2,929 matches
-
romanul Parcurs, de data asta, însă, prin apel la regulile jocului de golf. Din nou înarmată până în dinți cu lecturi ajutătoare (romanele ei au bibliografie, note de subsol, agendă de atelier, glosar), M.G. scrie arborând, consecvent și cu delicii, mici ticuri de profesoară cu vocație: ton răspicat, al autorității, atenție implicată, dar și oarecum distantă și circumspectă, evaluare ficționantă a tot ce aude și înregistrează. O aventură personală (descoperirea jocului de golf și aprofundarea lui) îi sugerează o posibilă arhitectură epică
Parcursuri și relaționări by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3655_a_4980]
-
public. Nu întâmplător, două personaje pasagere (bunica lui Artemis și medicul care o îngrijește, un specialist aureolat de propria glorie) sunt printre cele mai plauzibile din carte. Lor, Dumitru Popescu le simte excelent limbajul, le înțelege cu finețe reflexele și ticurile. Din interior, dozând empatic detaliile psihologice. Pe Artemis, în schimb, pare să-l vadă numai dinafară. Pe Sorana la fel. Convertirea ei, mărturisită în finalul romanului, chiar dacă autentică, e formulată prea prețios pentru rigorile unui dialog: „Am început să citesc
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
drept „depresie legitimă” - e, de fapt, o nevroză complexă, menită să dea originalitate personajului central. Nu nebunia îl caracterizează, așadar, ci mai degrabă un soi de inadaptare premeditată la toate nivelurile socialului. De mic, Braia își inventează tot felul de ticuri și fobii capabile să-i exprime cât mai radical diferența față de ceilalți. Egoismul și cruzimea cu care își concepe și își joacă rolul, dublate de o sensibilitate ultragiată, în permanentă căutare de afecțiune, fac ca acest simulacru de alienare să
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
eroic întîi măcar un roman de, să zicem, Anthony Trollope!!! (Pauză. Juna Rodică voioasă trece...) Să mă las în voia cuvintelor, să le înșir fără grijă, exact cum doresc dînsele? Poate că eliberate de prejudecățile mele de buchisitor tenace, de ticurile, de obsesiile inevitabile (cum naiba să te debarasezi de obsesii?), vor fi mai limpezi, mai sincere, indiscutabil fragede. Și-apoi s-apar și eu, obosit, abia ținîndu-mă de caligrafiile șerpuitoare, capricioase, gîfîind s-ajung silabele din urmă. Sînt nevoit, n-
Înger la conovăț (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15044_a_16369]
-
-o cu aceeași nesfîrșită răbdare? Unde ar mai fi găsit, la un loc, atîta stoică resemnare și stenic talent de a ascunde o inenarabilă plictiseală? Pentru că, dacă ea bătea cîmpii povestindu-i, el, tăcînd, nu făcea altceva: căpătase un veritabil tic încuviințînd tot ce i-ar fi demonstrat această neobosită doamnă - orice accelerare de ritm în șirul istorisirilor transformînd ticul în ceva foarte apropiat probabil de Parkinson. Nu obosea niciodată; ea, cu atît mai puțin. Asemănarea mergea desigur mai departe decît
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
de a ascunde o inenarabilă plictiseală? Pentru că, dacă ea bătea cîmpii povestindu-i, el, tăcînd, nu făcea altceva: căpătase un veritabil tic încuviințînd tot ce i-ar fi demonstrat această neobosită doamnă - orice accelerare de ritm în șirul istorisirilor transformînd ticul în ceva foarte apropiat probabil de Parkinson. Nu obosea niciodată; ea, cu atît mai puțin. Asemănarea mergea desigur mai departe decît ar fi presupus-o comparația cu două păpuși mecanice - comparație de care Barbu Varnali avea să se servească ori
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
acela copilăresc, și tocmai amănuntul acesta o făcea cu adevărat frumoasă, conferindu-i un nimb estetic pe care nici o intenție ascunsă nu i-l putea adumbri. Mai mult, gestul ei nu avea nimic vulgar în sine, fiind mai curînd un tic inocent menit a omorî mai repede timpul, și tocmai pentru că un asemnea tic era săvîrșit de o femeie a cărei grosolănie și lipsă de pudoare o știam prea de bine, tocmai de aceea acest detaliu îi singulariza dintr-o dată gestul
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]
-
un nimb estetic pe care nici o intenție ascunsă nu i-l putea adumbri. Mai mult, gestul ei nu avea nimic vulgar în sine, fiind mai curînd un tic inocent menit a omorî mai repede timpul, și tocmai pentru că un asemnea tic era săvîrșit de o femeie a cărei grosolănie și lipsă de pudoare o știam prea de bine, tocmai de aceea acest detaliu îi singulariza dintr-o dată gestul, desprinzîndu-l din suita anostă și previzibilă a faptelor incluse în repertoriul ei zilnic
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]
-
Romulus Georgescu, "Culisele retragerii lui Antonescu din cursa prezidențială", http://www.romanialibe ra.ro/politică/partide/culisele-retrage rii-lui-antonescu-din-cursa-preziden tiala-337449, accesat la 20.07.2015. 27 Liviu Dadacus "Crin Antonescu renunța la candidatura la preziden țiale", http://www.mediafax.ro/poli tic/crin-antonescu-renunta-la-candidatu ra-la-prezidentiale-12668090, accesat pe 10.07.2015 28 Ioana Câmpean, "Antonescu: Îmi voi ține cuvântul legat de scorul PNL, voi anunța în ședința BPN de azi. Voi propune că europarlamentarii liberali să adere la PPE", http://www.media fax.ro
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
Adelina Dragomir, "PNL și PDL vor să ajungă la "un mare partid de centru-dreapta", prin fuziune". Blaga: "Am decis să avem un candidat unic la Președinție/Antonescu: Nu vorbim acum de renunțarea la numele partidelor", http://www.mediafax.ro/poli tic/pnl-si-pdl-vor-sa-ajunga-la-un-mare-partid-de-centru-dreapta-prin-fuziune-blaga-am-decis-sa-avem-un-candidat-unic-la-presedintie-antones cu-nu-vorbim-acum-de-renuntarea-la-numele-partidelor-foto-12660173, accesat pe 10.07.2015. 30 Valentina Postelnicu, "Ponta despre trecerea eurodeputaților PNL la PPE: Trădătorii sunt primiți în PE, dar sunt disprețuiți", http://85.204.229.63/ politic/ponta-despre-trecerea-euro deputatilor-pnl-la-ppe-tradatorii-sunt-primiti-in-pe-dar-sunt-dispretuiti-12651520, accesat pe 01.07.2015. 31 Comunicat
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
consultări: 15 iulie 2015. 28 Referitor la acest moment a se vedea articolul "IPS Bartolomeu Anania acuză Patriarhia de partizanat politic", Cristian Oprea, site-ul www.hot news.ro, 2 noiembrie 2004. Detalii la adresa http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1252434-ips-bartolomeu-ana nia-acuza-patriarhia-partizanat-poli tic.htm. Dată ultimei consultări: 15 iulie 2015. 29 Referitor la acest moment a se vedea articolul "IPS Bartolomeu Anania se revoltă împotriva implicării Bisercii în politica", site-ul www.amosnews.ro, 2 noiembrie 2004. Detalii la adresa http://www.amosnews.ro
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
umbră al tranziției și să fi asimilat cel puțin unele aspecte ale culturii occidentale. O generație care, dacă vreți, e contrariul personajului Ovidiu din Marfa și banii al lui Cristi Puiu. Deci: ea există, dacă vreți vă spun și ce ticuri verbale are, cum se îmbracă și la ce evenimente sau în ce localuri o puteți găsi; fără îndoială, reprezintă o miză cinematografică. Acum revin la ce am reținut eu din film și la ce spunea cronicarul din Variety: accentul se
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
emblema ambiguității romanului. Odată cu profesiunea personajului, apar și foșnesc în cartea tipărită filele manuscrise ale alteia, umplute sârguincios timp de doi ani pentru a fi apoi pierdute, regretabil, într-un parc. Apar, de asemenea, proiectele scriitorului, convingerile și ezitările lui, ticurile caracteristice și în general tot ceea ce însoțește, la suprafață sau în adânc, efortul de a crea o nouă lume, de hârtie. Victor Testiban, literatorul zăpăcit, dar nu flușturatic, lipsit de succes, nu însă și de ambiții, este o definiție mobilă
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
libertate” și că “meto dele de reeducare ale comuniștilor au făcut mai mulți sfinți decât robi”. Vintilă Horia în Persecutați-l pe Boețius (cu subtitlul Salvarea de ostrogoți) a abordat și el problema închisorilor comuniste cu care mercenarii ocupantului sovie tic au împânzit țara: 230 închisori politice (fără sediile de anchetă ale Securității înființate în 1948 de Ana Pauker) si peste 15 azile psihia trice folosite în represiunea politică (v. Sorin Ilieșiu, Raport pentru condamnarea regimului comunist ca nelegitim și criminal
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
gura mea se afundă în curbura cefii tale ca stridia în lingura ei". Ori: ,cine-mi face vraiște creierul care se mută de-a valma ba-n subsuori, ba-n călcîie". Ori: ,șanțul ăsta dintre Sodoma și Gomora e un tic căpătat de curînd, o eczemă de sezon". Ori: ,rochia de pe umeraș începe să tremure și face spume la gură". Ori: ,plouă cu fire de păr și pe-un pod și pe altul". ,casa cu iederă a pleznit ca un pepene
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
care și le ține sub control în scris. În textele în discuție nu e însă vorba doar de asemenea accidente inevitabile. Am cules, din înregistrările ședințelor din 20 și 21 decembrie 2005, cîteva exemple de transformări: la transcriere dispare adesea ticul deci, repetat de mai multe ori în același enunț; conjuncția compusă ca să, din subordonările marcate excesiv (și caragialesc) - "riscăm ca să nu mai poată..." -, este redusă benefic la să; la legarea numeralelor de substantive ("231 prezenți") este introdusă, potrivit normei, prepoziția
Oralitate parlamentară by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10887_a_12212]
-
azi (auxiliare, prepoziții, conjuncții, unele pronume) au fost cîndva cuvinte pline, care prin repetare și-au tocit originalitatea și - mai ales - și-au restrîns funcția. În lunga perioadă de transformare pe care o traversează, asemenea cuvinte sînt percepute ca simple ticuri verbale, clișee mai mult sau mai puțin supărătoare. Adjectivul propriu a devenit în multe cazuri un simplu echivalent - în limbajul cult, în stilul scris, mai ales în cel publicistic - al posesivului său ori al genitivului lui (ei). S-a produs
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
a alunecat pe gheață și a murit înjunghiat cu propriul cuțit" (EZ 12.08.1998); "Înjunghiat cu propriul cuțit" (EZ 22.08.2003). În alte cazuri, nu se mai poate vorbi de o veritabilă surpriză, propriu devenind un fel de tic al reliefării nesusținute de context: "Violat în propriul dormitor" (EZ 21.12.1999); "Primarul Ioan Pavel și-a lovit cu pumnii contracandidatul, în propriul cabinet" (EZ 30.12.1999). În fine, sînt construcții în care propriu e un simplu substitut
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
nu foarte frecvente - rămîn desigur foarte supărătoare, într-un text de autoprezentare. Nu voi indica, desigur, autorii din care am cules citatele de mai jos: de la enervante greșeli de ortografie ("peste 25 de comunicării la simpozioane, conferințe și congrese") la ticuri ale oralității semiculte ("Cursuri de perfecționare postuniversitară ca și cursant"). Se pare că există căutători de modele, foarte încrezători în rețete - "Doresc să primesc un model de cv Ťultima orăť" (myjob.ro) - dar deja pîndiți de riscul erorilor de ortografie
Limbajul autoprezentării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10177_a_11502]
-
de reflecții despre metalimbajul ontologic, aplicațiile textuale briante pe un florilegiu de scene și scenarii esențializate ale cogitației și duratei noastre inefabile." Ce ar mai fi de spus? În calitate de cititori, ne ascundem, de rușine, fața în vălul tăcerii postpoematice. Un tic nervos Ștefan Borbély a găsit un mod ingenios de a-și da gata adversarii de idei: îi plictisește. Un lung articol, România regresivă, publicat în OBSERVATOR CULTURAL (nr. 80/ 7 septembrie 2006) ilustrează posibilitățile acestei metode. Autorul lui bate câmpii
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10230_a_11555]
-
Drept urmare ei mor de plictiseală neștiuți de nimeni, victime anonime ale vorbăriei fără rost. l Săltăreața revistă Suplimentul de cultur| cultivă cu atâta insistență jocurile de cuvinte, încât această practică, în loc să facă lectura atrăgătoare, a ajuns, dimpotrivă, să agaseze, ca ticul nervos al unui conferențiar sau ca o glumă repetată la nesfârșit de cineva care a băut prea mult. Iată exemple de calambururi (cam forțate) din nr. 67 din 11 martie 2006 al revistei: Șoboland; Cool est-il cul?; Fulare și defulare
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10230_a_11555]
-
despre un protagonist) nu e sub nici o formă un aheu de acum câteva mii de ani, ci un individ al zilelor noastre, cultivat, cunoscându-i inclusiv pe Pound și pe Eliot, pentru care expresia oblică a crizei a devenit un tic existențial. Angoasele sunt rezolvate prin recurs la arhetipuri. (Jung proceda invers, pentru a le defini). Liniștea sufletului presupune o bătălie prealabilă: „Adulmeci plaja Ilonului, spuma sângelui,/ Bolborosește și în ochii voștri, limpezi de umbră/ Călcăm nisipul prăfuit/ Noapte uitată, coifuri
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
secret, face inutilă complicitatea. În același spirit al ambiguității, de formă și de fond, care guvernează, la Caragiale, regimul secretului, vorba-clișeu ce’ș copil?, aruncată când vrei și când nu vrei de comesenii din Cam târziu..., poate fi un simplu tic verbal, sau convingerea că numai copiii pot să facă un secret din ce știe toată lumea. Care e secretul acestor copii cu copii? Că s-au închis Camerele, și intervenția pentru care vine Costică, fără grabă, încurcându-se pe drum cu
Secrete mari și mici by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4145_a_5470]
-
nuvela ce dă și titlul volumului descoperim un sat al damnaților, ce trăiesc în afara timpului, purtând, însă, stigmatele istoriei. Oamenii din Ținuturile joase sunt captivii unui trecut idealizat; ei se hrănesc din nostalgiile finalizate în euforii bahice, din rituri aride, ticuri paranoide și proiectează, anxioși, fărâme neconcludente de viitor. Herta Müller satirizează educația bunului-simț ce refuză suicidul, schițând o lume paradoxală, supusă, ca peste tot, mariajului dintre corp și suflet. Fără ambiții metafizice, scriitoarea insistă în toate prozele din volum pe
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
Nicolae Manolescu, nu sublimează imaginarul de dragul conceptului, nu constituie o sacrificare a metaforelor și comparațiilor, care câteodată se succed în avalanșă. Apropo de comparații! Cred că ele intră în categoria ciudățenilor poeziei lui Grigurcu și chiar par a fi niște „ticuri” stilistice poate prea solicitate. În structurarea lor se folosește exasperant „cum”. Ceea ce, aparent, e o soluție la îndemână, care prin frecventă utilizare poate fi suspectată de manierism. În realitate ne aflăm în fața unui procedeu stilistic subtil, conștient asumat, a cărui
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]