814 matches
-
și nu știu, de fapt, cu cine lupt. Cu cine poți lupta și cum, când dușmanul ți-e prieten apropiat? Când adevărul este minciuna în care te scalzi? Când hoțul este cel care te milostivește? Când povățuitorul îți este îndrumător ticălos? Când stăpânul îți este sluga batjocurii altora? Când frica te-nvață tăriile curajului și curva îți este iubirea-ți pustiitoare? Cum să împaci toate acestea în tine, spre a descoperi tăria în tine, puterea de a te da pustiului? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ziar. — Orașul ăsta e o vrăjitoare, știi dumneata, Daniel? Ți se vîră pe sub piele și Îți răpește sufletul fără ca măcar să bagi de seamă. — Vorbești și dumneata ca Rociíto, Fermín. — Să nu rîzi, fiindcă cei ca ea fac din lumea asta ticăloasă un loc pe care merită efortul să-l vizitezi. — TÎrfele? — Nu. TÎrfe sîntem cu toții, mai devreme sau mai tîrziu. Eu vreau să zic oamenii buni la inimă. Și nu te uita așa la mine. Pe mine nunțile mă Înmoaie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Dar ce e zarva asta în castel, tăticule? Împăratul: Îl fugăresc pe ăla? Domnița: Care ăla? Împăratul: Pe ăla, cum îi zice...Cotoșman. Domnița: Și de ce-l fugăresc pe motan? Iepurașul: E un motan năzdrăvan, Domniță... Împăratul: E un spion ticălos! Noroc că mai e și Marele Dregător, îngerul meu păzitor! Marele Dregător: Te omor, hodorog bătrân...Și pe tine, viperă tânără...Vă omor pe toți (iepurașului) și pe tine cu măsline te fac! Domnița: Tăticule...(leșină) Împăratul: Ajutor, ajutor, săriți
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de fascism, de aceea legionarii au rămas în același teritoriu izolați, batjocoriți, fără drept la cuvânt, fără drept de apărare și dacă s ar putea să ne izoleze în Insula Șerpilor, precum preconiza marele dezmățat Carol al II-lea cu ticăloșii săi politicieni de atunci și camarila sa. M-am născut în România Mare, mi-am iubit țara și am răspuns nelimitat, fără șovăire și fără calcule când a fost vorba de îndatoriri. Dumnezeu m-a învrednicit să descopăr adevărul și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
în lanțuri și am îndurat greu tristul ei amar. Directorul Maromet și țiganii lui, când ne mai scotea la aer, se înșirau de o parte și de alta a micului podeț de la ieșire, câte opt gealați cu ciomege puternice, hoardă ticăloasă, setoși de sânge, duhuri fără Dumnezeu, și ne loveau întrecându-se în vrednicie ca la un asalt pe câmpul de luptă. Erau și bătrâni printre noi, unii sleiți de puteri, care se mișcau greu, eu singur în lanțuri între ei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
lupta împotriva comunismului la el acasă, și vom muri până peste depărtări de margine răsăriteană, apoi în apus, până la Budapesta și Praga, pentru recuperarea Ardealului de Nord dăruit Ungurilor, fără lupte, de către „căzătura morală” Carol al II-lea și politicienii ticăloși din preajma lui. Constantin Popovici, căci despre el vreau să consemnez în nevrednicile mele rânduri, a fost condamnat la 10 ani de Temniță Grea. La fel și șefii de unități menționați, au primit câte 10 ani de temniță grea, dar pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
în România, care a fost întemnițat și ucis în torturi grele pentru a-l converti la comunism, furându-i membrii de partid. La fel și în zilele noastre, continuatorul legitim al lui Titel Petrescu, inginerul Cunescu, prin râvne oculte și ticăloase, a fost înlocuit de la conducere, iar partidul a fost capturat de comuniști, în frunte cu marele prosovietic, comunist și agent kaghebist, Ilici Iliescu, năpârcă îmbătrânită în rele (vezi numai mineriadele) care ascunde multe păcate, multe rele și necinste. Pline de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Acela care lucrează în voi, și vă dă după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea. 14. Faceți toate lucrurile fără cîrtiri și fără șovăieli, 15. ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume, 16. ținînd sus Cuvîntul vieții; așa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar. 17. Și chiar dacă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
pentru voi, pentru copiii voștri, și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricît de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru." 40. și, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna și zicea: "Mîntuiți-vă din mijlocul acestui neam ticălos." 41. Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezați, și în ziua aceea la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. 42. Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frîngerea pîinii și în rugăciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
unui trup prea zbuciumat... I s-a făcut milă de ea , de slăbiciunea ei, de iubirea aceea pe care a hrănit-o din trupul ei și care acum agoniza la capătul celălalt al cerului. Parcă deslușea toate tainele vieții ei ticăloase. Îi venea să plângă și să răsufle adânc, tot mai adânc, de teamă ca sufletul să nu-i crape în mii de bucăți. Mai voia să elibereze ecoul din răsunetul ei interior, să nu-i sfarme ferestrele casei pe care
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
un nimic. Pacienții nu sufereau de scrupulele lui Celine în a-l distruge pe Luke. Așa că au intrat în horă contribuind cu propriile lor povești despre „Marile Chestionare De Care Am Aflat“. Ne-am regalat cu relatări îngrozitoare despre prieteni ticăloși și iubiți care ne înfipseseră cuțitul în spate prin intermediul numeroaselor chestionare de la Cloisters. Aproape că mă distram. Nu m-a deranjat să fac front comun cu ceilalți pentru că aveam nevoie să vorbesc cu cineva, chiar dacă eu și ceilalți eram la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
numai ca să-și demonstreze că-l placi. Atunci mi-am amintit cum mă invitase la plimbare prin grădina de la Cloisters. Ce lucruri provocatoare îmi spusese. Totul fusese gândit dinainte, mi-am dat seama șocată. Intenționat îmi spusese toate chestiile alea. Ticălosul manipulant! Instantaneu, am început să spumeg de furie. Și cînd te gândești că dădusem vina pe mine pentru partida aia execrabilă de sex! Ce prostie! Chris era mult prea concentrat asupra lui pentru ca eu să mai contez în vreun fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mei. De asta vă asigur eu personal. Domnul Gosdyke părăsi sediul poliției foarte încurcat. Trebuia să recunoască și el că povestea lui Wilt nu fusese una foarte convingătoare. Gosdyke nu avea foarte multă experiență cu criminalii, dar avea o bănuială ticăloasă cum că bărbații care mărturiseau deschis că le făcuse plăcere să-și imagineze cum să-și ucidă soțiile ajungeau până la urmă să recunoască și că exact asta au făcut și în realitate. în plus, încercările sale de a-l face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
moment. Printre altele, chiar și semnătura mâzgălită de Wilt, atunci când era studiată mai de aproape, aducea suspect de bine cu ceva gen Orfanul Cerșetor, iar sub ea era adăugat un QNED, despre care lui Flint îi trecu prin cap ideea ticăloasă că ar însemna „Quod Non Erat Demonstrandum”. Și, în orice caz, erau mult prea multe referiri la porci pentru gustul său de polițist - ba chiar era și ceva neclar legat de cine erau porcii. în fine, informația că la prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
te chema Gafton pe-atunci. Sau greșesc? În sfârșit, să trecem peste detalii. Deci, acum ești ziarist la domiciliu. — Asta de unde ai mai... Ziaristul roșise, pălise, ruginise brusc. Nici o nenorocire, panie, nici o rușine. Există și țicneli simpatice, candide, nu doar ticăloase și abjecte. Țicneala dumitale tardivă, ca și cea inițială, e umanitaristă. Acum si simpatică, pentru că e inutilă și neplătită. Deci, dumneata scrii acum ca un corespondent al maselor... buun. Scrisori, în loc de articole. Corect? Corect. Ca polițiștii ăia latino-americani care decid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
232 La mulți ani mie însămi 246 Extazul și agonia 266 Războiul spermei 277 Străini în noapte 288 Unii oameni nu te aud până nu începi să urli 299 Telefonul de trezire 311 Nu-ți pune toate speranțele în același ticălos 330 Ooo - la - la - auuuuuu 342 Un efort conștient 358 Un gogoloi sau doi? 371 Omul ghețurilor 384 Eu sunt Alison, du-mă-n zbor 397 Cele bune să se-adune, cele rele să se spele 409 Și-nc-o salopetă 421
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
rezolva toate problemele și a organiza mutarea. Locotenentul Razman vru să mai spună ceva, dar înțelese că era inutil, salută țeapăn și se îndreptă spre ușă, rugându-se Cerului să nu-i mai tremure picioarele, ca să nu-i dea acelui ticălos satisfacția de a-l vedea căzând pe jos. Când ieși din birou, trebui să-și sprijine fruntea de una dintre coloanele de marmură și să stea câteva minute, pentru că nu se simțea în stare să coboare sub privirile a douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai departe. Cu cât înaintam, glasurile din spatele meu sunau tot mai stins. De la o vreme, n-am mai auzit decât ciripitul care venea peste mine de pretutindeni. M-am închipuit că sunt Winnetou sau Huckleberry Finn și că niște indivizi ticăloși vor să mă prindă: căutători de aur, bandiți fără milă, hăitași de sclavi, indieni sioux setoși de sânge, dirigintele sau tovarășul. M-am furișat cu spinarea încovoiată, părăsind cărarea. Trebuie să ieși întotdeauna de pe cărare, dacă nu vrei să devii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Shatterhand are pumnul cel mai tare. Iar Winnetou e un apaș cu fire nobilă și ei sunt prieteni, ceea ce nu se obișnuiește între albi și pieile roșii. Trec prin multe aventuri în vestul sălbatic. Luptă contra unor indivizi nedrepți și ticăloși și a altor indieni, care sunt răi. Cutreieră preria largă și întinsă, întâlnesc bizoni. Hmm, Jules Verne. Am ediția completă, cartonată, cu coperți albe. Știai că el a fost un fel de profet? Adică unul care a prevăzut o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ridicat În aer, pentru că se tem de el. În orașul tatălui meu oamenii merg pe jos sau cu bărcile și nici un cal adevărat nu ar intra În oraș de teama tatălui meu. — Taică-tu a fost un grifon, spuse leoaica ticăloasă lingîndu-și mustățile. Minți, spuse unul din leii răi, nu există așa un oraș. — DĂ Încoace o bucată din negustorul Ăla, spuse un alt leu foarte rău. Vita asta din tribul masai e prea proaspătĂ. — Ești un mincinos nenorocit și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Othelo de pe Titanic! Hei-hei! A ta e, Bossule! A ta! A ta! A ta! Numai a ta! Da-da-da-daaa! Dumnezeu nu există! Nu există! Nu existăăă...!! zbiară și Vierme din senin, isteric. Arză-o-ar focu' s-o arză, de lume ticăloasă și nenorocită! Mâna-s-ar în soba dracilor! Băga-mi-aș în ea! Atâta să mai apuc io să trăiesc, ca s-o văd cum se paradește și se sparge-n paișpe, spurcăciunea spurcăciunilor! Hu-ooo! Frichi-frichi! M...ie! A-naf-te-maaa! clănțănește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tălăngindu-și ciolanele. Cu coada ochiului, îl observă pe Șobolan, apărut în pragul ușii capelei, pe trepte, cu Momocilă alături, survolând ațâțat împrejurimile și ținând în brațe, ridicat, ca pe o jertfă, leșul sdrelit și hărtănit al lui Pizdeluș! Pisica aia ticăloasă i-o fi ros nenorocitului legătura și l-a slobozit! Păzea...! Ăilalți dau peste noi! răcnește Dan. Pe nevăzute, Fratele intuiește cum Poetul proiectează de-a-ndăratelea, preventiv, un dupac ushiro-geri, în masa puhavă de cadavre ambulante. După care, Lunganul se azvârle
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nevoi, a făcut economii la cheltuieli, a cultivat mai intens pământul, a pus în circulație terenuri care înainte erau pârloage, a introdus mașini, în sfârșit, a ridicat nivelul exploatării agricole. Toate astea nu valorează nimica? Or fi ei și arendași ticăloși care asupresc pe țărani, cum sunt și printre proprietari, dar să-i osândim așa, în bloc, fără circumstanțe ușurătoare, nu e drept și nici bine! Grigore Iuga, enervat de intervenția insolită a arendașului, răspunse apăsat și disprețuitor: ― O fi, stimate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu boierii ești bine ― ce-ți pasă! ― Ce-mi pasă, vezi bine! se supără Cârciumarul. Că tare-i plăcut să te slujesc eu pe tine pînă-ți întunecă țuica mințile, în loc să mă slujească alții pe mine! Dar tu ești bețiv și ticălos, Marine, și mă mir cum te rabdă dumnealor să-i faci de rușine cu prostiile tale! ― Da ce, beau din averea dumitale? ― Ai bea tu dacă ți-aș da, numai că... ― Ia lăsați, lăsați sfada, măi fraților, că nu ne
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rezerviștilor! Secretarul făcu triumfător către Titu: ― Ce-ți spuneam eu, onorabile?... Ai auzit?... Rezerviștii! Reporterul se pregătea să scrie informația. Roșu îl opri cu amărăciune: ― Anunță numai Consiliul de Miniștri. Restul nu poate merge la Drapelul. Asta-i soarta noastră ticăloasă. Când ai o știre senzațională trebuie să-ți muști unghiile și să te uiți cu jind cum o publică Adevărul... Peste câteva minute, din cabinetul directorial apăru însuși Deliceanu, ras, subțire, delicat. Fără surâsul lui obișnuit părea mai bătrân. ― Scrie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]