1,087 matches
-
Într-un context explicit sexual, eufemismul are mai degrabă ca efect sporirea excitației, dacă este folosit cum trebuie. Regăsim aici însuși principiul strip-tease-ului, care crește excitația printr-un joc între ceea ce ascunde și ceea ce arată. Eufemismul are, ca și cuvântul tendențios, puterea de a marca dorința, dar o face pe ocolite. Se înțelege că Sade îl utilizează excesiv când personajul focalizator este o victimă. În Les Infortunes de la vertu, nefericita Sophie povestește maltratările la care o supun dezmățații de călugări: "Mă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
la sanctuar"*. pp. 117-118. Metafora țesută cu privire la sacrilegiu (maltratări sexuale = sacrificiu religios) permite înlănțuirea desemnărilor voalate. La un prim nivel, această eufemizare generală se poate justifica prin preocuparea pentru verosimilitate: când își povestește nenorocirile, inocenta victimă nu folosește un vocabular tendențios care ar presupune complicitatea ei cu lumea desfrânaților. Este aici o problemă de ethos: prin modul ei de a vorbi, Sophie trebuie să-și dovedească nevinovăția. Dar, la cel de-al doilea nivel, vălul acesta eufemizant este în slujba excitării
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
o mulțime de nuvele și romane, inegale, fără să depășească întotdeauna schematismul tipologic și conflictual. Balul intelectualilor (1961), roman de analiză caracterologică (sau „procesul spiritului mic-burghez”, cum l-a definit Eugen Luca), concentrează întreaga acțiune în doar câteva ore, înfățișând, tendențios, burghezia de provincie la un bal tradițional, ce are loc chiar înaintea alegerilor din 1946. Romanul Penumbre (1969), ilustrând crâmpeie din lupta pentru eliberarea ultimelor brazde de pământ românesc, prezintă hiperbolic războiul, văzut ca o grozăvie insuportabilă de către tinerii dintr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
se evita astfel repercusiuni nedorite, intrând astfel fără voie în categoria scrierilor apocrife. O altă dimensiune a unora dintre scrierile apocrife, care, din păcate, a influențat această categorie, plasând-o într-un con de umbră, este reprezentată de caracterul voit tendențios al unora dintre aceste lucrări. Pentru diverse persoane, anonimatul era mijlocul perfect de denigrare a adversarilor și metodă perfectă de cosmetizare a imaginii proprii. Apelând la pseudonime, sau pur și simplu de multe ori lăsând în dreptul numelui autorului un spațiu
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
axăm pe perspectiva științifică și să accentuam valoarea documentara a memoriilor apocrife, care prezintă într-o manieră mai puțin cosmetizata, imaginea Europei Occidentale în secolul al XVII-lea. La fel cum în literatura oficială trebuie făcută o triere între lucrările tendențioase, cărora le lipsește imparțialitatea, și cele autentice, în care autorii privesc detașat, științific, un anumit subiect pe care il abordează, la fel și în câmpul literar neoficial, apocrif, trebuie stabilite o serie de tipare de analiză pentru a diferenția memoriile
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
auditorii trebuiau să postească duminica, să spună rugăciuni către Soare și Lună, să dea de pomană, să ofere bisericii pe cineva din familie - sau un sclav cumpărat - pentru a deveni ales, și să contribuie la ridicarea de mănăstiri 129. Aserțiunea tendențioasă a lui Augustin, conform căreia maniheenii „nu dau pîine cerșetorilor” se referă, cu siguranță, la aleși, nu la auditori 130. La fel, etica maniheistă a muncii nu e probabil atît de revoluționară cum pare să implice același Augustin, afirmînd că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
impuse de caracterul doxologic. Observăm așadar că, dacă în argumentarea cotidiană sau în discursul științific sofismele sunt indezirabile și repudiate prin sintagma "argumentare periferică", în polemica literară ele joacă un rol central. Prin urmare, sofisme ale unui raționament incorect sau tendențios (exemplu falsa analogie), argumentele aparente (argumente "ad": ad hominem, ad populum, ad verecundiam), sofisme ale limbajului (echivocul, amfibolia, elementele de natură emoțională) sau sofisme ale concluziei irelevante (întrebarea retorică)68 sunt tot atâtea cenușărese ale argumentării strict raționale pe care
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aplicată discursului publicistic eminescian 213. Autoarea a inițiat un act de revalorizare, justă și argumentată, a unui corpus atât de important și întregitor, totodată, din creația eminesciană cum este proza jurnalistică un teren minat care a suscitat interpretări abuzive, futile, tendențioase sau, pur și simplu, abordări de suprafață, pe orizontală, iar nu o disecție profundă, aseptizată de morbul decontextualizării. Este salutar un atare efort cel puțin din două motive: mai întâi, reprezintă o voce autorizată (prin forța imbatabilă a demonstrației), ca
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Iată, așadar, reproșul lui Iorga: Când un popor întreg comemora pe Ștefan cel Mare, el (Arghezi, n.n.) își râdea de marele ucigaș"228. Textul arghezian urmează același traseu, dinspre defensiv luând ca pretext acuza injustă spre ofensiv, descalificând atât maniera tendențioasă a preopinentului de a interpreta realitatea, cât și stilul lucrărilor de specialitate, greoi și inaccesibil cititorului obișnuit. Formula aleasă de Arghezi marcă a retoricii polemice proprii, de altfel, este a diasirmului ce provoacă o ironie ilară: "Dacă așa și-a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
incită la ofensivă, mizând pe reacția rațională a oricărui receptor care-și reprezintă indicibilul printr-o evidență. "Naționaliștii nu pierd niciun prilej ca să speculeze pentru ochii prostimii ceea ce prostimea nu știe, și cu o seninătate imbecilă, dacă n-ar fi tendențioasă și vinovată, pentru nepuțința lor și mișcările intelectuale temeinice au inventat cuvântul jidov și derivatele lui, cu care etichetează tot ce răsare înnafară de șanțurile cu bozii pe care le ocupă dânșii. E oare vina noastră că Biserica nu-și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în același timp impostură și eficacitate. Buletinul radiodifuzat și reportajul telefonat îl inventaseră deja pentru voce, imaginea video îi desăvârșește viciile și virtuțile. Transmisia înregistrată, care oferă timp de reflecție și de punere în perspectivă cu ajutorul comentariului, permite totodată montajul tendențios și alegerea orientată a imaginilor. Ne amintim că regimurile totalitare, cu bună știință, au evitat cel mai adesea transmiterea în direct a evenimentelor aleatorii și publice (ele preferă televiziunii cinemaul, mai potrivit pentru propagandă și cenzura prealabilă). Certați cu ticăloșiile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
putea fi, eventual, împodobit și el cu trandafiri agățători insensibili la curentul electric. Ambasadorul rus n-a fost de acord și a amenințat că-și va folosi dreptul de veto, mai ales că articolul lui SSS poate fi considerat profund tendențios, "asemenea celor mai otrăvitoare arne ale războiului rece". Reprezentantul Mali (stat nemembru permanent al Consiliului de Securitate) s-a arătat oripilat de o asemenea interpretare, spre deosebire de reprezentantul din Burkina Faso, care a apreciat cu cuvinte laudative luarea de poziție a Rusiei
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
împădurite ale apelor și în munți. Același vid documentar există, de altfel, și în legătură cu populația din sudul Dunării („vlahii călători“ și albanezii sunt amintiți și ei spre sfîrșitul mileniului unu și începutul celui de-al doilea), unde, susțin aceiași „cercetători“ tendențioși, s-ar fi format poporul romîn și de unde ar fi venit, nu înainte de „poposi rea“ unor migratori în fosta Dacie, cînd terenul ar fi trebuit să fie pustiu în concepția lor, ci după așezarea lor în aceste teritorii, ca ocupanți
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
destin este acela de a salva omenirea din fața unei amenințări iminente a unei alte rase din univers. Deși acțiunea pare să fie inspirată mai mult din specificul literaturii SF, parcursul evolutiv al eroului principal, Superman, este de fapt o copie tendențioasă a relatărilor biblice despre Hristos. Analogia dintre cele două personaje este susținută prin intermediul unor elemente cheie. Astfel, până să-și înceapă importanta misiune de alungare a răului universal, personajul central vine dintr-o altă dimensiune existențială, ca unic fiu al
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sunt neîncrezători în rezultatele cercetării, în cercetători, fiindcă întrebările le "sfredelesc ființa", fiindcă sunt lipsiți de interes, sceptici, apatici etc.). Este importantă imaginea rostului cercetărilor sociologice și a rezultatelor acestora în ochii categoriilor de public. Cercetările dubioase, îndoielnice, prost desfășurate, tendențioase, pot arunca discredit asupra cercetării și rezultatelor acesteia. În caseta tehnică putem reține informații privind următoarele variabile independente: sex, vârsta, ocupația părinților, profesia părinților etc. În funcție de profunzimea pe care vrem s-o dăm cercetării temei și viabilității soluțiilor, putem strânge
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
generează și întrețin lipsa de încredere a femeilor în forțele proprii, precum și reprezentările devalorizatoare la adresa lor). Fenomenul non-implicării multor categorii de femei pe piața muncii, în competiția pentru posturi de conducere și în viața politică este adesea interpretată simplist și tendențios prin invocarea motivului că femeile nu își doresc posturi de conducere sau o mai mare implicare pe piața muncii, în spațiul public/politic. În fapt, cele mai multe femei nu își doresc să-și sacrifice familiile și creșterea copiilor pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
în Basarabia și a Basarabiei la patria-mamă. Interesant că acest simbol transmodern al Ithacăi lui Ulise stă și în centrul gândirii critice a lui Mihai Cimpoi, semn că binecunoscutul critic este el însuși un promotor al transdisciplinarității. Alături de Grigore Vieru, tendențios citit de unii doar în grilă tradiționalistă, Victor Teleucă se dezvăluie în adevăratele sale dimensiuni printr-o pluralitate de lecturi, fatalmente, transmoderne. XV. ÎN LUMINIȘUL CRISTALULUI Prestigiul binemeritat al elvețiencei Svetlana Paleologu-Matta (n. la 22 august 1928, la București) se
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
colaborând cu versuri, nuvele și romane, cu publicistică pe cele mai variate teme, cu articole de critică și istorie literară. Beletristica primilor ani se caracterizează printr-o juvenilă înflăcărare romantică, temele fiind alese cu deosebire din istorie. Este o literatură tendențioasă, uneori polemică, și din această cauză cu evidente exagerări, de multe ori nerealizată artistic, apropiată câteodată, sub aspectul formei, de creația populară. Cu timpul, sub influența ideilor junimiste, dar și prin contactul cu viața artistică de peste munți, Vulcan devine mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
ce le-o acordă. De asemenea, cercetătorul trebuie să evite o serie de greșeli în formularea întrebărilor, ca de pildă întrebări prea generale, limbaj greoi, artificializat, tehnicist, științific, cuvinte ambigue, cu dublu înțeles, cuvinte vagi (cam așa, de regulă); întrebări tendențioase care sugerează răspunsul, întrebări prezumtive care presupun cunoașterea dinainte a ceva despre cel investigat, întrebări ipotetice care atrag după ele un anumit tip de răspuns, de obicei afirmativ. Ancheta pe bază de interviu presupune raporturi verbale între participanții aflați față
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
ca formă de opoziție și rezistență la comunism. Lucian Toader, jurist pensionar din Iași, compune un „roman autobiografic cuprinzând mai multe volume În care descrie perioada de detenție”; Borca Toader, profesor pensionar din Sighet, redacta un „material memorialistic cu conținut tendențios”60. Din perspectiva istoriografiei oficiale, fenomenul rezistenței anticomuniste a fost un subiect tabu până În 1989. Acest fenomen a fost, așa cum am arătat mai sus, ascuns de discursul triumfalist al istoriografiei comuniste, În sensul că socialismul victorios a Învins „dușmanii ordinii
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
a mutațiilor de conștiință. Se relevă schița Zestrea Elvirei, ce creionează fugar profilul Elvirei Cantacuzino-Pașcanu, personaj central în romanul Landoul cu blazon (1984). Motivul omului care schimbă locul și civilizează satul arhaic impunând armonia în viața colectivității - exemplificat schematic și tendențios de majoritatea prozelor din acest prim volum - este reluat în romanul Cărări peste dealuri (1988), proză de factură statică, susținută de o caracterologie previzibilă și dezvoltată în linia unor tipare desuete. Romanul Landoul cu blazon, conceput în maniera balzacian-călinesciană a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
sale neperisabile. Însemnările despre Tudor Arghezi sunt nedrepte prin insistența asupra volumului de versuri 1907 și prin omiterea deceniului în care autorul Cuvintelor potrivite a fost scos din literatură. Există aici multe formulări dure, cinice, de rechizitoriu, dar și atitudini tendențioase, afirmații fără acoperire, multe date eronate, depărtarea de țară nepermițând memorialistului o documentare riguroasă. În străinătate și-a încercat condeiul și în proza propriu-zisă, în romanul Vulpea roșcată. Apărută la București, în 1996, cartea este o evocare romanțată a Elenei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
dorurile și puterile în acel drum / În acea corabie care iată că-ntr-o bună zi / Se-arată de neînchipuit în fața ta.” Într-un limbaj în care „expresionismul țărănesc” al poetului (Eugen Simion) dobândește accente profetice, rostirea tinzând spre uscăciunea tendențioasă a formulării biblice, A. descrie ținuturile străbătute ca pe niște „vămi ale pustiei” („Înaintez? Opritu-m-am? Sunt singur absolut / Începe-ascensiunea mea prin vămile văzduhului”), pe care numai Poetul are tăria și determinarea să le străbată, în virtutea unor afinități esențiale: „Poetul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
însă o neînțelegere, anume confuzia între teză și tendință. Scriitorul, chiar dacă și-a însușit teoria maioresciană a „formei fără fond” (Spoială și funcționarism ș.a.), nu a fost un adept al esteticii junimiste. Opera lui e, cu cele mai bune intenții, tendențioasă atât în latura socială, moral-educativă, cât și în cea sentimentală, umanitară. În conferința despre „curentul Eminescu”, ca și în Onestitatea în artă, publicistul mai discută, sub influența lui H. Taine, noțiuni ca rasă, mediu, ereditate sau despre „coloarea dominantă” a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
see, / That the earth from sleep, / (Grave the sentence deep) // Shall arise and seek / For her maker meek: / And the desart wild / Become a garden mild" (E: 20). Morse Peckham nu are, în opinia mea, dreptate atunci când afirmă, în chip tendențios, ca Blake nu face nimic altceva decât să revină la "un redempționism antic și epuizat, ascunzându-și față de sine eșecul de a obține transcendență culturală printr-o mitologie stângace și obsesiva" (1985, p. 55). Dacă Blake face apel la un
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]