9,918 matches
-
un accent politic ce merită reținut: "Orice bărbat politic luminat al Ungariei - arăta Caragiale - trebuie să dorească îndreptățirea intereselor legitime ale masei Românilor, spre liniștirea lor deplină; trebuie prin urmare să dorească împăcarea definitivă cu toată lumea românească, iar nicidecum învoirea temporală șprobabil: temporară, n. n.ț cu unele porțiuni din clasele românești" (p. 181). Deși vag aparținând categoriei interviului, aceste texte nu au girul unei autenticități certe, de aceea nu au fost incluse nici într-o ediție de Opere Caragiale. Dar e
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
manevră de coagulare, de organizare "pozitivă" în calea avalanșei de conexiuni incontrolabile, un mod de-a puncta contururi fie și vagi într-o materie prin sine nedeterminată, anarhică. Această gratuitate a haosului vitalist suportă încă o frînă datorită unor tablouri temporale care, potențînd neîndoios impersonalizarea, îi restrîng în subsidiar caracterul aleatoriu. Fiu fidel al unui răstimp istoric, Liviu Georgescu înfățișează aspectele unei panorame ce cuprinde "epoca de aur" și dramatica ei abolire. Nutrimentul istoric acordă versurilor o violentă autenticitate existențială care
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
un univers poetic care se articulează și capătă sens pe "spirala timpului", unde se reunesc un "odinioară" mitic al originilor, un "ieri" al strămoșilor, un "astăzi" deziluzionant și un viitor previzibil, al eului emitent, într-un mod care permite transgresiuni temporale (lunecări, suprapuneri, alternări), cuprinderea eternității și a intemporalității. În volumele de poeme, Julio Llamazares inaugura un univers liric și un ton poetic ale căror particularități aveau să devină constante ale întregii sale opere, indiferent de genul abordat ulterior. Romanele apărute
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
faptul că aduce în literatura noastră o temă nouă (aceea a evenimentelor care se petrec în jurul realizării unui film), ci pentru că utilizează metode noi - specifice cinematografiei - de organizare a materialului epic. Unghiurile variabile de privire, planurile suprapuse, mobilitatea spațială și temporală sînt elemente care dau prospețime acestei cărți. Răsvan Popescu nu este un mare stilist. Scriitura sa este una directă, cursivă, cu fraze scurte, fără zorzoane inutile, apropiată stilului publicistic. Calitățile epice ale prozatorului devin evidente însă la nivelul construcției (destul de
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
doilea rând, abilitarea Guvernului de a adopta ordonanțe, chiar și de urgență, nu este limitată în timp, acesta putând să emită acte de dispoziție la orice oră din zi și din noapte, fără ca cineva să poată invoca nereguli de natură temporală, cum am tot auzit în ultimul timp. - S-a folosit sintagma ”ca hoții”! - Total greșit, după părerea mea. Hoții acționează în egală măsură și ziua. În al patrulea rând, doar Curtea Constituțională se poate pronunța, în deplină cunoștință de cauză
DRUMUL APELOR, 18 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382751_a_384080]
-
pe care o naște un spectacol, discuțiile serioase și argumentate pro și contra, vîlva sînt semnul că am fost dislocați din inerții, prejudecăți, formule de receptare. Este un Hamlet modern, neconvențional, valabil oricînd și oriunde, dincolo de frontiere geografice, culturale sau temporale, o montare în care parcă fiecare din echipă încearcă să se redescopere, să se vadă altfel, să se utilizeze în altă manieră, să se pună în valoare diferit. Este un Hamlet plin de forță și de nebunie, curățat de praf
Hamlet sau despre moarte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16037_a_17362]
-
cîte ori se afla în fața unei mulțimi de oameni, directorul manifesta o mefiență accentuată, pe un fond de disforie și anxietate, cu unele simptome hipermnezice și de dismorfofobie ( ), complicat cu tendința spre palilalie ( ), însoțite de vagi indicii ale unui sindrom temporal..." Acest nou roman al lui Petru Cimpoeșu e cu siguranță o reușită. E mai puțin important în ce măsură va însemna ceva în istoria literaturii contemporane, decît ce poate să însemne el pentru cititorul de azi. Și pentru acesta din urmă cu
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
o societate obsedată de memorie, lumea occidentală larg definită, iar memoria înseamnă pentru noi, de la Platon încoace, scrisul. Biblioteca reprezintă un topos retoric al cunoașterii, un spațiu simbolic definitoriu pentru mentalitatea omului modern (iarăși, termenul "modern" larg definit, ca respirație temporală). Arhiva, dosarul, colecția sînt repere ale universului în care trăim, indiferent în ce paradigmă de gîndire ne-am situa, Max Weber, Foucault ori Baudrillard, ca să dau numai trei exemple. Dar Nicholson Baker află, în cercetarea pe care o întreprinde, că
Distrugerea bibliotecilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16088_a_17413]
-
sau închinări, bocetul e el însuși cenzurat, strict laic, în timp ce ceilalți, femeile simple mai ales, suspină cu batistele la nas). * Fundal lucru: Fantezia în re minor de Mozart... Rasti-Rousti! Forța este lege, formula lui Ghinghis-Han. Aeternitas - lumea spirituală. Saeculum - lumea temporală... Secularizarea conștiințelor, laicizarea, trecerea de la pelagianismul apusean (secte... jacherii...) la formule raționale. ... Vreți să înțelegeți ce este Rusia modernă, tovarăși?... Vă spun eu. Contați pe mine. Întâi și întâi, trei milioane de cadavre; sute de mii de chiaburi îndopați cu
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
chiar, la bătrânețe, ea mi se pare o înfumurare juvenilă: ca și când, dintre zei, aș fi coborât cu încetul în antropomorfism... * Interesant la M. Butor, prozator de mâna a doua, preocupat de tehnica lui Proust, este �sentimentul duratei�. Etajarea, superpozarea seriilor temporale, orchestrarea lor armonică. Totuși, subordonarea epicului, artificiilor formale, în ciuda plasticității detaliilor asociative (ca la Proust) lasă impresia unei neputințe de a surprinde în mod real existența. Timpul devine angoasa modernă. Curios, la un scriitor atât de modern, ca Faulkner, timpul
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
200 000 lei). l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Pontifii romani Prin intermediul biografiilor a 264 de pontifi romani, cartea de față prezintă istoria acelei „puteri“ emblematice care a fost și este papalitatea, în dublul său aspect, temporal și spiritual. Noul mod de a-l privi pe „vicarul lui Cristos“, incluzând aspectul uman, părăsește în parte privirea Ex cathedra și redimensionează mitul Sfântului părinte ca personaj. Aceste profiluri pun în evidență fundalul istoric, legăturile, de atâtea ori conflictuale
Agenda2003-3-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280590_a_281919]
-
și asupra textului. Esențele (im)pure ale omenescului se extrag prin „profetizarea” amănuntelor (vezi molia din dantelă din Zgomotul liniștii călinescian). Aproape de castel e o proză ambiguă, misterioasă prin chiar filmarea în ralanti a personajelor și prin deschiderea de falii temporale cu bătaie lungă. Paznic la Mitropolie este un one-woman show filmat cu o știință a portretului uluitoare, cu auzul în alertă maximă, cu tușe groase aplicate pe pânză cu o paradoxală pensulație lisă, adăstând pe detalii. Grotescul se umanizează, urâtul
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
hibride (vinul de buturugă - zaibărul sau căpșunica -, pe care incultura gospodarilor îl consideră vin curat) - toate detaliile acestea sunt prinse de Răzvan Voncu în Istoria literară a vinului în România. Capitolele respectă regula cronologiei, scriitorii fiind analizați în succesiunea lor temporală, cititorul regăsind împărțirea uzuală din manuale: Evul Mediu, Școala Ardeleană, pașoptism, Junimea, simboliști, interbelici etc. Fiind critic literar, Voncu dă verdicte estetice, cititorului plăcîndu-i fermitatea cu care îi caterisește pe Păstorel Teodoreanu și pe N. D. Cocea, considerați îndeobște ca
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
uz propriu; cîteva piese din el ating o strălucire tardivă, din care au dispărut exclamațiile, livrescul, entuziasmul naiv; perspectiva contemporană asupra unui trecut imemorial survine doar aluziv, prin detalii simbolice. Căutînd seninele eternității în imediata sa apropiere, printr-un scurt-circuit temporal spectaculos, Pillat oferea, în Balcic, imaginea esențializată a propriilor sale poezii, numeroase, desprinse din aria mediteraneană. Impresia lui déjà vu e stringentă, dar e o impresie agreabilă: „Pe drumul de la vii, de unde marea Se vede ca un lan de stînjenei
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
locuri, mahalaua se întinde până aproape de centru. Iar în alte locuri se învecinează cu cartierele boierești”. La Aderca, G.M.Zamfirescu, Barcaroiu ș.a., mahalaua se localizează la periferie. Este evident că cele două nume își dispută înțelesuri care nu se suprapun temporal: mahala însemna cartier înainte, în sec. al XIX-lea, un spațiu urban cu o anumită individualitate, adică un fel de sector sau arondisment: în 1831, Bucureștii aveau cinci vopsele (despărțituri) și 71 de mahalale. Frumoasa Duduca, de care se îndrăgostește
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
Oglinzile din Chicago cuprinde 104 "aproape poeme", așezate după principiul egalității ca importanță, adică alfabetic. Însă ele respectă cele două coordonate: a reflexivității cu des facerile sale pe verticală și cea a experienței cu desfășurările ei practice pe orizontală; prima, temporală, a doua, spațială; prima, cu raportări de metodă subiect-obiect, de cultură europeană americană; a doua, încărcată de realități americane (cel puțin din trei state: Illinois, Winsconsin și Indiana), din care să surprindă și să decupeze "individualuri" semnificative, apte interpretării; prima
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
cînd urci la noi, amice, ai grijă: la ușă o să te întîmpine pă-/ duchele de sanjosé, e paznic aici, o să ți se gudure la/ picioare, o să-ți zică dă-mi nene cinci lei să te trec apa”. Localizările și determinările temporale („oltețului 15, camera 305”, „ieudul fără ieșire”, „pantelimon 113 bis”, „blocurile din colentina”, „în ziua de paișpe, adică marți, adică ieri”) oferă simbolurilor și temelor „înalte” nu doar un cadru, ci și o efectivă consistență: una bizară, obținută acolo unde
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
la acest nivel („Mă gîndesc ce inimă tare/ Trebuie să aibă și Dumnezeu”). Parcursul dintre ele presupune nu doar întindere, lungime propriu-zisă a poeziei, ci și o multiplicare cvasiromanescă a instanțelor narative și o dublare, apoi o triplare, de planuri temporale. Fratele i-a povestit cîndva poetului un episod de pe front, poetul își tot amintește de episod, în prezentul său („nu știu de ce”: minunata ironie a suferindului stoic), iar în acest episod de pe front apar alte personaje, surprinse în directul suferințelor
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
și punere în perspectivă, iar nu decantarea și esențializarea lirică operate în celelalte poeme din Puntea. El pune tot materialul necesar și face întreg parcursul poetic impus de modalitatea alegoric-parabolică. E nevoie de mai multe personaje, de mai multe planuri temporale, de mai multe analogii pe fiecare nivel și de la un nivel la altul - pentru ca efectul alegoric să fie puternic. Dacă un om fuge din fața suferinței seamănului său, neputîndu-i-o nici curma, nici alina, „ce inimă tare/ Trebuie să aibă și Dumnezeu
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
al poporului”, în timp ce era inginer stagiar pe un șantier, din cauza temperamentului rebel, și eliberat în 1986, prozatorul reușește să expună, într-un desen veridic, relieful unei lumi contradictorii, greu de surprins într-o singură dimensiune sau modulație ontică. Jocul perspectivelor temporale, cu imersiuni într-un trecut demonizant și cu reveniri în prezentul convulsiv, este semnificativ pentru capacitatea prozatorului de a circumscrie în perimetrul narațiunii experiențe și momente ale epocii comunismului. Ilustrative sunt experiențele carcerale de la Pitești, Aiud sau Rahova, surprinse cu
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
exista nu mai există, există tot ce nu există’’ (O scrisoare care apasă absența - p. 102). Un alt personaj important al cărții, Dragostea este definită ca acel dans senzual, focul, ,,dorința care clădește neantul’’, ,,debarcaderul zilei pierdut în deșert’’, încântarea temporală a confuziilor/ fumul cald în dulcea pădure/ fructul fals al pământului nepărtinitor și profund’’, ,,paradisul ascuns, strigătul lui Hades’’, ,,dorința, cuțitul sângerând rodia/ mirosul fructului impregnat în sudoare/ voluptatea florii’’, ,,întunericul, singurătatea păsării fără adăpost’’ (Dragostea - p. 45). Dragostea poetei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
în calitate de istorici, preocupați de statutul trecutului medieval în universul creației poetice eminesciene[3]. 1. Tentația lumilor trecute: Antichitatea și Evul Mediu Poezia eminesciană cuprinde, în manieră aparent aleatorie, geneza, creșterea și afirmarea întregului univers, cu toate articulațiile sale spațiale și temporale. Firește, în această creație, predomină de departe cadrul general european, de la Atlantic la Marea Neagră și din cețurile reci ale Britanniei până în insulele fierbinți ale Greciei și în cizma italică. Ca segment temporal și de civilizație, pare să fie preferată Antichitatea
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
întregului univers, cu toate articulațiile sale spațiale și temporale. Firește, în această creație, predomină de departe cadrul general european, de la Atlantic la Marea Neagră și din cețurile reci ale Britanniei până în insulele fierbinți ale Greciei și în cizma italică. Ca segment temporal și de civilizație, pare să fie preferată Antichitatea (lumea clasică mai ales), prin desele referiri la Eros, care „saltă nebunește” („Misterele nopții”)[4], la „altarul Vestei” și la „Marte-n glorii” („Ce-ți doresc eu ție...”)[5], la Apolon și Erato
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
cel Mare, zimbrul sombru și regal”[9]. Vremea grea și rea a epigonilor (adică perioada contemporană) este pusă de poet în antiteză cu icoana istoriei, cu „vârsta de aur”, care este fără îndoială epoca ștefaniană. 2. Cadrul medieval universal Dimensiunea temporală a Evului Mediu este, în înțeles eminescian, de inspirație occidentală și are drept limită inferioară căderea Romei sub barbari, iar drept limită superioară secolul al XVI-lea, cu afirmarea deplină a Renașterii, a Reformei, a Lumii Noi, care sunt tot
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
uzuale devin centru de interes în pastelurile lui Costin Neamțu. Acuarele realizate de Veronica Oancea te trimit cu gândul la un pitoresc rural, iar în aceeași tehnică, dar în cu totul altă abordare stilistică, lucrările semnate Cătălin C. Botezatu sunt temporale, iarna fiind descrisă în tonuri reci, grizate pe fundalul unui peisaj citadin. În aceeași categorie de gen, dar în cu totul altă manieră, Corneliu Drăgan Târgoviște expune o suită de acuarele ce descriu în stilul plastic, spontan și recognoscibil Bucureștiul
Expoziție de pictură grafică și artă decorativă [Corola-blog/BlogPost/99030_a_100322]