386 matches
-
Hewitt, Moses Taylor și Samuel F.B. Morse, în 1854 a instalat o line de telegraf de 400 de mile care făcea legătura între St. John's, Newfoundland și Labrador cu Nova Scotia. În următorul an a format Complania Americană de Telegrafie și a început să cumpere alte companii, centralizându-le într-un sistem consolidat de la Maine la Coasta Golfului; sistemul era al doilea ca mărime după Western Union. În 1857, după obținerea de finanțări în Anglia și susținerea guvernelor americane și
Cyrus West Field () [Corola-website/Science/323092_a_324421]
-
cu alte nave în acțiuni decisive ale flotei. Bătălia de la Tsushima a demonstrat că viteza cuirasatelor și armele de mare calibru cu bătaie mai lungă sunt mult mai avantajoase în bătăliile navale decât un amestec de tunuri de diferite calibre. Telegrafia a fost inventată în ultima jumătate a anilor 1890 și la sfârșitul secolului toate forțele navale majore au adoptat de acest mijloc de comunicare mult îmbunătățit. Deși Alexander Popov, Stepanovici de la Institutul de Lupte Navale a construit și a prezentat
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
Japonia, profesorul Shunkichi Kimura a primit sarcina de la Marina Imperială Japoneză să își dezvolte propriul sistem de comunicații fără fir, iar acest sistem a fost montat pe multe dintre navele de război japoneze înainte de 1904. Deși ambele părți au avut telegrafie fără fir devreme, rușii au fost folosit echipamente germane și a avut dificultăți în utilizarea și întreținerea lor, în timp ce japonezii au avut avantajul de a folosi propriul echipament. Este recunoscut astăzi că această luptă a fost începutul aplicării contramăsurilor electronice
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
nava japoneză că există și alte nave rusești în apropiere. "Shinano Maru" a observat apoi în ceață formele a zece alte nave rusești. Flota rusă a fost descoperită și orice șansă de a ajunge la nedetectați Vladivostok a fost compromisă. Telegrafia fără fir a jucat un rol important de la început. La 04:55 , căpitanul Narukawa de pe "Shinano Maru" a trimis un mesaj telegrafic amiralului Togo în Masampo că "Inamicul este în careul 203". Până la 5 AM, semnalele telegrafice interceptate au informat
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
apreciative din Garibaldi și italieni. În Statele Unite, au avut loc întâlniri de mulțumire - promovate de organizațiile Italiană-americane- pentru inventatorul radioului Guglielmo Marconi, atunci când în 1909 a câștigat Premiul Nobel în Fizica "în semn de recunoaștere a contribuției sale la dezvoltarea telegrafiei fără fir" și pentru Enrico Fermi atunci când în 1938 el a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică "pentru demonstrația să de existența unor noi elemente radioactive produse prin iradiere cu neutroni, precum și descoperirea legate de reacții nucleare aduse de
Filoitalienism () [Corola-website/Science/327751_a_329080]
-
de divizie. Mare iubitor de știință, Ernst a avut o instalare fără fir montat în interiorul castelului său din Altenburg în timpul începutului războiului. Scopul acesteia era de a comunica special cu aeronave. De asemenea, Ernst a fost toată viața interesat de telegrafia fără fir și telefonie și a fost considerat expert în aeronautică. Când Germania a pierdut războiul, toți prinții germani și-au pierdut titlurile și statutul. Ernst a fost unul dintre primii prinți care a realizat schimbările majore ce vor veni
Ernst al II-lea, Duce de Saxa-Altenburg () [Corola-website/Science/327088_a_328417]
-
aflată în prezent sub egida Organizației Națiunilor Unite. UIT este cea mai veche organizație internațională interguvernamentală. Sediul actual se află la Geneva, Elveția. UIT a fost creată la 17 mai 1865 prin semnarea la Paris, a unei convenții internaționale privind telegrafia, Uniunea Internațională pentru Telegrafie (International Telegraph Union - ITU), pentru a asigura interconectarea rețelelor naționale telegrafice. Conferința Radiotelegrafică Internațională de la Berlin din anul 1906, a adoptat Convenția Internațională privind Radiotelegrafia, care avea o anexă privind reglementarea radiotelegrafiei, anexă devenită regulamentul radiocomunicațiilor
Uniunea Internațională pentru Telecomunicații () [Corola-website/Science/335450_a_336779]
-
egida Organizației Națiunilor Unite. UIT este cea mai veche organizație internațională interguvernamentală. Sediul actual se află la Geneva, Elveția. UIT a fost creată la 17 mai 1865 prin semnarea la Paris, a unei convenții internaționale privind telegrafia, Uniunea Internațională pentru Telegrafie (International Telegraph Union - ITU), pentru a asigura interconectarea rețelelor naționale telegrafice. Conferința Radiotelegrafică Internațională de la Berlin din anul 1906, a adoptat Convenția Internațională privind Radiotelegrafia, care avea o anexă privind reglementarea radiotelegrafiei, anexă devenită regulamentul radiocomunicațiilor. UIT a format în
Uniunea Internațională pentru Telecomunicații () [Corola-website/Science/335450_a_336779]
-
de la Berlin din anul 1906, a adoptat Convenția Internațională privind Radiotelegrafia, care avea o anexă privind reglementarea radiotelegrafiei, anexă devenită regulamentul radiocomunicațiilor. UIT a format în anul 1924 Comitetul consultativ internațional pentru telefonie (CCIF), în 1925 Comitetul consultativ internațional pentru telegrafie (CCIT) și în 1927 Comitetul consultativ internațional pentru radio (CCIR). În 1934 organizația și-a modificat numele în (UIT). În 1947, prin acordul aprobat de Adunarea Generală a ONU, UIT a devenit o agenție specializată a ONU. În 1956, CCIF
Uniunea Internațională pentru Telecomunicații () [Corola-website/Science/335450_a_336779]
-
1934 organizația și-a modificat numele în (UIT). În 1947, prin acordul aprobat de Adunarea Generală a ONU, UIT a devenit o agenție specializată a ONU. În 1956, CCIF și CCIT s-au unit, formând Comitetul consultativ pentru telefonie și telegrafie (CCITT). La ultima reorganizare din anul 1992, în cadrul UIT s-au format trei sectoare: Pe lângă state membre și observatori, UIT admite și membri de sector și membri asociați, care pot fi operatori, laboratoare de cercetare, producători de echipamente și alte
Uniunea Internațională pentru Telecomunicații () [Corola-website/Science/335450_a_336779]
-
Telecomunicații” (1984), Muzeul Memorial „Poni-Cernatescu” (1991), „Mineralogie-Cristalografie” (1997) și „Computere” (2004). Secția „Telecomunicații” prezintă publicului vizitator o serie de exponate originale ce ilustrează evoluția istorică a sistemelor de transmitere a informației la distanță, si este structurată tematic în patru sectoare: telegrafie, telefonie, radio, televiziune. Una din cele mai recente secții, „Mineralogie-Cristalografie”, adăpostește o inedită colecție de flori de mină, donata de dl. Constantin Gruescu, din Ocna de Fier (jud. Caraș-Severin) și care cuprinde 126 de eșantioane reprezentând minereuri polimetalice, oxizi și
Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” () [Corola-website/Science/331352_a_332681]