3,183 matches
-
din oficiu sau la cerere, fără plata unui tarif, până la data primei înscrieri subsecvente efectuate în condițiile alin. (8). Prin modificarea înscrierilor din cartea funciară se înțelege oricare dintre următoarele operațiuni: a) actualizarea, îndreptarea sau rectificarea informațiilor grafice și textuale despre imobil; ... b) înscrierea actelor care nu au fost prezentate până la finalizarea lucrărilor de înregistrare sistematică; ... c) îndreptarea erorilor săvârșite cu ocazia realizării lucrărilor de înregistrare sistematică; ... d) orice alte înscrieri sau radieri care au drept scop punerea în
LEGE nr. 377 din 27 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263205]
-
și a unui destin tragic, dar care, desfășurat în decorul mahalalei natale, degajă acum o patriarhalitate simpatică. In cele mai ingenioase pagini, Delavrancea și-a compus un stil propriu destul de sofisticat. Utilizării naturale a dialogului i se adaugă o țesătură textuală interesantă, formată din combinarea monologului interior cu dialogul și mai ales cu stilul indirect liber în variantă perfecționată; alături de Slavici și de Caragiale, el rămîne unul dintre cei mai fideli cultivatori ai acestei forme, pe care o întîlnise în proza
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
Kant, făcute cu toate precauțiile, sunt pur explicative, fără a reduce în vreun fel viziunea lui Culianu la o viziune de sorginte kantiană). „Studiul meu pune în joc două teme: o ipoteză de teoria culturii (teoria ultimului) și o expunere textuală a gândirii ultimului Culianu." (Cuvânt înainte, p. 7) Prin urmare, cartea radiografiază demersul lui Ioan Petru Culianu, propunându-și explicit să acorde o atenție privilegiată trecerii, traversării, transfigurării, saltului de la căutarea cheii unei probleme circumscrise unei discipline anume, istoria religiilor
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
capăt. A ceea ce se numește smerenie pe scenă. Și generozitate. Mi se pare că Alexandru Tocilescu împreună cu actorii Mihai Constantin, Ion Besoiu, Irina Petrescu, Răzvan Vasilescu și cu scenografa Vanda Sturza propun, concret, formula de teatru-laborator, de spațiu al cercetărilor textuale și metatextuale, spațiu al abandonului clișeelor și dezinhibițiilor. Dincolo de semiobscuritatea încăperii care le ține captive pe cele patru personaje, dincolo de praf, de sordid, de tenta apocaliptică a peisajului, dincolo de cinism și dezamăgire există dorința de a mai privi în tine
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
a intrigat, deopotrivă, pe contemporanii și succcesorii scriitorului. În timpul vieții, somat aproape de prieteni și necunoscuți să dea cîteva explicații în legătură cu misterul impenetrabil al narațiunii, James s-a mărginit la menționarea unor posibile origini ale creației lui și la niște „portretizări" textuale absolut generale. Într-o notă de jurnal (12 ianuarie 1895), își amintește că Arhiepiscopul de Canterbury - într-o seară, cînd prozatorul ar fi avut o conversație relaxantă cu el - i-a relatat întîmplări ciudate, povestite cîndva de o doamnă (cam
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
vorbind, nici optzeciștii, dar nici șaizeciștii pe care pretindeau că-i depășesc n-au făcut nimic pentru a schimba regimul. Dar, tot ea recunoaște, scriitorii nu-și propuseseră așa ceva. Nu doar pentru că n-ar fi putut, ci și pentru că „acțiunea textuală” a lor e capilară și induce efecte pe termen mediu și lung. Nu-i mai puțin adevărat însă că pînă și această acțiune are nevoie de o țesătură socio-culturală pe care România n-o împărtășea deloc cu Franța. Dar mai
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
îndoi, nu pot introduce bemoli, nu pot nici tempera, nici astâmpăra durerile prefăcute ori doar exagerate. E un fel de „despre morți numai bine” la nivelul lecturii. Dacă aș alege să spun tot ce am citit dincolo de grimasele și gesturile textuale, aș putea fi acuzată de insensibilitate ori de calomnie. Adevărurile patetice sunt, la modul inflexibil, dependente de minciună. Nu pot trăi fără ea, pe ea o caută, prin ea își vindecă neputințele. Minte-mă, îmi cer ele, blocându-mă într-
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
văzut în aceste eforturi de statistică a textului pe care le întreprinde Barthes pe vremea cînd aspira la un statut academic mai mult decît afirmarea unui pozitivism sans rivages în contra unor idealisme hermeneutice. Pentru că, atunci cînd cuprinde cu centura tablouri textuale pentru a scoate în față cuvinte sau sintagme care pot fi măsurate, Barthes nu caută o formulă de uz general, ci un inconștient al formei. Or, întreprinderea aceasta vine dintr- o viziune postromantică, esențialistă (dar în mod estetic) și morală
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
totuși, tămăduitoare. Și tot la Stockholm, din inițiativa ICR, o zi mai tîrziu, Ada Milea, Dorina Chiriac și Radu Banzaru interpretau în sala intimă a unui studio de teatru, în engleză, cu admirabilă virtuozitate, firește într-o concepție scenică și textuală cu totul originală, temele cu variațiuni ale Cărții cu Apolodor de Gellu Naum. Era exact ziua cînd, ciudat, se împlineau 10 ani de la moartea autorului, bun prieten cu regretatul Oskar Pastior, împreună cu care, cu ani în urmă, obținuse Premiul European
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
a mecanismelor textului literar. Accentul este, astfel, deplasat de pe funcția referențială, mimetică a operei, pe aceea poietică, legată de actul de creație, de invenția epică. Narațiunea capătă astfel o turnură autoreflexivă evidentă, oglindind mai degrabă propriile sale structuri și mecanisme textuale și într-o mult mai redusă măsură avatarurile realului. În același timp, Mircea Horia Simionescu diversifică modul de abordare a substanței epice, conferind o certă individualitate celor patru cărți ce alcătuiesc ansamblul său epic. Titlul tetralogiei, cu aluzia sa la
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
ori într-un ansamblu ce folosește calamburul, observația satirică, insertul livresc sau reacția ironică. Tipul de proză pe care și-l anexează Mircea Horia Simionescu nu reflectă, în general, realitatea, conturând, mai degrabă, o atmosferă livrescă, în care fantezia, iluzia textuală, resorturile ficționalității se împletesc cu ecourile referențialității și cu imperativul autoreferențialului. Uneori, realitatea și ficțiunea se întrepătrund indisociabil; Călinescu, de pildă, ar fi autorul unei Istorii a lucrurilor și a opiniilor. Între Biblioteca reală și cea imaginară se produc numeroase
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
Mircea Horia Simionescu se caracterizează, și ele, printr-un amestec indisociabil de fantezie, spirit ludic și reflex ironic și parodic, constituindu-se în tot atâtea avataruri ale metaliteraturii. Autorul intră în scenă cu dezinvoltură, recurgând la numeroase elemente de regie textuală, prin care sunt puse în lumină personaje, situații, scene, dar și, în egală măsură, procedee și ticuri ale literaturii. Teatralitatea acestor produse ale ficțiunii epice este indiscutabilă, după cum în afară de orice discuție este și stilul ludic și fantezist ce le caracterizează
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
Eugene Ionesco, Matei Vișniec), care impune anumite rigori academice. Împărțită în două capitole mari (Matei Vișniec și liminalitatea (i/)legală și Dramaturgia lui Matei Vișniec), plus o Anexă (două interviuri cu autorul: Raportul pervers dintre utopie și practică și Rețele textuale, rețele umane. Călătorii în timp), Mirajul cuvintelor calde reușește să fixeze lumea lui Matei Vișniec în repere clar subliniate. Autoarea asimilează limbajul autorului și tipul de emoție pe care îl emană scrisul lui Vișniec, iar într-o mare măsură reușește
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
înțelege anumite determinări ale autorului, Daniela Magiaru pune în discuție noțiuni legate de construcția piesei, estetica operei, personajul specific, mirajul titlurilor (un astfel de capitol se impunea, titlurile lui Matei Vișniec având o poezie conținută, sugerată, specială), trecerile și asumările textuale (intra-textualismul), navetele onirice din poveștile de dragoste. În contextual criticii dramatice de la noi, cartea Danielei Magiaru ocupă de pe acum un loc însemnat. Pentru că, trecând prin prefața lui Valentin Silvestru la unul dintre primele volume ale autorului (Călătoria fantastică prin
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
nici nu există vreo dovadă sigură că muzica actualului imn național ar fi fost compusă de Anton Pann. Interesant este că, într-un număr din „Dilema veche” din aceeași lună, Andrei Pleșu comentează „Psihologia imnului național”. Cu argumente așa-zicând textuale, Pleșu afirmă că imnul nostru național este, prin comparație cu alte imnuri ale țărilor din Uniunea Europeană, „unul dintre cele mai întunecate și descurajante”. Nimic tonic în el, nici o fărâmă de bucurie obștească. Ceea ce Pleșu nu pare a ști este că
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5222_a_6547]
-
cu fermitate în tabăra social democrației. Astăzi, ca «intelectual public» (o etichetă inutilă ea însăși), sunt asociat cu ceea ce a mai rămas din stânga. Dar în interiorul universității, mulți colegi văd în mine un dinozaur reacționar. Nu e de mirare: predau moștenirea textuală a unor europeni morți demult; am puțină toleranță pentru «autoexprimare » ca substitut al clarității; văd în efort un înlocuitor debil al realizării; îmi învăț discipolii să fie dependenți în primul rând de fapte, nu de «teorie»; și privesc cu scepticism
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
atît mai mult cu cît faptul în discuție iese din învelișul epic și pare să iradieze către biografic. Fără prea mari eforturi de decodificare parabolică, îi putem bănui pe însuși scriitor și lumea lui disimulați, (auto)ironic, undeva în spatele edificiului textual.
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
cu „livrescul“, în omogenitatea aceluiași complex al „universurilor «secunde», paralele“, al „magiei verbale“. Livrescul, termen frecvent cu iz peiorativ, ar putea fi incriminat doar atunci cînd se află la mijloc o scădere estetică, un atare grad de debilitare al corpului textual, încît îi iese la iveală osatura culturală. În consecință, cu toate că deschid un capitol distinct al lirismului contemporan, nu credem că optzeciștii ar fi produs în poezie „,modele noi“, diferite de cele patru indicate de către N. Manolescu și anume poezia modernistă
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
proiect. „Germenii“ acestui proiect Al.Mușina îi vede în Life Studies, volumul lui Robert Lowell, ca și în cărțile autorilor „siberieni“, ale lui Kundera și Sabato, menționînd și „trupul care știe mai mult“ al lui Gheorghe Crăciun, de asemenea „ingineria textuală“ a lui Mircea Nedelciu. Alte puncte de reper ar fi acele aspecte ale poeziei postbelice care „se reapropie de viața noastră cea de toate zilele“, prin cotidian, prin sentimentele și senzațiile nealambicate, prin „privirea directă“, cum ar fi obiectivismul american
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
dă naștere la noi și noi repetiții. "Munte" reprezintă repetiția "modulată" a lui "munți", de dinainte, "negre" a lui "negri", de dinainte, "stânci" a lui "stânci", din primul vers, "duceau" este forma morfologică a lui "a duce". Mai departe, masa textuală este încrustată ca un răboj de numărul celorlalte repetiții: Iar la castel de treci prin colonade,/ Dai de înalte hale cu plafondul/ Lor negru strălucit și cu păduri/ De flori. Păduri cărora florile/ Ca arborii-s de mari. Roze ca
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
scriitor. El și-a propus să scrie un simplu exercițiu de încălzire, scoțând ca dintr-un rastel armele de care dispunea până în acel moment și încercând să le folosească într-un spectacol improvizat. Acesta e, probabil, cuvântul definitoriu al "zumzăitului textual" propus de Faulkner: un impromptu, un zig-zag dezinhibat printre concepte, situații, teorii și stiluri. Tipologia destul de amplă a personajelor nu este și o garanție a profunzimii demersului. Ca într-o vitrină, ele își rostesc partitura, pentru ca în secvența următoare să
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
direct din aerul epocii, dinamică și plină de culoare, amuzantă și didactică, în ton cu demersurile întregii generații de autori căreia îi aparținea. Nu e dificil să identifici momentul în care s-a produs glisarea dinspre proiectul cărții-ca-narațiune înspre realitatea textuală finală, a cărții-ca-repertoar al discuțiilor: în clipa când personajele urcă la bordul iahtului Nausikaa, pe puntea căruia vor îmbrăca veșminte alcătuie din cuvinte, așa cum Ulise, gol pușcă, primise în poemul homeric hainele din mâna fiicei regelui Alcinous. Brooks, Cleanth, 1978
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
completă", dar personalitatea sa, crede James, merită tot interesul. Capodopere jamesiene precum Daisy Miller/Daisy Miller, The Pupil/Elevul, The Spoils of Poynton/Comorile din Poynton sau The Turn of the Screw/O coardă prea întinsă lasă în suspensie enigme textuale neelucidate (și chiar neelucidabile), pentru a scoate în relief închiderile reflectorului (care - trebuie precizat - poate fi și un narator "indirect", adică folosit în postură de "conștiință reflectoare", nu neaparat și în cea de "vorbitor nemijlocit"), incapacitatea sa funciară de "a
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
bruionar și redactate extrem de labirintic, impun o reașezare a materiei spre a deveni inteligibile." Firește că în acest caz nu ne aflăm sub rușinoasa sintagmă din titlu: e vorba de o eroică încercare de a aduce la lumină, din mâlul textual în care se află, și pagini de certă valoare literară, dar și fragmente despre al căror loc în structura romanului se pot emite doar ipoteze. D-na Omăt, în deplină onestitate filologică, ne informează că tot ce lipsește acestei vaste
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
aici, de a considera problematica autobiograficului ca minimal operantă (ca să spunem doar atât) în ansamblul teoriei literaturii, cel puțin în formula în care se caută o specificitate clar delimitativă. Într-o ultimă instanță, suntem efectiv și decisiv în zona "competenței textuale", eventual cu derivatul "competenței narative" pentru dimensiunea epică (teoretizată de Philippe Hamon), premise ale performanței literare și condiție de acces la literatura canonică. De altfel, în acest context, nici una din limitările specificității prin concept nu a rezistat în fața realității operei
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]