4,773 matches
-
că autorul acesta atât de inteligent, cu lecturi întinse și aprofundate, cu o mobilitate intelectuală deosebită și o vie curiozitate în a desface mecanismele literaturii, nu se numără printre romancierii de calibru. Punctul lui forte îl reprezintă teoria. E un teoretician al prozei "noi", care adaptează strategiile autenticității camilpetres-ciene la condițiile socio-istorice ale deceniului nouă. Reforma epică din care se naște primul său roman, precum și tehnicile enumerate de entuziasta Sanda Cordoș în prefață (perspectiva multiplă, citatul și colajul, fragmentarea, focalizarea și
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
ea arată astfel: nimeni nu se îndoiește că, dacă în Europa secolului XX au existat două sisteme totalitare, acelea au fost nazismul și comunismul. Din păcate, dacă în această privință toți specialiști împărtășesc aceeași convingere, unanimitatea se risipește de îndată ce aceiași teoreticieni încearcă să le definească identitatea. Căci pe cele două totalitarisme nu le poți identifica decît comparîndu-le, numai că, dacă le compari, atunci vrînd-nevrînd ajungi ca, pe lîngă asemănări, să scoți la iveală și deosebirile, și tocmai diferențele acestea sunt cele
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
Rațiu (Hommage a Erik Satie pentru soprană și pian) adună ca într-un buchet de armonii și rezonanțe când dulci, impresioniste, când amare, expresioniste, uneori previzibile, alteori imprevizibile, sugestiile perlate ale celor zece cântece închinate de Tristan Tzara compozitorului francez, teoretician al "Grupului celor șase"; Cornel }ăranu (Tu reviendras I, Cloches sans raison, Cheminées, Partie sans fin și Tu reviendras II pentru voce și pian) își etalează încă o dată afinitățile cu genul liedului ce exhibă acele sensibilități micronice dintre sunete și
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
al expoziției și crea cel mai aseptic dintre spectacolele imaginate. Odată trecut primul șoc, lucrurile au prins să se limpezească și paradoxul și-a pierdut treptat din agresivitate. Prevăzînd o asemenea reacție, regretatul profesor și estetician Titus Mocanu, unul dintre teoreticienii și analiștii acestui gen de artă, explica în catalogul expoziției accepțiunea termenului concret prin sensul originar al cuvîntului latinesc concretum care desemna "agregare exactă a mai multor elemente", înainte de a semnifica "obiect real, palpabil," așa cum îl înțelegem noi astăzi. Arta
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
în schimb, e un pariu de editor. Unul care poate dezamăgi imaginația, dar care slujește adevărului. Măcar fiindcă forma și mărimea unei statui sînt altele cînd vezi, recuperat, întregul bloc de piatră. Cerneala care-a curs, mai ales în tabăra teoreticienilor, pe tema recuperărilor, arată că ele fac o literatură. Cu atît mai mult cu cît se petrec mai la baza istoriei literare. Sau cu cît ating puncte mai sensibile. O asemenea "reperare", care mai curînd întregește decît schimbă, e cea
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
Ioan Holban La 13 mai 2007 s-au împlinit cincizeci de ani de la trecerea la cele veșnice a lui Camil Petrescu - prozator, dramaturg, eseist, teoretician al artei, publicist, una dintre personalitățile cele mai complexe ale culturii noastre. A fost o comemorare săracă, jenant de discretă, cum s-a întîmplat, în fapt, în toți anii tranziției, cu evenimentele lumii literaturii, într-o vreme a marii trăncăneli
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
Sînt amuzante colajele, anunțuri de mică publicitate înseriate, consangvinizate, hibridizate, anunțurile matrimoniale cu qui-pro-quo-uri, în care se amestecă pragmatismul cu delicate haiku-uri pe colț de ziar, dar parcă nu-ți vine să rîzi. Efectul de real, atît de drag teoreticienilor, îți inhibă mușchii zîmbetului. Ca să nu mai spunem că iubirea se măsoară în cifre (ani, înălțimi și, vai, conturi) și se află dezlegînd șarade. Capcane pentru oameni fericiți, după scripturi (și după citatul din Eminescu...). În stilul tautofoniilor e rescris
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
misterul reușitei unei traduceri nu au explicație logică. De aceea, a recurge la Horoscopul limbajului (cum se numește unul dintre eseurile inculse în volum) pare un lucru de la sine înțeles. Carmen Firan îl citează pe discipolul lui Steiner, Yehuda Tagar, teoreticianul "filofoneticii" (al efectului produs de intonația anumitor sunete și cuvinte aspra unității trup-spirit), care identifică forțe ascunse în limbaj, tipare acustice capabile de a produce modificări mentale sau de comportament. Tagar vorbește despre sunete înzestrate cu atitudini, stări și acțiuni
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
găsirea injuriei și cu cît se exprima mai violent la adresa clasei stapînitoare, cu atît era mai aplaudat. [...] Dintre toți oaspeții de la centru, Istrati admira cel mai mult pe Rakovski, deși avea cu el dese ciocniri principiale. Prin el se exprima teoreticianul mișcării, dar vorbind stricat românește - era bulgar de origine - provoca ilaritate. I se întîmpla să se întrerupă în focul unei perorații și s-o rateze negăsind imediat termenul cel mai potrivit pentru realizarea efectului și atunci îl salva Istrati, suflîndu-i
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
poate nu un tratat întreg „despre privighetoare“, dar măcar rândurile în care cinstitul autor din veacul al XVIII-lea și-a dedicat mintea și energiile binelui public. Vanitatea intelectualului, însă, a militantului de salon, nu suportă altă vecinătate decât a teoreticienilor oficiali, propagandiști care au justificat o istorie modernă schizoidă. Atâta doar că, în sensul binelui public, „progresul“ nu trece dincolo de cosmetica subconștientului. * Nu cred că inteligența umană va putea împiedica vreodată meteorologia debilă a planetei să intre în „călduri“ și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Pavel Șușară Deși experiențele modernității și, în particular, avangardele începutului de secol au dovedit cu prisosință că artistul plastic poate fi un teoretician și un estetician la fel de abil pe cît este de îndemînatic în practica propriu-zisă, inerțiile noastre mentale nu ne-au eliberat încă de prejudecăți segregaționiste. Așa cum scriitorul este încă plasat, conform acestei scheme, din punct de vedere al abilităților manuale și
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
două ipostaze deosebit de onorante pe care Corneliu Dan Georgescu le-a parcurs cu rezultate remarcabile: etnomuzicolog la "Institut für vergleichende Musikstudien und Dokumentation" între 1989-1991 și la "Freie Universität" între 1991-1994, ambele din Berlin.) - Sunteți unul dintre cei mai avizați teoreticieni ai arhetipurilor sonore. Cu două decenii în urmă, Ștefan Niculescu vorbea despre o direcție arhetipală în componistica secolului 20. Cât de actuală (ori de prezentă) mai este ea acum? - Accepțiunea care se acordă acestei noțiuni este uneori atât de vagă
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
pe care i-am fi văzut, cu îndreptățire, demni de a intra între copertele încăpătoare ale proaspătului volum. Dacă ar fi să dau apă la moară unor asemenea cârcoteli de galerie, aș invoca absența inexplicabilă a lui Mircea Cărtărescu. Ca teoretician literar sau măcar ca gazetar politic, de data aceasta. Dintre Postmodernismul românesc, Pururi tânăr, înfășurat în pixeli și Baroane, măcar una și-ar fi găsit cu onoare locul în cele peste 500 de pagini ale acestui de-al treilea op.
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
citi pe Compagnon în franceză, dar vor totuși să-l citească. A apărut, și mă bucur. Deși mă bucur, nu intenționam să mai scriu despre acest tom masiv al profesorului de la Colegiul Franței și Columbia University, inginer devenit istoric și teoretician literar, pe cît de ambițios pe atît de inteligent, asiduu, și laudele ar putea continua. Probabil că editorul său român, Mircea Martin, a estimat că cel mai bun mijloc de a deschide o dezbatere în jurul Antimodernilor este o prefață. Despre
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
Mitroi a funcționat ca profesor de tehnici la Facultatea de Istoria și Teoria Artei, pe atunci Muzeologie, a Academiei de Arte Frumoase. Neavînd o catedră de pictură propriu-zisă, prezența lui în sistemul învățămîntului artistic era, oarecum, marginală. Obligat să educe teoreticieni, și nu să formeze artiști, el era, chiar și administrativ, decontextualizat, constrîns la însingurare și fatalmente ținut la distanță de acel privilegiu unic al oricărui profesor de specialități de a-și replica personalitatea, de a se prelungi în discipoli, de
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
pe baza căreia nu putem formula generalizări plauzibile. Ca să nu mai pomenim de amănuntul bulversant că ceea ce fizicienii înțeleg prin materie nu ocupă decît 5% din universul observabil și că restul e ocupat cu ceva întunecos și deocamdată insesizabil căruia teoreticienii îi spun "materie întunecată", și despre care tot ceea ce pot să ne spună este că formațiunea cu pricina nu e alcătuită din nici una din particulele depistate pînă acum de instrumentele fizice. Și atunci să ne mai îndoim că adevărata metafizică
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
are dreptate: "Dacă scoatem din ecuație realismul socialist și-l înlocuim cu proletcultismul, fie la nivelul terminologiei, fie, și mai grav, în diverse optici și proiecte de periodizare a literaturii române, atunci ce ne facem cu mulțimea de practicieni și teoreticieni ai realismului socialist?" (ibidem, p. 512). Sigur, nu scoatem din ecuație realismul socialist, pentru că nu ne lasă Stalin, Gorki, Jdanov, dar nici N. Moraru, Ion Vitner, M. Novicov, Ov. S. Crohmălniceanu și alți teoreticieni sau practicieni ai realismului socialist. Dar
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
facem cu mulțimea de practicieni și teoreticieni ai realismului socialist?" (ibidem, p. 512). Sigur, nu scoatem din ecuație realismul socialist, pentru că nu ne lasă Stalin, Gorki, Jdanov, dar nici N. Moraru, Ion Vitner, M. Novicov, Ov. S. Crohmălniceanu și alți teoreticieni sau practicieni ai realismului socialist. Dar asta nu înseamnă că trebuie să rămânem prizonierii documentelor de partid ale epocii și nu putem să dăm altă denumire acestui fenomen, dintr-un punct de vedere actual. Eu, de pildă, prefer să discut
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
totalitar și deformat în spiritul realităților "revoluționare", nu este omogen și transferabil de la un individ la altul. Fiecare are trecutul lui, al ei, înregimentările și evaziunile sale, o evoluție distinctă în tiparul de constrângere generală. Numai în viziunea primitivă a "teoreticienilor" realismului socialist trecutul era obligatoriu întunecat și infect, de un funest caracter burghezo-moșieresc. A lipi, astăzi, o etichetă contrară, dar similară, echivalându-ne biografia cu timpul istoric pe care s-a suprapus, ar fi un gest la fel de reducționist. Amprentată, indiscutabil
Ceaușism la pătrat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8209_a_9534]
-
însuși". Poezia zisă reflexivă e și ea privită fără simpatie. Avem a face aici cu acea producție care se orientează spre transcendență, spre metafizic, distanțîndu-se de real și postulîndu-și "puritatea". Comentatorul e indispus de circumstanța că "pentru mulți critici și teoreticieni de astăzi acesta pare și singurul spațiu în care poezia se afirmă plenar și profund, apropiin-du-se astfel de propria sa esență", ființarea unei "esențe a poeziei" nefiind în optica d-sale decît o "prejudecată critică". într-un asemenea context, Valéry
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
tîrîți. Deznodămîntul e mereu același, indiferent de calea pe care o alegi. Ori te supui și ești purtat de bună voie, ori te opui și ești dus cu de-a sila. Teologia creștină ține de a doua variantă: zbaterea unor teoreticieni care, deși sunt tîrîți de o lume a cărei absurditate refuză să o accepte, aleg să fie tîrîți cu demnitate. În asta stă și demnitatea lui Mihail Neamțu.
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
un schimb intermitent de monologuri paralele. În fond, iadul este acea formă de conviețuire în care oamenii, comunicînd unii cu alții, nu se mai pot regăsi în sentimentele celorlalți. Conviețuire fără compătimire, aceasta e regula infernului. Karl Albrecht nu e teoretician, ci practician al inteligenței sociale. El scrie din experiență, nu din cărți, ceea ce înseamnă că acoperirea biografică pe care o poate da cunoștințelor înfățișate îl scutește de bănuiala că ar pune în pagină litera calpă a unei galimatii sterpe. Exemplele
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
discurs & so on. Iar, în subsidiar, vine direct dintr-o experiență existențială a copilăriei, situată undeva în preajma halucinației. Dacă un partizan neatent al autoficțiunilor de orice fel ar avea temeiuri să le valideze ca atare, am serioase îndoieli că vreun teoretician al literaturii s-ar avânta pe o asemenea pistă. Autopoemelor lui Liviu Ioan Stoiciu le lipsesc, se vede limpede, urmele minimale ale conștiinței de gen. Și intenția de a se defini, fie și imprecis. Iar, din nefericire, algoritmul prin care
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
din 23 februarie a.c. este consacrat literaturilor celor mai proaspete mem-bre ale Uniunii Europene, Bulgaria și România. Editorialul semnat de Katerina Shina și intitulat Victor Iva-novici: un grec reprezintă încă o recunoaștere, din partea greacă, a contribuției cunoscutului neoelenist, hispanist și teoretician al traducerii eleno-român la promovarea literaturii grecești în România și a celei românești în Grecia. Discuția purtată de jurnalistă cu Victor Ivanovici reface traseul bogatei cariere a acestuia de traducător din greacă în română, de cercetător comparatist (preocupat statornic de
Literatura română în Grecia by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9782_a_11107]
-
mai funcționat la turație maximă în perioada 2000-2004, în regimul Iliescu-Năstase. Până acum, răul absolut în materie de administrație publică era asociat cu „guvernarea Năstase“, Iliescu fiind pe nedrept achitat, extras din ecuație. și totuși, stenogramele Voicu nu spun altceva. Teoreticianul capitalismului de cumetrie avea destui practicanți chiar în jurul său. Așa palavragiu și lăudăros cum îl vede astăzi Iliescu, Voicu a crescut totuși în umbra sa. Pe vremea regimului Iliescu-Năstase, cei din afara României vedeau rețeaua și îi spuneau „corupție generalizată“ sau
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]