1,117 matches
-
Synthesis”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Euresis”, „Analele științifice ale Universității «Al.I. Cuza»”, „Cahiers Gérard de Nerval”, „Dialogue”, „Oeuvres et critique” (Franța), „Degrés” (Belgia). M. I. stăpânește principalele tehnici actuale de investigare a textului literar, cu deosebire pe acelea teoretizate în Franța. Volumele La Littérature, un modèle triadique (1995) și Literatura, un discurs mediat (1996) pornesc de la premisa că între creatorul și cititorul textului există „praguri” (sau „filtre”), a căror analiză contribuie la o înțelegere nuanțată a literaturii. În consecință
MURESANU IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
intelectualiste și asociaționiste înseamnă s-o anulăm.” Astfel de considerații sunt numeroase în scrisorile pe care le trimite prietenilor, dovadă că e preocupat mereu de găsirea unei metode proprii de lucru, chiar dacă una aflată sub semnul eclectismului, așa cum o va teoretiza în câteva lucrări speciale consacrate acestei probleme, precum Metoda și personalitatea în studiul literaturii (1940), Sensul și interesul cunoașterii literare (1940), De la metodă la cunoașterea literară (1941). Odată eliberat de obsesiile metodologice, M. se va dedica unor cercetări de anvergură
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
ideile puse în lucru aparținând, sigur, unui set de idei al istoriografiei baroce est-europene, aceste cărți se apropie și de lucrările istoricilor din Țările Române: descrierea genealogică va fi utilizată și de Nicolae Costin, stolnicul Constantin Cantacuzino și Dimitrie Cantemir teoretizează „creșterea și descreșterea”, în circulație la noi era și va fi conceptul „monarhiilor în succesiune pe cicluri”(cele „patru monarhii” biblice) ș.a.m.d. Mai toate aceste sisteme de analiză includ, potrivit unei mentalități și unor gusturi proprii cărturarilor barochizanți
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
Titus Popovici. A acordat o importanță specială literaturii contemporane și aspectelor de „îndrumare” corelate cu evoluția genurilor predilecte în anii ’50-’60, textele fiind analizate din perspectiva doctrinară a criticismului sociologist, sub zodia realismului socialist, pe care de altfel îl teoretizează zelos, cum se poate observa în indicațiile date în Pentru literatura vieții noi (1953), Chipul luptătorului comunist în proza contemporană (1961) ; Realism, realism critic, realism socialist (1961), Literatura și viața. Considerații sociologice pe marginea unor romane (1965), întru totul servile
NOVICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
analiza operei cu studiul datelor biografice și psihice ale scriitorului. În studiul Filosofia lui La Fontaine după d. Pompiliu Eliade, supune ideile literare ale comparatistului român unui examen pătrunzător, deși nu întotdeauna obiectiv, reliefând tendințele dogmatice sau rigiditatea sistemului estetic teoretizat de acesta. Criticul a fost un activ și bine orientat cronicar teatral. Aprecia reprezentația dramatică în ansamblul ei, ca spectacol, dar nu neglija nici textul literar. Jocul actorilor, elementele tehnice ale interpretării, corespondența dintre personalitatea interpretului și rolul interpretat sunt
ORASANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288564_a_289893]
-
sau de personajele din ciclul haiducilor, de a se înscrie cu succes în ordinea realului. Ei sunt aprioric niște învinși, ceea ce apropie literatura lui Istrati de povestirile de tinerețe ale lui Mihail Sadoveanu, dar și de literatura absurdului, așa cum este teoretizată de Albert Camus. „Opera istratiană - afirmă criticul - pune problema absurdului, fără a se încadra într-o literatură a absurdului.” Metoda critică inaugurată de O. încearcă, totuși fără strălucire, să-și lărgească aria de cuprindere în volumul 5 prozatori iluștri, 5
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
defel cu „săriturile peste cal” ale „mimetismului fals novator”, în care extravaganțele celor ce „se dau în priveliște” conțin riscul denaturării, ca și, în forme ilar-novice, pe acela al prăvălirii în elucubrație. Mai puțin în largul lui când e să teoretizeze, P. își dirijează exigențele, cu o pedală de constantă comprehensiune (cu incidentale înțepeniri în rigiditate), asupra procesului de „translare”, de „eșafodare” a textului dramatic pe scenă, acest „spațiu al semnificațiilor esențiale”. El își exprimă cumpătat și bucuria de a fi
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
calitatea prozodiei (Iezerul, Sihastrul, „poveste poetică” - 1896). Ca și prietenul său Anghel Demetriescu, P., om cu serioasă cultură clasică, informat și cu privire la ideile și arta contemporană, a fost un teoretician tradiționalist, intrând în rezonanță cu autori și opere consacrate. Deși teoretiza insistent asupra preeminenței fanteziei între facultățile generatoare de artă, înțelesul frumosului era, la el, cel clasicist. În contribuțiile lui analizează cvasididactic, citând abundent esteticieni al căror șir pornește din Antichitate, noțiuni precum cele de urât, ridicol și comic, glosează în legătură cu
PAUN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288725_a_290054]
-
al conștiințelor, dirijat de societatea totalitară - stratificată în funcție de cele mai abuzive privilegii - asupra căreia veghează Fratele cel Mare, suferă o revoluție care izbucnește prea repede, luându-i prin surprindere pe complotiști. Aceștia îl vor promova pe Fratele cel Nou, care teoretizează și aplică o „schimbare care nu schimbă” (aluzie la semnificația revoluției din decembrie 1989, de întoarcere în același punct). Dacă, dincolo de îngroșările de rigoare, s-a văzut în romanul lui Orwell o parabolă a societății totalitare, romanul lui P. grefează
PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288727_a_290056]
-
modernistă întreaga poezie nouă, încadrând și simbolismul în m. Analoagă, cu anticipație, este, la noi, viziunea lui E. Lovinescu, primul care centrează o sinteză de istorie literară pe mișcarea modernistă, „în lupta cu sămănătorismul”, după ce, în Istoria civilizației române moderne, teoretizase, în plan sociologic, motorul acestei tendințe ca fiind „principiul sincronismului vieții moderne”, care stă la „baza formației civilizației noastre cu un caracter revoluționar”. Acționând legic, sincronismul face inevitabilă integrarea în ansamblul civilizației europene a societăților mai puțin dezvoltate. Aceasta se
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
cu o pânză și ziceau că o acoperă ca să se ducă la Dumnezeu” (p. 55). Erau, cu siguranță, gesturi firești, ce ușurau și întâlnirea oamenilor cu liturghia Bisericii, care are în centrul ei minunea prefacerilor darurilor sfinte. Țăranii însă nu teoretizau prea mult riturile sacre și-și mențineau tradițiile cu o credință neclintită în adevărul lor. Părintele Teofil surprinde paradoxul modernității noastre când constată: „Era o tradiție care îi ținea pe oameni în jurul Bisericii, în jurul rânduielilor bisericești fără o fundamentare teologică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cum ar fi pacea); pentru Rawls, deliberările, în sfera publică, în cadrul procesului politic sau în curțile de justiție, nu pot face abstracție de anumite drepturi fundamentale ale omului, temeiul ultim al Constituției și astfel al vieții împreună. Robert Nozick a teoretizat un stat minimal, aparent imposibil chiar într-o țară mică, cu totul improbabil în Statele Unite, cel puțin în privința unor funcții ale statului care se globalizează tot mai mult (după 11septembrie 2001, mai mult ca oricând, problemele globale devin pentru Administrația
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
delicată: este autorul absolut liber? Este reprezentarea total lipsită de constrângeri intrinseci și extrinseci? Fiindcă nu pot relua aici întreaga polemică, mă voi opri la un detaliu esențial: punerea în intrigă (emplotment; la francezi, conceptul, mise en intrigue, a fost teoretizat la cel mai înalt nivel de Paul Ricoeur). Potrivit lui Hayden White, care se despărțea astfel de o întreagă tradiție a speculațiilor despre mimesis, de la Aristotel la postmoderni, autorul e liber să aleagă orice mod discursiv, orice tip de intrigă (emplotment
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Bloom, naturală prelungire a activității sale de spiritus rector și de mentor, include în principal, pe lângă The Closing the American Mind: a) traducerea adnotată, însoțită de o interpretare provocatoare, a dialogului platonician Republica, pe urmele lui Leo Strauss, care a teoretizat demersul în cartea lui din 1952, Persecution and the Art of Writing, Bloom se apropie de Platon „păgânul”, cel transmis de Al-Farabi și Maimonides printr-o manevră apropiată de ketman, pentru a înșela vigilența dogmaticilor; aici se găsește una din
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
literatură și artă apar încă multe lucrări mediocre care denaturează realitatea sovietică.” În paranteză fie spus, după o perioadă de relativă liniște de nici doi ani în jurul numelui său, Baconsky reintră pe „lista neagră” fiind pomenit, preponderent, în contexte negative. Teoretizând dogmatic și intransigent, prin formule ca: „noi milităm”, „noi cerem”, - conceptul și nivelul tipicului în poezie, S. Damian 55 dezvăluie multe aspecte ne-tipice și ne-luptătoare, poezii cenușii, monotone, plicticoase, moleșitoare în lirica vremii, în contrast cu poezii valabile, militante, civice
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
au mai multe avantaje: sunt recente, adică din acest an; sunt comentarii și nu cronici de serviciu; în plus, în cazul lui E. Frunză, opera acestuia - cele două volume de poezii - este interpretată prin prisma tipicului, așa cum încercase să-l teoretizeze autorul Principiilor de estetică. Să-ncepem cu opiniile lui G. Călinescu 73 despre poezia lui Eugen Frunză: „Voi face acum câteva observări asupra poeziei tov. E. Frunză (Zile slăvite, Sub steagul vieții etc.). Bag de seamă că de la început se
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și completă o discuție despre multi-, intersau transdisciplinaritate fără a vedea cum, de ce și când au apărut disciplinele. În al doilea rând, această problemă nu a fost încă prezentată în literatura de specialitate de la noi; pentru domeniul științelor educației, care teoretizează și susține acum trecerea dincolo de discipline, perspectiva genezei pedagogice a disciplinelor poate oferi o nouă perspectivă sau, de ce nu, o nouă legitimitate pentru o altfel de „răsturnare a paradigmei”. 2. Dincolo de discipline: integrarea curriculumuluitc "2. Dincolo de discipline\: integrarea curriculumului" „Fiecare
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
că ea există În mare parte În domeniul teoretic cu puține legături cu ceea ce se Întâmplă În practică; cu toate acestea, este drept să considerăm că securitatea, asemenea majorității practicilor și proceselor, este mai bine conștientizată și Înțeleasă atunci când este teoretizată, atunci când practicile „de pe teren” sunt privite În perspectivă. Acesta este un exercițiu util atât analiștilor, care Încearcă să sublimeze mecanismul securității din realitatea relațiilor internaționale, cât și practicienilor care au nevoie să raționalizeze anumite alegeri pe care le fac În
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
globală (grand strategy). În același timp, În primele decenii ale secolului XX, trauma primului război mondial și suferințele generalizate ale războiului de uzură au condus la reformularea unor principii operaționale terestre. Britancii J.F.C. Fuller și Basil H. Liddell Hart au teoretizat o „strategie indirectă”1, metodă ce avea să fie adoptată, dezvoltată și practicată În special de ofițerii germani sub numele de Blitzkrieg („război fulger”). În aceeași perioadă, Giulio Douhet, Hugh Trenchard și Billy Mitchell formulează și primele principii ale strategiei
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
București), folcloristă. După studiile gimnaziale și liceale făcute în orașul natal, a urmat studii universitare la Facultatea de Litere și Filosofie din București. Între anii 1950 și 1967, a fost cercetătoare la Institutul de Etnografie și Folclor din București. După ce teoretizează Principiile clasificării legendelor populare românești (1966), le aplică practic în primul tom al corpusului acestei specii a prozei populare: Legende populare românești (1981). Selecția, din care inițial au fost tipărite legendele cosmosului, florei și faunei, a fost alcătuită pe baza
BRILL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285884_a_287213]
-
du surréalisme al lui Breton, va fi comentat în numărul 28 din 1929. Dar formula poetică promovată la „unu” privilegiază simbioza unor orientări diferite într-un fenomen literar distinct. Din suprarealism sunt preluate sugestii care țin mai ales de imagism, teoretizat în spațiul francez de Pierre Reverdy: elemente cât mai disparate, pentru a spori capacitatea imaginației de a se elibera de sub tutela gândirii logice. Principalele repere pe harta suprarealismului, visul, hazardul obiectiv, spontaneitatea actului creator, redimensionarea cotidianului prin miraculos, devin elemente
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
fost un exponent paradigmatic -, de la explozia romantică, receptată de sensibilitatea sa artistică, la primele armonii preeminesciene. O ideologie literară explicată greoi, dar temeinic, în prefețele volumelor tipărite, ca și în risipa publicistică, trimite la ideea originală a lui Gianbattista Vico, teoretizată în romantism, privind întâietatea poeziei ca expresie spontană de „simțire”, ca primă formă de creație a spiritului uman. Concepția subsumează eticismul luminilor, cultivând „virtutea” ca ideal și finalitate, crezului clasicist ce se revendică nu doar de la latinitatea horațiană, ci, în
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
ortodoxia e mai puțin somatofobă și nu e raționalistă. Îndumnezeirea omului prin Hristos înseamnă și îndumnezeirea naturii. Sunt sigură că, pe când tu îți lipeai obrazul de cireș și pe când îmi sărutam eu mărul, habar nu aveam nici unul de mistica ortodoxă teoretizată de o figură splendidă cum e, de pildă, Lossky, dar percepeam „sacralitatea” vitei, a grâului, a prunilor. De aici și poanta aia simpatică: să ne ia ungurii Ardealul, dar să ne lase prunele! Tratamentul „tandru” era rezervat de bunicul animalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și nu sunt laș. Oricât de jos aș cădea, oricât de multe lucruri nasoale s-ar spune vreodată despre mine, la sfârșit mă pot ridica să strig „Da, dar știți, nu sunt laș și sunt liber, mă-nțelegeți?”. Nu-mi teoretizez libertatea, ci o trăiesc pur și simplu, intens, plenar, până în vârful unghiilor, așa cum îmi simt sângele prin vene. M-am gândit de mai multe ori dacă e bine să-ți povestesc despre asta. E o experiență intimă, cam ca și cum ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
el continuându-l cu trăirea ta. În textul închipuit și scris de un altul. Important nu era atât autorul textului, cât poarta aceea vrăjită pe care el ți-o putea deschide dintr-odată, înghițindu-te ca un sorb. Atunci doar teoretizam cu prietenii mei pe marginea unor astfel de posibilități. Acum, iată, coborând, le trăiesc, cu nepăsarea puterii de a le scrie. Ieșisem, în seara de atunci, de la „Trocadero“, unde T.T. își lansase ultimul volum de versuri. Mă obosise atmosfera aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]