845 matches
-
de șerpe, Tu nici visai că-n gându-mi eu fața ta o tai, Că ce rămase-atuncea naintea minții-mi, vai! Era doar începutul frumos al unui leș..." (Gelozie) Ca și Baudelaire, Eminescu este adesea, un "zugrav de neguri" (vezi Tenebrele): adâncul, "tiparul" sufletului iubitei este o negură, "întunecime", o "noapte dulce" de care nu te saturi. "Neînțelesul" acelei neguri este lumina pe care-o caută Eminescu în celălalt: "izvoarele uimirii". Eminescu identifică în acea magmă voința de-a trăi (latura
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ar putea altfel: pictura, precum celelalte arte, rezervîndu-și, prin însăși constituția ei, partea de umbră, invizibilă, indecelabilă. Cu care, nu?, ne și fascinează. Ne-ar mai interesa artistul care și-a epuizat toate tainele?... Deci începutul acela, neieșit încă din tenebrele fără nume, să fie totul? Poate că da. Cu atît mai mult atunci cînd gustul îndoielnic nu mai poate fi compensat nici măcar de artificiile unei inteligențe briante. Ca a lui Alain. Cunosc un distins critic de artă, adeptul unui program
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu salutări cuaternare"21. Dincolo de această anecdotă, Pauli credea, la fel ca Jung, în valoarea cuaternarului în ideea revalorificării intuiției, a vieții interioare, a imaginarului, deschizînd porțile acestui fabulos rezervor de energie care este inconștientul, perceput ca fiind iraționalul, răul, tenebrele 22. Altfel formulat, ce este rațiunea în prezența mai multor niveluri de realitate ? Fiecare nivel de realitate este legat de un anumit nivel de rațiune. Rațiunea este ansamblul nivelurilor de rațiune. Împletirea și coerența ansamblului nivelurilor de rațiune traduce împletirea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
proces este a doua naștere, urmînd exemplul lui Iisus Hristos, care, cu trup de slavă, stă la dreapta Tatălui. Enion orbește și îmbătrînește, în termeni lovinescieni ea și-a rupt (parțial) rădăcinile care o legau de divinitate, ea cade în "tenebrele inferioare" (în Prakriti, materia primă alchimica): Blake vorbește despre "Abisul de jos" lăsîndu-ne astfel să întrevedem posibilitatea existenței "tenebrelor superioare" ("întunecatul Urthona", după modelul lui Pseudo-Dionisie Areopagitul care vorbea de Întunericul Divin; Lovinescu le numește "tenebrele divine", tăcerea ultima). Astfel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Enion orbește și îmbătrînește, în termeni lovinescieni ea și-a rupt (parțial) rădăcinile care o legau de divinitate, ea cade în "tenebrele inferioare" (în Prakriti, materia primă alchimica): Blake vorbește despre "Abisul de jos" lăsîndu-ne astfel să întrevedem posibilitatea existenței "tenebrelor superioare" ("întunecatul Urthona", după modelul lui Pseudo-Dionisie Areopagitul care vorbea de Întunericul Divin; Lovinescu le numește "tenebrele divine", tăcerea ultima). Astfel se explică faptul că există un punct unde lăuntricul se întîlnește cu limită exteriorului: ceea ce privești "deși pare că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
divinitate, ea cade în "tenebrele inferioare" (în Prakriti, materia primă alchimica): Blake vorbește despre "Abisul de jos" lăsîndu-ne astfel să întrevedem posibilitatea existenței "tenebrelor superioare" ("întunecatul Urthona", după modelul lui Pseudo-Dionisie Areopagitul care vorbea de Întunericul Divin; Lovinescu le numește "tenebrele divine", tăcerea ultima). Astfel se explică faptul că există un punct unde lăuntricul se întîlnește cu limită exteriorului: ceea ce privești "deși pare că este-Afară, este Năuntru"197. Tenebrele inferioare înseamnă tendința de întoarcere a ființei create înapoi în vidul primordial
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
modelul lui Pseudo-Dionisie Areopagitul care vorbea de Întunericul Divin; Lovinescu le numește "tenebrele divine", tăcerea ultima). Astfel se explică faptul că există un punct unde lăuntricul se întîlnește cu limită exteriorului: ceea ce privești "deși pare că este-Afară, este Năuntru"197. Tenebrele inferioare înseamnă tendința de întoarcere a ființei create înapoi în vidul primordial, ea neavînd nimic de la sine cum spune Albion: "O, sînt nimic și în nimic trebuie iarăși să mă-ntorc".198 Această întoarcere nu mai este posibilă pe deplin
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vierme, de melcul cel cu casa, si De Furnică și gîndac, ascultă! rîd, si joc își bat de Los". Enitharmon răspunse: "La adăpost acum de loviturile Puterii tale, demone-al furiei, 310 De mă-nfășoară fermecata Dumnezeu În nori de dulci tenebre frumoasă mea înfățișare dizolvînd-o, Să urli tu peste al morții trup; e-al tău. De nu te-aș fi văzut printre-ale verii Vergure dormind și întorcîndu-ți desfătat obrazul Pe trandafir sau crinul palid, ori pe un mal pe care dorm
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
minunat chip Rotile Stelare dumnezeiasca mîna o simțiră. Hotar Fu pus Veșnicei Morți. Los simți Hotarul, văzu Cum degetul lui Dumnezeu atinge-al Șaptelea cuptor cu groază. Și Los privi mîna lui Dumnezeu peste cuptoarele-i Pe sub Adîncuri în groaznice Tenebre sub noian. 280 Cu groază Los de la corvoada-i se dădu napoi; marele ciocan Din mină îi căzu, si focurile sale în fum și-ascunseră puternicele mădulare; Căci în devastatoare huiete și prăbușiri, ciocniri și vaiete, Nemuritorul dăinuia, deși în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
eccesso orribile!,) și afla de la oamenii săi că Ataliba - șeful unui alt trib peruvian și tatăl iubitei sale Alzira, precum și Alzira însăși, au fost luați prizonieri de către Gusmano. Zamoro hotărăște să îi salveze din mâinile crudului guvernator (Risorto fra le tenebre,). El se bazează pe spiritul de revoltă împotriva opresorilor, care a cuprins poporul său. Că un gest de clementa Zamoro îl eliberează din captivitate pe Alvaro, Guvernator Spaniol și tata al lui Gusmano. Actul I - “O viață pentru o viață
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
au rămas surprinși să-l vadă, deoarece toți știau că Zamoro fusese ucis de Gusmano și trupele sale. Întors printre ai săi, Zamoro blamează suferințele pe care Gusmano le-a provocat poporului său și lui personal. Cabaletta Risorto fra le tenebre la aria Un Încă, eccesso orribile Rezumat : Zamoro află de la oamenii săi că Ataliba - șeful unui alt trib peruvian și tatăl iubitei sale Alzira, precum și Alzira însăși au fost luați prizonieri de către Gusmano. Zamoro hotărăște să îi salveze din mâinile
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
2 Rezumat : Lady Macbeth citește o scrisoare în care soțul ei îi relatează despre profețiile vrăjitoarelor. Ea realizează că bărbatului ei i-ar surâde să fie rege, dar se teme și nu are suficient curaj. Tu, notte, ne avvolgi di tenebra immota; Qual petto percota non vegga îl pugnale Aria La luce langue din actul ÎI, scena 1 Rezumat : Lady Macbeth declară că Banco va fi ucis curând dacă situația o cere. Romanța Come dal ciel precipita din actul ÎI, scena
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ei, am luat cunoștință despre existența lor, le Înțelegem precaritățile și problemele, dar nu trebuie să se abuzeze de Înțelegerea noastră. Păcatele nu se afișează și nu se strigă În stradă. Nu e firesc să (ne) facem norme din propriile tenebre și rătăciri. În loc să se exorcizeze aceste deviații, ele sunt afișate cu mândrie și emfază. Asistăm, prin urmare, la o acțiune de forțare, pentru ca nenaturalul uman și moral să fie „naturalizat” și la nivel legislativ, iar anormalul să fie „normat” prin
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
bătrânețe, Își recapitulează Întreaga biografie și mărturisește: „Am fost uneori foarte nefericit În viață, dar niciodată nu am uitat de mănușile mele albe!”. Natură paradoxală, aristocrat cu nostalgii revoluționare și revoltat tânjind după ordinea monarhiei, catolic fervent, dar ispitit de tenebrele infernului, timid, delicat și, deopotrivă, de un orgoliu satanic, trăind, după propriile-i mărturisiri, asemenea salamandrei, „În plin foc”, cu o intensitate paroxistică, dorind să fie „și Byron, și Brummell În același timp”, Barbey are toate calitățile pentru a-l
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
d'or survolant notre peur des énigmes qui trépassent. Es-tu oiseau ? Ou cloche portée dans le monde ? On dirait une coupe sans anses, un être nu, chanson dorée survolant leș angoisses que nous donnent leș énigmes disparues. Dăinuind în tenebre că în povești, cu fluier părelnic de vânt cânți celor ce somnul și-l beau din macii negri de sub pământ. Existante dans leș ténèbres comme dans leș contes, d'une imaginaire flûte à vent tu joues pour ceux qui boivent
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Calende”, „Echinox”, „Tribuna”, „Familia”, „Argeș”, „Reflex” ș.a. Debutul în volum l-a constituit placheta de versuri Departele Epimenides (1976); au urmat alte cărți de poezie: Depărtarea lăuntrică (1980), Călătorie spre sine (1984), Discurs despre liniște (1989), Deasupra tenebrelor (2001), Opium (2002). În volumul colectiv dedicat lui Eminescu pe care l-a și prefațat, Chipurile poetului (2001), a publicat eseul Receptarea actuală și destinul poeziei lui Mihai Eminescu. Celălalt Eminescu. A fost distins cu două premii pentru poezie (1982
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
sau o vale la țara trupului ei/cu-ncetul începeam a desluși cu încetul punctele cardinale să i le știu./ Doar că greșeam nordul adesea,/ doar că-n hotare prea lesne/ nu mi-a fost dat să o aflu”. Deasupra tenebrelor reia cicluri poetice din precedentele plachete, asociindu-le unor inedite anterioare debutului, cu o dicție lirică mult mai relaxată și mai alertă, dar ciclul titular este unul de parabole în proză, scrise între 1970 și 1999, în manieră oarecum soresciană
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
începutului până la dimineața care îmi bate la ușă. Ca mine poezia,/ce pune ordine în sufletul meu, cel după Apocalipsă.” SCRIERI: Departele Epimenides, București, 1976; Depărtarea lăuntrică, București, 1980; Călătorie spre sine, București, 1984; Discurs despre liniște, București, 1989; Deasupra tenebrelor, Pitești, 2001; Chipurile poetului (în colaborare), Pitești, 2001; Opium, Pitești, 2002. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, II, 69-70; Alex. Ștefănescu, Șapte cărți de poezie, „Săgetătorul”, 2001, 204; Gh. Mocuța, Virgil Diaconu, „Deasupra tenebrelor”, „Arca”, 2001, 7-9; Mircea Bârsilă, „Deasupra tenebrelor
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
1984; Discurs despre liniște, București, 1989; Deasupra tenebrelor, Pitești, 2001; Chipurile poetului (în colaborare), Pitești, 2001; Opium, Pitești, 2002. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, II, 69-70; Alex. Ștefănescu, Șapte cărți de poezie, „Săgetătorul”, 2001, 204; Gh. Mocuța, Virgil Diaconu, „Deasupra tenebrelor”, „Arca”, 2001, 7-9; Mircea Bârsilă, „Deasupra tenebrelor”, „Calende”, 2002, 2; Nicolae Oprea, „Tratatul despre întuneric” al poetului, „Calende”, 2002, 3-5; Dan Stanca, „Deasupra tenebrelor”, RMB, 2002, 30 martie; Radu Vancu, Dionis rugându-se: poezia lui Virgil Diaconu, T, 2002, 4
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
tenebrelor, Pitești, 2001; Chipurile poetului (în colaborare), Pitești, 2001; Opium, Pitești, 2002. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, II, 69-70; Alex. Ștefănescu, Șapte cărți de poezie, „Săgetătorul”, 2001, 204; Gh. Mocuța, Virgil Diaconu, „Deasupra tenebrelor”, „Arca”, 2001, 7-9; Mircea Bârsilă, „Deasupra tenebrelor”, „Calende”, 2002, 2; Nicolae Oprea, „Tratatul despre întuneric” al poetului, „Calende”, 2002, 3-5; Dan Stanca, „Deasupra tenebrelor”, RMB, 2002, 30 martie; Radu Vancu, Dionis rugându-se: poezia lui Virgil Diaconu, T, 2002, 4; Ioan Moldovan, Opiumul poemelor, 2002, 6; Nicolae
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
II, 69-70; Alex. Ștefănescu, Șapte cărți de poezie, „Săgetătorul”, 2001, 204; Gh. Mocuța, Virgil Diaconu, „Deasupra tenebrelor”, „Arca”, 2001, 7-9; Mircea Bârsilă, „Deasupra tenebrelor”, „Calende”, 2002, 2; Nicolae Oprea, „Tratatul despre întuneric” al poetului, „Calende”, 2002, 3-5; Dan Stanca, „Deasupra tenebrelor”, RMB, 2002, 30 martie; Radu Vancu, Dionis rugându-se: poezia lui Virgil Diaconu, T, 2002, 4; Ioan Moldovan, Opiumul poemelor, 2002, 6; Nicolae Prelipceanu, Retorică și mister, RMB, 2002, 25 iulie; Paul Aretzu, Poezia ca realitate aurorală, R, 2002, 7-8
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
acoperișul realității / se poate vedea o altă realitate.” Poemele, constituite ca „simetrii negative”, cum le numește poetul în volumul Scutul lui Perseu (1993), transcriu aceste treceri între cele două lumi: poezia poate fi, așadar, un „exod în regatul propriilor noastre tenebre” sau un „tainic amestec de durere și exaltare”, căutare extatică a „esențelor pure”. Cu O linie aproape neagră - Une ligne presque noir (2000), dimensiunea gravă (percepția semnelor rău prevestitoare, obsesia tanatică și tentația senzualității fruste) dobândește accente dominante. Eul liric
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
vis și cea de trăire concretă sau afectivă. Amalgamarea realului cu irealul, posibilă mai ales în starea de vis, refugiul în închipuire, fantezia fără opreliști se întâlnesc pe terenul comun al „jocului”. Saltul din realitate (alimentat de halucinație, viziune morbidă, tenebre) poate fi provocat și de alienarea în faze diferite, mergând până la nebunia clinică. Semnificativ este, din acest punct de vedere, faptul că manuscrisul primului volum de nuvele, Hanul roșu, purta inițial titlul Povestiri bolnave. Aici este povestea unei răzbunări și
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
trecut. Deși privesc nainte-mi noaptea bătrână, suptă *, Și văd c-o lume nouă dintr-însa se ridică, Știu cumcă viitorul este trecutu-ntors Știu cumcă-aceeași lână s-a tors și s-a retors De degetele-uscățite-a Vremii-mbătrînite, Dar pârghia aceea ce, desfăcând tenebre, Ridică viitorul - puterea care toarce Al vremii fir - aceea îmi e necunoscută. Vai! Cele întîmplate istoria le spune Și cele viitoare și-aruncă umbra lor În atmosfera groasă a zilei cei de azi. De ce se-ntîmplă toate așa cum se întîmplă Cine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe care Iuda o speculează, ci o stare malefică provocată de acesta din urmă. Pare să fie vorba de un „somn malefic” produs de Iuda sau ca urmare a apropierii acestuia. Pentru mentalitatea populară, Iuda este principiul Haosului. El instaurează tenebrele, inerția, letargia, nonmanifestarea. Ca și alte ființe demonice simi- lare, el însuși zace de regulă în această stare de „somn nepomenit”. Mihai Coman a refăcut corect sfera semantică a expresiei : „somnul nepomenit” este unul de „netrezit”, fără de capăt, adică unul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]