1,218 matches
-
al secolului IV p. Chr., este primul comentator al dialogului Timaios; pentru uzul schemei labdoide a se vedea Theo Smyrnaeus 95; Chalcidius XXXIII. 11 Referitor la Monada, Theo Smyrnaeus afirma că atât Philolaos cât și Archytas nu făceau o distincție terminologică (numeral cardinal) și unitatea-întreg, monada cosmică, deși erau definite în mod diferit, probabil pentru că uneori ele coincid (20, 19 Hill). 12 Ibid. Nicomachos (II, VII, 1-2), Cleomedes I, 7, Euclid Elementa I; Theo Smyrnaeus 97, III. 13 Eudoxos din Cnidos
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
și a mijloacelor pentru înfăptuirea lor. După unele păreri, ruptura se produce față de socialism sau comunism, chiar de postcomunism. Credem că ar fi mai corectă formularea față de socialismul de tip marxist. De multe ori însă, nu se face nicio nuanțare terminologică de acest fel, fapt care ar putea conduce la concluzia că acest lucru ar trebui să fie indiferent. Din punctul nostru de vedere este important însă, pentru o teorie coerentă a acestui proces, să se cunoască și să se formuleze
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
apare tendința de a asocia termenul „tranziție” cu schimbările de scurtă durată sau dorite ca atare. Schimbările pe termen lung sunt desemnate cel mai adesea sub numele de transformări. Lucrările de mare impact în științele sociale creează modele de practică terminologică. Este foarte probabil ca Marea transformare a lui Karl Polanyi (1944)<foonote The Great Transformation, Beacon Press, Boston, 1994. footnote>, ca lucrare clasică a analizei trecerii de la capitalismul bazat numai pe principiul pieței la capitalismul în care încep să acționeze
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
dincolo de bacalaureat: naratorul auctorial. (Johnson 1983: 1702) Care sînt așadar cele mai importante concepte din lucrarea de teorie narativă a lui Stanzel? Contribuția cu totul excepțională a lui Stanzel constă în descoperirea romanului cu situație narativă personală, respectiv în fixarea terminologică și în descrierea naratologică a modului "reflector". Acest demers deschizător de drumuri în teoria narațiunii se întemeiază pe cunoștințe lingvistice, dar și pe o istorie a abordării naratorului în tradiția germană și în cea anglo-americană a analizei textului narativ. Romanul
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
intervine adesea în fluxul narativ pentru a evalua și a moraliza. Naratorului care a devenit cunoscut în limba engleză ca intrusive narrator (narator intruziv) îi plăcea să i se adreseze cititorului (de fapt, personajului cititor, ceea ce Gerald Prince a fixat terminologic în 1985 drept narrataire, e. narratee [r. naratar]), să comenteze desfășurarea acțiunii și chiar să-i mustre pe protagoniști. Scriitorilor moderni anglo-americani, înainte de toate lui Henry James, un astfel de personaj narator le-a fost ca un cui în talpă
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
durabilă în anglistica germană (Manfred Jahn, Ansgar Nünnning), în pofida unei anumite înclinații către Genette prezente la alți cercetători (Matías Martínez, Michael Scheffel, grupul naratologilor din Hamburg din jurul lui Wolf Schmid). Dacă în anii '80 Stanzel a fost folosit mai ales terminologic (de exemplu, în conceptul authorial al lui Lanser), considerațiile lui despre preteritul epic, fundamentele sale lingvistice și modul în care el a anticipat cercetarea narativă cognitivă sînt readuse în discuție în anii '90 (Jahn 1997, Palmer 2003). Este îmbucurător faptul
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
abstracțiune care nu poate fi realizată niciodată printr-o operă concretă: "cu cît este mai precisă și mai explicită construcția tipurilor ideale, deci cu cît acestea sînt mai depărtate de realitate, cu atît sînt mai utile din punctele de vedere terminologic și clasificator, precum și din cel euristic"18. Recalcitranța operei privite fragmentar sau în ansamblu de a se înscrie în mod mulțumitor într-o categorie este una dintre trăsăturile sale esențiale în aceeași măsură în care consistența conceptuală și amplitudinea sînt
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
își asumă o personalitate tangibilă este limpede în romane precum Tom Jones, Bîlciul deșertăciunilor, Moș Goriot, Război și pace, Casa Buddenbrook, Agathon al lui Wieland și Flegeljahre (Vîrsta ingrată) al lui Jean Paul. Aceasta nu poate fi doar o diferență terminologică, ci poate fi explicată ca o diferență fundamentală în care se înrădăcinează aceste viziuni divergente 46. Spiritul narațiunii și funcția narativă aparțin unui nivel conceptual diferit de cel al sintagmei "narator personalizat". Sintagmele precum "spiritul narațiunii", "funcția narativă" și, într-
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
caracterizată printr-o prezentare mimetică, impersonală produsă de funcția narativă menționată anterior. În mod corespunzător, diferența esențială dintre narațiunea la persoana întîi și cea la persoana a treia se găsește într-o opoziție care poate fi exprimată prin următoarele perechi terminologice: mimesis-diegesis, narațiune impersonală-personală, ficțiune-iluzie a redării realității. După cum am afirmat anterior, această opoziție poate pretinde o anumită validitate ca un fel de structură de profunzime a narațiunii. La nivelul structurii de suprafață, totuși, la care sînt analizate și descrise fenomenele
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în situația narativă auctorială, cînd autorul se retrage și cursul întîmplărilor este plasat în prim-plan. Pe de altă parte, prezentarea scenică văzută ca o reflectare a întîmplărilor în conștiința personajului ficțional ține de domeniul situațiilor narative personale 343. Diversitatea terminologică derutantă și parțial contradictorie din această zonă derivă în mod special din dificultatea de a distinge relatarea sau telling de prezentarea scenică sau showing. Din acest motiv, opoziția mod va fi în primul rînd descrisă nu în termenii procesului transmiterii
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
n-am putea să nu-i dăm dreptate: dat fiind că Statul a avut nevoie de Mafie, este clar că Sciortino cunoaște Statul foarte bine... Tempo, 16 august 1974 Genocidul 1tc "Genocidul1" Vă rog să-mi scuzați impreciziile sau incertitudinile terminologice. Materia abordată - s-a spus dinainte - nu este literară, iar spre nefericirea sau norocul meu eu sunt un literat, și de aceea nu dețin termenii pentru a o trata, mai ales din punct de vedere lingvistic. Și încă o premisă
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sistemului de control intern cu ajutorul cărora să stăpânească și să evalueze riscurile organizației. În ceea ce privește definirea conceptului guvernanței corporative, în literatura de specialitate, nu există o definiție unanim acceptată, de aceea vom prezenta cele mai importante concepte care aduc numeroase clarificări terminologice: guvernanța reprezintă sistemul prin care companiile sunt conduse și controlate<footnote Cadbury Report, Report of the Committee on the Financial Aspects of Corporate Governance, 1992. footnote>; o guvernanță eficace va asigura deopotrivă stabilirea existenței obiectivelor și planurilor strategice pe termen
Guvernanţa corporativă by Marcel Ghiță () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_483]
-
Unu ca centru: limanul circularității. Mișcare și schemă corporală. Mișcare și spațiu-timp. Secvențialitate și devenire. Sincronicitate și transfigurare. Intermezzo Critica lui Robert H. Sharf sau cum e cu putință studiul religiei? I.1 Distincții preliminare Sacrul este, pe linia utilizării terminologice, o categorie instituită în domeniul studiului religiei, având, prin urmare, valoare preeminent conceptuală. Termenul este folosit ca instrument în abordarea și interpretarea fenomenului religios, rolul lui fiind mai degrabă indicativ decât descriptiv. Astfel se explică multiplele sensuri ale sacrului, teoreti
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
se clădește întreg eșafodajul privitor la sacru și la înțelesurile lui. Cu alte cuvinte, se pot recunoaște cel puțin două trepte de inadecvare, ambele izvorâte din propensiunea pentru împietrirea în „obiect“, regăsită la nivelul limbajului în multi plicări și disocieri terminologice. Cele două „obiectivări“ forțate, nelegitime din perspectiva unui discurs religios propriu unei tradiții autentice, sunt următoarele: 1. instanțierea sacrului, prin utilizarea acestui termen cu pretenția că el circumscrie ceva, de natură obiectuală sau obiectivabilă, într-un registru transcendent sau transcendental
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
propune analiza în oglindă a celor două registre, cu precauția explicit anunțată a diferențierii lor doar ca opțiune metodologică, liniile de interferență și contaminare fiind atent puse în lumină. 2. Teologie, ideologie și comunicare interreligioasă Există o serie de decupări terminologice care provin din registrul religios-politic, denotă, prin semnificațiile uzuale implicate, apartenența la structuri, sisteme, configurări de natură instituțională și marchează, prin chiar definiția lor, un anume tip de relație față de sau în cadrul unor forme de organizare comunitară. Astfel, termeni sau
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
este simțită în unele cazuri ca un dezacord, semn că variația dintre supin (forma neacordată) și participiu (forma acordată) nu este întotdeauna la alegerea vorbitorului: (141) a. ??Trebuie spălat fructele. b. ??Trebuie spălat mașina. - vs.: c. Trebuie văzut aici distincția terminologică... (Realitatea TV, 2007) d. Trebuia făcut puțină curățenie. (Realitatea TV, 2007) Ultimele două exemple sunt din registrul oral, deci pot fi considerate fenomene de procesare, nu de limbă standard. Ar trebui ca, pe baza unui set mai mare de exemple
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
dintre studenți - *o parte de studenți dintre studenți b. 20% din studenți - *20% de studenți din studenți c. o mulțime dintre studenți - o mulțime de studenți dintre studenți d. două kilograme din mere - două kilograme de mere din mere Distincția terminologică lexical vs sintactic de la Nedelcu (2009) reflectă faptul că termeni ca parte, jumătate, sfert etc. conțin în matricea lor semantică semul +partitiv sau +partiție (deci ei au un sens partitiv, exprimă lexical partiția), pe când termeni ca doi, fiecare, mulțime, câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
practice deriziunea fenomenelor literare, la accepțiunea de gen în sine, delimitându-și teritoriul prin trăsăturile proprii și diferențele specifice în raport cu alte tipuri de literatură asemănătoare. La finele parcurgerii teoriilor antice, medievale, renascentiste, moderne, formaliste, structuraliste, poststructuraliste și postmoderne din aria terminologică subsumată, parodia nu ne apare ca un proces epuizat, închis. Dimpotrivă, o percepem drept o formă de rescriere bogată în semnificații, dar și în contradicții, multe dintre ele potențate, ce-i drept, de puternica personalitate a romanului, care tinde, în
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
citată și cea care citează". Premisa discutării operelor parodice ca parteneri de erudită dispută într-un dialog desfășurat fie între generații, fie între școli literare situate, polemic, la antipozi, invocând cunoscuta teorie a dialogismului, se regăsește, de asemenea, la nivel terminologic. Ca mecanism autogenerator, dar și de autocenzură al literaturii, parodia ia în calcul și "ridiculizarea unei școli literare adverse, desființarea sistemului ei de creație, "demascarea"" acesteia", ajungând să promoveze ceea ce s-a numit devierea de la normă. O asemenea operație practică
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literară, și teoria acestui moment, întrucât, prin reprezentanți de seamă, ele se îndreaptă de asemenea în direcția recuperării, reinterpretării și valorificării pe cât posibil obiective a canonului, recomandând traseul respectiv ca sursă de inspirație și scriitorilor. Punctul de vedere formalist este, terminologic vorbind, un deschizător de drumuri pentru atât pentru teoreticienii literari ai secolului XX, cât și pentru romancierii postmoderni, căci teoria "narațiunii dialogice" pe care cei dintâi au propus-o, iar cei din urmă au aplicat-o ca principiu intern de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aducând un element nou: el subliniază că redescoperirea postmodernistă a trecutului, a ceea ce a fost deja spus nu poate fi inocentă (...). Ironia, buna dispoziție, nostalgia parodică și atuoparodică sunt câteva dintre modalitățile acestei recunoașteri"310. Parodia produce mai multe "sertare" terminologice: postmodernismul soft e cel care asigură dominația ficțiunii parodice, pornind de la evenimentul istoric dat și ironizându-l printr-o înseriere proprie de teme și motive, în timp ce postmodernismul hard parodiază, la propriu, întreaga literatură prin excesul de real pe care îl
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
adică o ficțiune extrem de conștientă de statutul ei de ficțiune, și totuși luând drept obiect evenimentele unei istorii văzute în calitatea sa de construcție umană (și narativă) care are multe în comun cu ficțiunea. Accentul cade aici pe o triadă terminologică: metaficțiune natura reflexivă a scriiturii, problematizarea acută pe care o impune ea, menținând trează atenția publicului; istoriografică scriitura propriu-zisă specifică unui autor, construcția (structura) povestirii ficționale; practica parodică prin aceasta nu se înțelege imitarea, ridiculizarea altor motive, teme, chiar opere
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
considerație starea funcțională a sportivului și evoluția proceselor de adaptare, ce determină corespondența nivelului de pregătire cu structura planificării și a rezultatului sportiv scontat. Antrenamentul sportiv: definiție și componente Una dintre definițiile date antrenamentului sportiv este cea inclusă în „Dicționarul terminologic”, conform căreia antrenamentul sportiv este un: “proces pedagogic desfășurat sistematic și continuu gradat de adaptare a organismului omenesc la eforturile fizice, tehnico-tactice și psihice intense, în scopul obținerii de rezultate înalte într-una din formele de practicare competitivă a exercițiilor
Antrenamentul specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini by Gheorghe BALINT, Puiu GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/255_a_502]
-
așadar, mult mai apropiată de gândirea stereotipală. Noțiunea tinde să devină marginală în vocabularul științific actual, dat fiind că a fost invocată indeterminat în a doua jumătate a secolului trecut în științele sociale și în cele economice, în care dinamica terminologică la acest moment impune termeni mai stabili semantic și ușor de definit. Reprezentarea socială nu intră în aceeași "familie" cu noțiunea de mentalitate, cu atât mai mult cu cât ea este generată de un cadru temporal restrâns. Dependentă de context
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
context, este mai bine precizată în mentalul colectiv și reflectă mai exact realitatea imediată. Întâlnește problematica mentalităților mai ales în sociologie și în discursul de ordin imagologic și stereotipal. Ambele se regăsesc în imaginarul colectiv, dar nu îl pot echivala terminologic și nici nu au pentru el relevanța altor două noțiuni, imaginea și simbolul. Cu o ancorare diferită în realitatea imediată, mentalitatea și reprezentarea socială rămân manifestări imaginative atașate sau subsidiare imaginarului, a cărui substanță este asigurată mai curând de fenomene
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]