrijorat. Boni nu răspunde la telefon, florile văzute prin fereastră sunt uscate de mult. Puckson are impresia că s-a întâmplat ceva îngrozitor cu prietenul nostru comun. Că fratele lui Boni, din a doua căsătorie a mamei sale, l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tot viitorul în spatele nostru! A apărut numărul despre Suedia (Secolul 20) la București. Am lucrat foarte mult, inițiativa aparținând mai demult poetei Ioana Ieronim, care se pare că e acum în America. Ambasadorul suedez la București, Ragnar Ängeby, mi-a telefonat, foarte amabil, promițând că-mi va trimite 25 de exemplare ca să le dau scriitorilor suedezi publicați. Mă invită personal în România, pentru a prezenta antologia mea făcută de Ileana (Mălăncioiu) și traducerea Cărții de vise a lui Swedenborg, în curs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]