2,257 matches
-
pecuniară, un gînditor care își deschide un cabinet ca să descrețească frunțile abătute e fie un șarlatan atins de autoidolatrie, fie un fantast care simte nevoia să dea fumurilor speculative o valență socială. În rest, filosofia e o prefirare subtilă de tente sufletești, dar o prefirare care, pentru a exista, nu are nevoie de dialog, ci de o sensibilitate acută și de un lexic menit a filtra impresiile. Cartea Filosofia ca mod de viață e de prețuit în scăpările personale ale autorului
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
treapta era obligatorie pentru a astupa gura adversarilor, Horea Paștina a trebuit să primească jugul. Urmarea a fost o neașteptată tortură: natură mistică fără aptitudini verbale, pictorul a intrat în pielea unui schingiuit căruia i s-a cerut ca, în loc de tente cromatice, să scoată din el nuanțe verbale. Să ne închipuim un scriitor care e pus să-și descrie vocația literară sub forma pictării unor pînze colorate. Mîzgăleala ineptă la care s-ar deda ne-ar arăta nu numai lipsa lui
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
urcat pe picioroange - procedeu folosit cu ingeniozitate și în alte spectacole ale sale - sau între perechi formate dintr-un adult și un copil. Când nu cântă la saxofon, coregraful este el însuși interpret în unul dintre cupluri, în secvențe cu tentă explozivă, în care corpurile se caută, se aruncă unele peste altele, se împletesc între ele, par a zbura unul peste capul celuilalt, răsucite de partener. Ioana Marchidan și Galina Bobeicu, pe care le-am urmărit și în penultiul spectacol al
Vise cu ochii deschiși by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5922_a_7247]
-
sugestionare mediatică, ideea predilectă a reclamei audio-vizuale fiind cea opusă: viața individului e valoarea supremă, ea depășind orice înțeles metafizic și orice maximă morală, totul e să-i descoperi farmecul (nu întîmplător termenul „descoperire“, odinioară un concept fenomenologic cu subtile tente speculative, a devenit vocabula magică a publicității moderne: peste tot ți se cere să descoperi gustul, savoarea, eroul, parfumul ș.a.m.d, adică ți se cere să descoperi niște banalități care îți sînt vîrîte sub nas cu titlul de noutăți
Lustrația mentală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5931_a_7256]
-
situației dramatice în care se află studiile clasice, Cronicarul a rămas cu un gust amar, dar nu fiindcă n-ar fi bănuit proporțiile dezastrului din învățămîntul filologic, ci fiindcă, spuse de gura unor specialiști în domeniu, detaliile prăbușirii capătă o tentă sumbră. Cînd pînă și profesorii universitari constată căderea liberă a nivelului de pregătire la greacă și latină, panorama degradării te amuțește, căci se întrevede limpede că literele nu pot avea decît un viitor mediocru. Dintre intelectualii care își spun opiniile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6221_a_7546]
-
o alienare asumată. De aceea, stranietatea jurnalului stă în spiritul de parcimonie cu care autorul vorbește despre sine. Trei sferturi din volum conțin note de lectură sau impresii de călătorie, foarte rar cititorul avînd prilejul să dea peste însemnări cu tentă personală. E drept, autorul trece prin momente dificile - moartea soției, bătrînețea și chiar o situație-limită pe care o descrie lapidar drept „povestea cu tunelul" și luminița de la capătul ei -, dar astfel de experiențe sunt înfățișate cu o zgîrcenie epică care
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]
-
cu restul. Acest capitol descrie universul satului natal (Cremenari, jud. Vîlcea) și pe membrii familiei autorului, atîta doar că o face în chip romanesc, iar nu în stil memorialistic, tonul povestirii fiind acela de evocare nostalgică, într-o limbă cu tente arhaice, a universului rustic. E ca și cum autorul începe să scrie un roman inspirat din lumea copilăriei, pentru ca apoi, renunțînd să-l mai continue, se mulțumește să-l lipească în prima parte a volumului. Rezultatul este o alăturare peticită și nefirească
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
cu adevărat odată cu viața de liceu, mai precis de la pagina 124. Apăsat autobiografică, cartea cuprinde pagini de ascuțime psihologică, sarea fiind dată de locurile unde autorul, lepădîndu-se de politețea de a-și menaja colegii, îi descrie cu ochi lucid și tentă malițioasă. Căci, vorba lui Călinescu, portretul reușit e un fiu al maliției, nu al iubirii. Ba chiar și atunci cînd își face autoportretul, Nicolae Radu nu-și cruță orgoliul: miop și hipoacuzic din studenție, suferind de naivitatea de a crede
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
a lumii și nici activitate de homo fabercare s-a ivit ca să aducă progresul în lume. Filozofia nu e agitație creatoare și nici prestidigitație filologică, într-un cuvînt ea nu e „muncă cu mintea", ci oțiu închinat contemplării și prefirării tentelor transcendente, de aceea orice demers volitiv pus în slujba adevărului, ba chiar orice vanitate creatoare ce se canonește în numele culturii nu sunt decît forme crase de trufie speculativă. Sau, folosind cuvintele lui Nae Ionescu, „actul de creație este înrudit mai
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
crea între noi un culoar al intimității de la distanță, în care sentimentele să dizolve antisentimentele." (p. 15) Antisentimentele înseamnă, pentru Mirel Cană, întregul cortegiu de reacții negative pe care vestea îmbolnăvirii de cancer o poate provoca cuiva. Mesajul autorului are tenta unei încurajări cu bătaie psihologică: feriți-vă de antisentimente întrucît potențialul lor distructiv omoară un pacient tot atît de repede ca boala propriu-zisă. Cu alte cuvinte, scapi de cancer dacă știi să te revolți împotriva lui, dacă știi să te
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
Sorin Lavric Dacă acceptăm că memorialistica e locul unde, sub pretext de confidențe, poți rosti cele mai crunte imprecații, atunci jurnalul e tărîmul predilect de revărsare a umorilor veninoase. Iar dacă pe deasupra însemnările au o tentă morbidă, aura lor nefirească e cu atît mai cuceritoare. Din acest motiv, cei mai atrăgători sunt autorii care fac o impresie nesănătoasă, grație fascinației pe care o resimțim în fața naturilor maladive. Sub acest unghi, Ciprian Măceșaru este chiar exemplul contrar
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
spontan. Numai că, grație fondului atavic de bonomie temperamentală, autorul e inapt de necuviințe expresive, jurnalul fiind o mostră de consemnări decente pe seama unor resemnări adînci. Mai mult, avînd cultura și discernămîntul unui autentic intelectual, autorul alege calea virtuții cu tentă umanistă, mizînd pe șlefuirea statornică a predispozițiilor de duh. De aceea, jurnalul de față este un caleidoscop al trăirilor culturale, trei sferturi din însemnări îndreptîndu-se spre muzică, pictură, arhitectură sau literatură. Posedînd un ochi sensibil la surprizele lumii, Ciprian Măceșaru
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
uzura care intervine în timp și, mai ales, în blazarea care însoțește de obicei ruminația acelorași stări. Ciprian Măceșaru pare să nu atingă platoul stării afective, alunecînd mereu spre fluctuațiile ei extreme, de aici graba cu care trece de la o tentă afectivă la alta, în virtutea unei nestatornicii pe care el însuși și-o resimte ca labilitate. În realitate e vorba de lipsa rutinei de sentiment, expresie care, cu toată bizara ei alcătuire, surprinde gradul de continuitate pe care o capătă o
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
formulă memorabilă care să se întipărească în mintea cititorului. Dar în nici un caz aforismul nu are drept țintă generalul, esența, universalul. De obicei esențele nu sînt nici remarcabile și nici memorabile. Iar la un aforism atît chichița remarcabilă, cît și tenta memorabilă sînt vitale. Un amănunt remarcabil sare în ochi, dar nu se ține minte. Pentru a fi reținut mai e nevoie de ineditul formulării, adică de expresia memorabilă care îndeamnă la imitație prin întorsătura strălucită a cuvintelor. Cînd aforismele duc
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
Vasilescu și cu scenografa Vanda Sturza propun, concret, formula de teatru-laborator, de spațiu al cercetărilor textuale și metatextuale, spațiu al abandonului clișeelor și dezinhibițiilor. Dincolo de semiobscuritatea încăperii care le ține captive pe cele patru personaje, dincolo de praf, de sordid, de tenta apocaliptică a peisajului, dincolo de cinism și dezamăgire există dorința de a mai privi în tine și în ceilalți. Această echipă de artiști mari aduce pe scenă vulnerabilitatea și forța harului. Aduce tensiunea fiecărui eu, tensiunea experiențelor, tensiunea energiilor acumulate din
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
fiecare imbold de ponegrire își găsește un antidot pe măsură, nici una din porniri neavînd pînă la urmă cîștig de cauză. E ca într-un amor atroce în care pasiunea cere neapărat gustul schingiuirii, pentru ca apoi maltratarea să capete treptat o tentă voluptuoasă. E tare urît Bucureștiul și e greu de mistuit, dar altul ca el nu-i de găsit. Pe deasupra, ținînd seama de cîte rele i s-au pus în seamă, fascinația pe care orașul acesta prăfos, desfigurat și hulit a
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
cu gîndul la un oraș binecuvîntat, chiar dacă binecuvîntarea nu e de găsit decît în inspirația celor care l-au zugrăvit cu pasiune de cronicar. De la Constantin Bacalbașa pînă la Ioana Pârvulescu, de la Nicolae Iorga pînă la Henri H. Stahl, o tentă de melancolie surdă le străbate tomurile. Parcurgîndu-le, intuiești prea bine că Bucureștiul mai mult a fost decît este. Dintre autorii cu reazem cultural și viziunie istorică care s-au aplecat asupra orașului de pe Dîmbovița, Constantin C. Giurescu e un nume
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
apăsînd pe etimologia cuvîntului sau pe ambiguitatea lui, scoate din el o nuanță mustoasă de factură doctă. Nuanța aceasta e chiar poanta care, întipărindu-se în mintea cititorului, îl ajută să vadă tema din alt unghi. La Sorin Dumitrescu contează tentele, puseurile, inflexiunile, într-un cuvînt, tresăririle temperamentale pe care le pune în curgerea propozițiilor. Scriind despre icoane, autorul e un propovăduitor tăios al ideilor ortodoxe, arătînd patimă retorică și angajare spirituală. De aceea, chiar și atunci cînd e silit să
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
vieții, trăind pur și simplu, într-un prezent egal sieși. Mai mult, pierderea memoriei i se pare un privilegiu, realizînd că, scăpat de balastul amintirilor, poate gîndi spontan. În genere Tolstoi nu are o teorie, ci un sentiment ale cărui tente le mărunțește diaristic în formă obsesivă. Gîndurile nu și le exprimă conceptual, ci emotiv-confesiv, și de aceea expresia lui nu e subtilă, ci sinceră, adică atinsă de imaturitatea senectuții. Dar ce consternează la el e sîmburele de elan comunist, Tolstoi
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
ivit ca o reacție de frondă față de valul mimetic al filozofiei analitice, acea patologie speculativă potrivit căreia o limbă are sens numai dacă e redusă la un set de formalizări seci. Potrivit acestei optici, limba oamenilor trebuie epurată de orice tentă literară, adică de orice imprecizie semantică. A te exprima cu adevărat înseamnă a te exprima logic, numai că logica nu face casă bună cu sălbăticia polisemantică a limbilor vii. Prin urmare, ambiguitățile lexicale trebuie stîrpite în numele clarității univoce, ideal pe
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
și spițele boierești fiind descrise lapidar în numele unei rigori de exactitate a informației, dar evenimentele propriu-zise sînt rare și cel mai adesea anodine. Numai că ce atrage la volum e comentariul însoțitor al autorului, alături de grija de a reda pitoreștile tente ale lexicului de atunci. Parcă te scalzi într-o matcă de cuvinte care, deși par iremediabil ieșite din uz, îți trezesc o familiaritate latentă, de sunete demult știute. Din acest motiv, cartea nu o citești atît spre a te informa
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
Intuiții de profunzime, exprimate cu multă limpezime, întâlnim în eseul intitulat modest Notițe literare, publicat în 1896 în câteva numere ale ziarului „Ziua” și retipărit, cu titlul Câteva păreri, în volumul din 1908, Momente, schițe, amintiri. Eseul are și o tentă polemică, vizând opiniile estetice ale lui Mihail Dragomirescu și C. Dobrogeanu- Gherea. Caragiale admite arta cu sau fără tendință, dar scoate în afara artei lucrările care nu sunt condiționate de talent, singurul care le insuflă viață: „Pentru a face o operă
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
și studenți. Îngrijorător este faptul că aproape un sfert ( 23,8 %) din consumatorii din această catergorie sunt elevi. Se constată tendința de uniformizare pe parcursul zilelelor săptămânii astfel încât dacă inițial se putea spune că aveam un consum preponderent de weekend cu tentă recreaționala, acum avem o creștere a consumului în zilele lucrătoare. Această sugerează instalarea dependențtei .Totodată, se constată că aproape 2/3 din prezentări sunt diurne ( intervalul 6-18) cu maxim între orele 12-18 ( 40,48%), iar peste 20 % din consumatori au
O nouă moţiune simplă pe tema etnobotanicelor va fi depusă de Tudor Ciuhodaru în Parlament. Deputatul cere până la 20 de ani închisoare pentru comercianţii de plante halucinogene () [Corola-journal/Journalistic/48463_a_49788]
-
pe interlocutor să iasă din imaginea pe care publicul o are despre el. E vorba de a rupe convenția unei discuții previzibile, contrariind orizontul de așteptare al celor care deschid cartea și cu cît contrarierea e mai mare, cu atît tenta insolită a mărturisirii e mai stridentă. Iar interviul mai împlinit. În schimb, fără o încălcare a convenției de tacla politicoasă, riscul de a asista la un schimb de amabilități terne e atît de mare, încît rezultatul e adesea deprimant. Ioana
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
cîteva note comune ce caracterizează relația tradițională „față către față“. Prima am spus-o deja: formarea cere un troc al erosului, un schimb de umori sufletești pe bază de afinitate lăutrică. Unde afinitatea lipsește, relația se rupe, căci fără o tentă de adorație, sufletul nu poate urca spre celălalt. În al doilea rînd, a fi magistru nu e o profesie, ci o vocație. La început, primii profesori au fost preoți, investiți cu o putere zeiască ale cărei virtuți treceau treptat la
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]