1,050 matches
-
dimensiuni. Cu numerele poți să faci ce vrei. Dacă am numărul sacru 9 și vreau să obțin 1314, data arderii pe rug a lui Jacques de Molay - scumpă tuturor acelora care, ca și mine, se declară fideli tradiției cavalerești a Templierilor -, cum fac? Îl Înmulțesc cu 146, data fatidică a distrugerii Cartaginei. Cum am ajuns la rezultat? Am Împărțit 1314 la doi, la trei etcetera, până când am găsit o dată satisfăcătoare. Aș fi putut să Împart 1314 la 6,28, dublul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Își aminti că trebuia să plece. Pe urmă, după ce-mi strânse mâna, mai Întârzie o clipă, ca izbit de un gând Întâmplător: „Apropo, colonelul acela... Cum Îl chema, ăla care a venit să vă vorbească despre un tezaur al Templierilor... N-ați mai aflat nimic?” M-am simțit parcă șfichiuit de acea brutală și indiscretă paradă ostentativă de cunoștințe pe care le credeam discrete și Înmormântate. Voiam să-l Întreb de unde știa, dar mi-a fost frică s-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
virtuți psihice extraordinare, cu un spate de broască-țestoasă cu o cruce galbenă pe el și cu câte-un ochi și o gură la fiecare extremitate. Animale polipode care se pot mișca În toate direcțiile. La Agarttha s-au refugiat probabil Templierii după Împrăștierea lor, iar acolo exercită misiuni de supraveghere. Altceva?” „Dar... vorbea serios?” am Întrebat eu. „Eu cred că el lua povestea asta literal. La Început noi l-am considerat un exaltat, pe urmă ne-am dat seama că făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de misiunea Indiei, iar eu am fost tentat să-l Întreb imediat cum de se ocupa el cu asta, dar m-am hotărât ca mai Întâi să-mi acopăr spatele. I-am spus că Îmi continuam În timpul liber studiile asupra Templierilor: Templierii, după von Eschenbach, părăsesc Europa și se duc În India, iar după unii, În regatul Agarttha. Acum era rândul lui să se descopere. „Dar, mai Întâi, cum de vă interesează și pe dumneavoastră?” „Oh, știți”, răspunse el, „de când dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
misiunea Indiei, iar eu am fost tentat să-l Întreb imediat cum de se ocupa el cu asta, dar m-am hotărât ca mai Întâi să-mi acopăr spatele. I-am spus că Îmi continuam În timpul liber studiile asupra Templierilor: Templierii, după von Eschenbach, părăsesc Europa și se duc În India, iar după unii, În regatul Agarttha. Acum era rândul lui să se descopere. „Dar, mai Întâi, cum de vă interesează și pe dumneavoastră?” „Oh, știți”, răspunse el, „de când dumneavoastră m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
duc În India, iar după unii, În regatul Agarttha. Acum era rândul lui să se descopere. „Dar, mai Întâi, cum de vă interesează și pe dumneavoastră?” „Oh, știți”, răspunse el, „de când dumneavoastră m-ați sfătuit să citesc cartea aceea despre Templieri am Început să-mi fac o cultură despre subiectul ăsta. Dumneavoastră știți mai bine decât mine că de la Templieri ajungi automat la Agarttha”. Touché. Apoi zise: „Glumeam. Căutam cartea din alte motive. E pentru că...” Ezită. „În fine, când sunt În afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cum de vă interesează și pe dumneavoastră?” „Oh, știți”, răspunse el, „de când dumneavoastră m-ați sfătuit să citesc cartea aceea despre Templieri am Început să-mi fac o cultură despre subiectul ăsta. Dumneavoastră știți mai bine decât mine că de la Templieri ajungi automat la Agarttha”. Touché. Apoi zise: „Glumeam. Căutam cartea din alte motive. E pentru că...” Ezită. „În fine, când sunt În afara serviciului, frecventez bibliotecile. Ca să nu devin o mașină sau să rămân un biet agent de poliție, zi-i dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o carte despre Agarttha...” „De ce, atunci Ardenti v-a vorbit cumva de Agarttha?” Atins, a doua oară. Într-adevăr, Ardenti nu vorbise și de Agarttha, din câte-mi aminteam. Dar m-am descurcat bine: „Nu, dar avea o poveste cu Templierii, dacă vă amintiți”. „Just”, zise el; apoi adăugă: „Dar nu trebuie să credeți că noi urmărim un caz, unul singur, până-l rezolvăm. Asta se Întâmplă numai la televizor. A fi polițist e ca și cum ai fi dentist, un pacient vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
scrie asta Într-o lucrare, Synarchie, panorama de 25 années d’activité occulte, iscălindu-se... stai să-mi aduc aminte, așa, Geoffroy de Charnay.” „Asta-i bună de tot”, am spus, „de Charnay e ciracul lui Molay, marele maestru al Templierilor. Mor Împreună pe rug. Aici avem un neotemplier care atacă sinarhia de la dreapta. Dar sinarhia ia naștere la Agarttha, care este refugiul Templierilor!” „Păi ce-ți spuneam? Iată că dumneata Îmi oferi o pistă În plus. Din păcate, nu servește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Charnay.” „Asta-i bună de tot”, am spus, „de Charnay e ciracul lui Molay, marele maestru al Templierilor. Mor Împreună pe rug. Aici avem un neotemplier care atacă sinarhia de la dreapta. Dar sinarhia ia naștere la Agarttha, care este refugiul Templierilor!” „Păi ce-ți spuneam? Iată că dumneata Îmi oferi o pistă În plus. Din păcate, nu servește decât la sporirea confuziei. Prin urmare, de la dreapta se denunță un Pact sinarhic al Imperiului, socialist și secret, care numai secret nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sinarhii?” „Doamne, ăsta-i SIM, Statul Imperialist al Multinaționalelor, cum Îi ziceau Brigăzile Roșii acum câțiva ani...” „Răspuns exact! Și acum, ce face comisarul De Angelis dacă găsește undeva vreo referire la sinarhie? Îl Întreb pe profesorul Casaubon, expert În Templieri”. „Eu zic că există o societate secretă cu ramificații În toată lumea care complotează pentru a răspândi zvonul că există un complot universal”. „Dumneata glumești, dar eu...” „Eu nu glumesc. Veniți să citiți manuscrisele care sosesc la Manuzio. Dacă vreți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
asupra perversiunii lumii contemporane), și am ajuns din nou În grădină, suflând cam din greu. Garamond era aiurit. „Dar sunt... masoni?” „Ei”, zise Agliè, „ce va să zică masoni? Sunt adepții unui ordin cavaleresc, care se raportează la Rozei-Cruceeni și, indirect, la Templieri”. „Dar toate astea n-au legătură cu masoneria?” mai Întrebă Garamond. „Dacă e ceva În comun cu masoneria, În ceea ce ați văzut, e faptul că și ritul lui Bramanti e un hobby pentru liber-profesioniștii și politicienii de provincie. Dar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ceva În comun cu masoneria, În ceea ce ați văzut, e faptul că și ritul lui Bramanti e un hobby pentru liber-profesioniștii și politicienii de provincie. Dar așa a fost Încă de la Început: masoneria a fost o speculație sălcie asupra legendei templierilor. Asta Însă e o caricatură a caricaturii. Numai că domnii aceia o iau teribil În serios. Vai! Lumea mișună de rozicrucieni și de templieriști ca ăștia pe care i-ați văzut astă-seară. Nu de la ăștia trebuie să ne așteptăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Nu-l puteai prinde. Nu știam cum să definesc scepticismul lui ermetic, cinismul lui liturgic, acea superioară lipsă de credință ce-l determina să recunoască demnitatea oricărei superstiții pe care o disprețuia. „E simplu”, Îi răspundea el lui Belbo, „dacă Templierii, cei adevărați, au lăsat un secret și au instituit o continuitate, va trebui chiar să se meargă În căutarea lor, și În mediile În care ei ar putea să se ascundă mai ușor, unde poate că ei Înșiși inventează rituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
caută oare lumina pierdută pe la incendii sau mai degrabă prin câte-o pădurice, unde, după ce a ars totul În flăcări, flăcările pâlpâie pe sub tufișuri, putregaiuri, printre frunzele pe jumătate arse? Și unde ar putea să se deghizeze mai bine adevăratul Templier, dacă nu În mulțimea caricaturilor lui?” 62 Considerăm drept societăți druidice prin definiție societățile care afirmă că sunt druidice prin denumire sau prin scopuri, și care conferă inițieri ce se reclamă de la druidism. (M. Raoult, Les druides. Les sociétés initiatiques
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cruciați pe un singur cal, rostind: Prin autoritatea umană și divină, cu care eu însumi am fost investit, te numesc... Bursucul își înăbușă un suspin, rememorând bubuitul strident și rostogolirea ecourilor amplificate, din sala Citadelei. Apoi, odiseea micii escorte, de templieri și de hospitalieri, douăzeci și patru de oameni la număr și treizeci și cinci de cai, inclusiv cei de schimb, sub conducerea sa.... Drumul lung, înfiorător de lung, de greu și de primejdios, peste mări, munți, prăpăstii, pustiuri, râuri, lacuri și torente, prin păduri
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dator! Am fumat și răs-fumat și eu asemenea finețuri, și altele, încă și mai și, poți să mă crezi! Ouais! Tu m'as compris? Sunt Marele Maestru Jean de Léols! Conte palatin de Langres și baron de Meaux. Servitorul vostru! Templier. Dacă eram pe vremea mea, te-aș fi ucis pentru mult mai puțin. Te-aș fi hăcuit mărunt-mărunt, cu sabia, cocostârcule! Mai nou, mi se spune și Bursucul Trei-Coițe, dar, n-aș sfătui, zău, pe nici unul dintre voi... Ha, ha
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
asigur... He, he, he, he, he! îi vine și Poetului rândul să se dea, involuntar, în stambă. Mă ierți..., ce mi-a venit în minte, dar masonii, rozi-crucienii, iluminații, ăștia nu erau și ei, parcă, tot un soi de cavaleri templieri reciclați? Să contenim cu prostelile și cu glosările astea sterile, cu mofturile și cu afirmațiile rizibile! mârâie iritat Bursucul, întorcându-se cu iarăși cu fața, către auditoriu. Din prima și ca să nu existe pentru careva, nici un strop de confuzie, aflați
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
într-un acces sincer de stupefacție și de groază. Ambele lampadare electrice, susținute de sculpturile alegorice din hol pocnesc, pornind să fumege! Va-t'en au diable! Allons-y! En avant! Pe el! Pe el, seniore...! Deus lo volt! îl îndeamnă Templierul pe Franciscan, arătându-i silueta îndoliată, cocârjată, de pe scară. Repezindu-se împreună, cavalerii reușesc, cu îmbrânceli, să imobilizeze și să târască Prăpădenia, care rage la concurență cu alarmele și se zvârcolește mai abitir decât un flagel, căutând în van să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
or, ca toată lumea, ci și romanul lui din tinerețe, La Pluie d'etoiles), acest inegalabil Mathila Ghyka îmi spunea că al doilea război mondial, care abia începuse, este, de fapt, un război ocult între două societăți secrete, și anume între Templieri și Cavalerii Teutoni... Dacă un om de inteligența și cultura lui Mathila Ghyka putea gândi astfel, nu e de mirare că tradițiile oculte sunt desconsiderate... Dar văd că nu spuneți nimic, adăugă zâmbind. - Vă ascultam. Mă interesează... - De altfel, nici
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pregătite să reacționeze cum se cuvine cînd alții îi tratează astfel. Era ușor să stai la coada aceea. La ușile de sticlă o voce puternică îi anunța pe cei sosiți: senatorul Sennacherib din Noua Alabama. Brian de Bois Guilbert, mare templier de Languedoc și Apulia. Guvernatorul Vonnegut din Atlantide de Vest... Ajunse la ușă și auzi strigătul satisfăcător „Lordul Provost Lanark al Unthankului Mare“, și dădu mîna cu un ins cu obrajii scofîlciți, care îi spuse: — Trevor Weems din Provan. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
este pe cale de a fi regăsit. Mû împinge arta hipnotică și halucinatorie a lui Pratt până la ultimele ei consecințe. Din vis în vis, ca într-o uriașă păpușă rusească, Corto înaintează într-un univers de dincolo de rațiune. Călugări celți, cavaleri templieri, atlanți și războinici maya se reunesc în labirintul care se ascunde dincolo de porțile templului de pe insulă. Răpită de indienii care văd în ea un avatar al vechilor zeități, Soledad îi provoacă pe Corto, Rasputin și Tristan la cea mai stranie
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Simiane-la-Rotonde, un sat unde se Înălța o rotondă al cărei secret arheologii nu izbuteau să-l dezlege: era vorba de un monument construit de sarazini, de un edificiu ocult conceput de Frederic de Hohenstaufen sau de o invenție malefică a templierilor? De Îndată ce am aflat că Maryse se Înscrisese să meargă În excursie, am declarat că rotonda din Simian va figura În documentarul meu. Mama a spus că va fi mulțumită și ea să vadă faimoasa rotondă. Aflase cumva că Maryse va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
termenul? - să randomizeze, ea ar efectua o veritabilă Temura și ar recombina versetele Cărții?“ „Bineînțeles, e o chestiune de timp. Rezolvi În câteva secole“. Am spus: „Însă dacă introducem câteva zeci de propoziții luate din operele diabolicilor, de exemplu că Templierii au fugit În Scoția sau că Corpus Hermeticum a ajuns la Florența În 1460, plus câteva conective cum ar fi e evident că sau aceasta dovedește că, am putea obține niște secvențe revelatoare. Pe urmă umplem golurile, sau evaluăm repetițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de foi la Întâmplare, aruncă-ți ochii pe prima frază pe care o Întâlnești și aceea devine una dintre date“. M-am aplecat și am adunat: „Iosif din Arimateea duce Graalul În Franța“. „Excelent, am notat. Mai departe“. „După tradiția templierilor, Godefroy de Bouillon Înființează la Ierusalim Marele Priorat de Sion. Debussy era un adept al Rozei-Cruce“. „Scuzați-mă“, zise Diotallevi, „dar e nevoie să introducem și câteva date neutre, de exemplu că micul koala trăiește În Australia sau că Papin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]