520 matches
-
era ultimul și trebuia de mult să plece. Am reținut disperarea șefului de gară, care suna neîncetat la gara Adâncata, de unde trebuia să vină locomotivă. În cele din urmă după sosirea locomotivei, ne-am urcat într-un vagon de marfă, ticsit de oameni și de obiecte și am reușit să plecăm. Cele 3-4 zile de mers cu trenul mi s-au părut nesfârșite, eram în tot acest timp chinuiți de foame și de sete, iar lipsa unui spațiu din vagon era
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Alexandrina Comandaşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1678]
-
sentimentul unei prohibiții. Mama luase inițiativa, intră în camerele din față orientându-se firesc, ca singura care-i cunoscuse bine topografia: Aici a fost dormitorul, colo sufrageria, dincolo salonul... Dacă în față locuia doctorul ucrainean, celelalte camere, mai lungi, erau ticsite de paturile albe ale bolnavilor. Afară mama se uita la ce-a rămas din acareturi. Într-un colț un cireș mare și mult ramificat ne indica, îmbătrânit și singuratic, locul de unde începe livada. Tăiată, făcuse loc, prin asociere, unei tarlale
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
zbor, fără să îmi dau seama. Am citit scrisoarea. Soția mea și alte câteva sute de femei amenințau cu boicotarea piesei dacă Gusti Huber nu era înlocuită. —Dar ai văzut deja piesa. El nu știe asta. Am privit masa. Era ticsită cu hârtii. —Cui i-ai mai scris? —Regizorului, scenaristului. Asociației de teatru, sindicatului actorilor. M-am uitat la soția mea. Avea obrajii îmbujorați și ochii îi sclipeau. Arăta ca după ce făceam dragoste. M-am uitat din nou spre masă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
El fusese crescut acolo unde uneori rezervoarele rămân fără apă peste noapte, iar iarna poate să dureze și până-n mai. Nu avea nici un rost să-ți închipui cel mai groaznic scenariu posibil. Zach a văzut campingul. În iulie, acesta era ticsit de lume, în dimineața asta, în parcare nu era decât un singur SUV. Doi bărbați legau o căprioară de grila din față a unui jeep, în timp ce un al treilea întreținea focul cu tranșe generoase de combustibil lichid. Vânătorii îmbrăcați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu-și poate reîmprospăta efectivele, în caz de pierderi, în fața unei calamități, resursele ei umane rămân limitate. Iritat de gândul că ora conferinței sale coincidea cu ora acelei întruniri politice, Grosvenor se îndrepta spre masa lui. Sala de mese era ticsită. Tovarășii lui de masă din săptămâna aceea se și aflau acolo și mâncau. Erau trei la număr, trei tineri savanți din diferite secții. Unul din ei îl întâmpina, pe un ton jovial: - Ei, cărei femei lipsite de apărare o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o icoană mare a Sfîntului Anton de Padova cu brațele Încărcate de crini albi și cu capul aureolat de bucuria de a-L purta, tot În brațe, pe Iisus. Apoi, pe pereți, picturi alese, iar În față, un iconostas aurit, ticsit de alte icoane. Pacea interiorului era sporită de lumina filtrată prin vitralii. În timpul liturghiei, lumini mai numeroase și mai puternice scînteiau din maiestuosul candelabru de mare preț. Între războaie, Îl comandase la Viena, pe banii lui, străbunicul meu Ștefan Ruba
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tale de azi - care poate a fost și a mea într-o împrejurare sau alta -, ceea ce ni se întâmplă este un lucru bun. Faptul că noi ne luptăm pentru un loc de parcare într-un spațiu atât de larg, dar ticsit de mașini, faptul că stăm la cozi infernale, cu cărucioarele pline cu mărfuri de care poate nici nu avem nevoie (căci, Dumnezeule, cât poți mânca și bea de Sărbători și Revelion, cât poți duce la acest capitol?), ne arată că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
fost, însă, a avut ceva de film suprarealist, în care s-au perindat personaje alb negru, personaje color și personaje care deja nu mai au chipuri, ci sunt sudate într-un alai al figurației acelor ani. Era o casă mică, ticsită de cărți, de oglinzi mari și mai puțin mari, încadrate de rame rotunde, rectangulare, ovale, ca niște ochi curioși, gata să memoreze tablourile inadec vării noastre familiale. Mereu plină de lume. Lume bună - actori, fotografi, literați pe care mama, din ce în ce mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
n-are bariere... Dar află de la mine că Papagalul pronunță doar trei-patru cuvinte: foame, frig, poc-poc, buf-buf... În rest, totul este numai scorneala gloatei înfierbântate de mânie. Burzuluiala-i mare și la Galați. Din Nord se așteaptă sosirea unor trenuri ticsite cu protestatari. Buboiul coace și în Transilvania... Peste tot, Vetucă, potera-i pe picior de război... Se pregătesc dulăii de marea confruntare cu Țara... Gloata nu mai poate fi întoarsă din drum... Pâine și libertate, asta-i cerința întregii nații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ușurință și peste refuzul unor angajați de a se implica în procesul de prelucrare a buștenilor de cireș care veneau în fabrică non stop, ca pe bandă rulantă, aducând în secții miresme de cleiuri și rășini ca la o morgă ticsită cu cadrave în conservare. Dar ce mai conta dezastrul săvârșit cu atâta cruzime împotriva unui spațiu de poveste, atâta vreme cât mobila executată urma să amintească de florile suave de cireș prin locuințele unor oameni cu bani mulți și cu neveste tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lor, îmbrăcați în halat. Era o încăpere spațioasa, confortabilă, cu tavanul scund, cu o masă într-un capăt al ei și cu un spațiu de stat jos în celălalt capăt, unde era și un șemineu. Pe pereți se înșirau polițe ticsite cu cărți, care pe alocuri păreau înclinate spre interior - asta din pricina pereților neregulați, care făceau casă să arate că o locuință rupestra destul de civilizată. Pe rafturi fuseseră lăsate ici-colo spații libere, în care erau expuse mai multe vaze, căni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării. Trecuse de mult de poarta cetății, fără să fi băgat de seamă. Ulițele erau ticsite de oameni în haine curate de sărbătoare, în care și căruțe, împingând sau trăgând cărucioare, mânând vite sau cărând boccele mari umplute cu marfă spre iarmaroc. Surugii în costume arnăuțești, chiuind și pocnind din harapnice, mânau trăsuri pline cu negustori
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe o parte, cu pieptul perforat de cartușul venit din arma la care-l duse firul de sfoară prelins printre arbori, de la locul faptei și până Între cracii stejarului de mai sus. Telefonă la filială. Echipa, alarmată, sosi repede. Era ticsită cu reprezentanți ai feluritelor organe și organisme. Câțiva rămaseră la cel căzut. Câțiva se duseră la locul armei. Dar asta nu e arma lui! - exclamă, polițistul de la serviciul de arme și muniții. De unde știi? O cunosc. Asta e arma lui
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și ziceau revoluționari, și, odată cu toate astea, avuțiile acestui nimeni creșteau, creșteau, situându-l, În următorii doar câțiva ani, printre cei mai mari bogătași ai țării. Mare patron de Întinse terenuri, deținător de imense Întinderi de apă, devenite, ulterior, elește ticsite cu felurite specii de pești, apucător al unei bune părți din miraculoasa Deltă a Dunării; comerciant; politician vestit, În pofida faptului că dezacordurile dintre subiect și predicat erau ceva la ordinea zilei, În vocabularul său, de distins consilier prezidențial, În primul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
altul. Deschidea ușa și cerceta cu atenție fiecare călător. Ceilalți Îl imitau. Trecea dintr-un vagon În altul. Trenul gonea cu o viteză nebună. Părea să nu aibă nici Început și nici sfârșit. Compartimentele semănau unul cu altul. Toate erau ticsite cu oameni transpirați, Îmbrăcați În costume albe. Înghesuiala era de nedescris. Doctorul transpirase din cap până-n picioare. Cămașa era leoarcă, se lipise de spatele lui. Costumele albe mișunau pe hol. Se multiplicau În fiecare clipă. Totuși Îi făceau loc lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
așa mai departe). Atunci a venit spre mine un om urât, îmbrăcat cu o cămașă neagră de murdărie, despicată în spate de la brâu până aproape de ceafă și încălțat cu niște galoși de cauciuc. Omul târa după el un cărucior metalic ticsit de ierburi și de buruieni bine îndesate. Trăgea din greu, gâfâind, mergea pieziș pe pantă, mă temeam să nu se prăvălească. Ajuns în dreptul meu, omul s-a oprit, m-a salutat, a proptit cu doi bulgări mai uscați roțile căruciorului
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
faut tenter de mourir”, ar spune poetul, dar cum mai poți descifra arsura scrisă pe fruntea sa, cînd semnul care-mi Întoarce purificarea ca pe un arc de ceas Îmi poruncește să mă mai nasc odată chiar lîngă gardul garnizoanei ticsite de poeți. Îmi clipocește la cap un carnaval, tocmai acum cînd sora-șefă usucă cu foenul ultimele vedenii rămase nepironite... Știu pe de rost jocul ― În curînd voi termina treaba asta Începută-n evanghelii... Mă voi arunca În brațele celuilalt
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
a lungul acelui coridor de palat și am ajuns Într-o mare sală circulară unde o adevărată bazilică de neguri zăcea sub o cupolă sfîșiată de fascicule de lumină ce atîrnau din Înalt. Un labirint de coridoare și de rafturi ticsite cu cărți urca de la bază spre vîrf, configurînd un stup urzit din tuneluri, scări, platforme și punți ce lăsau să se ghicească o gigantică bibliotecă de o geometrie imposibilă. M-am uitat la tata, cu gura căscată. El mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pierdute, s-a decis să investească o jumătate de franc și a luat cu el romanul numitului Carax, dimpreună cu o ediție aleasă a marelui maestru, al cărui moștenitor se simțea la drept vorbind, Gustave Flaubert. Trenul spre Lyon era ticsit, iar Monsieur Roquefort nu avu Încotro și trebui să-și Împartă cabina de clasa a doua cu două călugărițe care, de cum lăsară În urmă gara din Austerlitz, nu Încetară să-i arunce priviri reprobatoare, mormăind În șoaptă. Supus unor asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
țigară pe care o ținea Între arătător și inelar, ca și cînd ar fi fost o unealtă de scris. De ani de zile nu-l mai văzusem pe tata fumînd. — Bună dimineața, a murmurat, stingînd țigara Într-o scrumieră aproape ticsită de chiștoace fumate pe jumătate. L-am privit neștiind ce să spun. Privirea lui rămînea ascunsă În contralumină. — Clara a sunat de mai multe ori aseară, la două ore după ce ai plecat, a spus el. Părea foarte Îngrijorată. A lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
spatele. M-am uitat Împrejur și m-am Întrebat cum. Nuria Monfort Își avea biroul pe o masă de scris ce ocupa colțul de lîngă balcon. O mașină de scris Underwood trona lîngă o lampă cu petrol și un raft ticsit cu dicționare și manuale. Nu existau fotografii de familie, Însă peretele din fața biroului era acoperit cu cărți poștale, toate imagini ale unui pod despre care Îmi aduceam aminte că Îl văzusem undeva, Însă pe care nu l-am putut identifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
într-o dungă, fără să se uite în jur. Închide ochii, nu vrea să vadă pe nimeni. Autobuzul se mișcă ca o molie, scrâșnește din toate încheieturile, se umple de praf, de gaze arse, se oprește în toate stațiile, se ticsește din ce în ce mai tare de trupuri care se strivesc fără ca nimeni să țipe de durere. O dor toți mușchii de atâta încordare. O să treacă și ziua aceasta, își zice încercând să se liniștească. Drumul e mai lung ca niciodată. Ceasul ei interior
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu-l auzi, ești bolnavă de dorul lui și el te tratează ca pe o cârpă", ar fi vrut să sară din tren, și-a băgat capul în pernă, zgomotele roților îi sfredeleau creierul, nu mai avea aer. Sala e ticsită de oameni, tot felul de oameni, încearcă să-și stăpânească bătăile inimii, nu a dormit toată noapte, s-a foit, doar spre dimineață a adormit într-un somn rău, s-a trezit cu o durere cumplită de cap, cu amețeli
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cum era, diafană și fragilă, cu ferme contururi albastre de pupilă sub o blondă coafură nordică, printr-o aură de praf cenușiu, punându-și cu cochetărie o bentiță viorie, la coafura ei bălaie, imună la coroziunea exercitată de către spațiul acela, ticsit de prezumții iluzorii și impregnat de spaime reale. În fulgurante și caste retrospective, revăzu esențialul: Cristina îl lua de mână, ducându-l printr-o lume degenerând într-o realitate separată, care își regla ritmul alternanței noapte-zi, preocupată de scurgerea ceasurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de după cap, cu rubașca desbumbată la piept, uitând să-și mai culeagă bonetele căzute în urma lor, pe caldarâm, pe trotuar ori pe aleea parcului. Nenorocirea s-a întâmplat într-o zi de sâmbătă: lacul din Cișmigiu forfotea de mulțimea bărcilor ticsite de soldați cu steaua roșie. Într-o barcă, erau trei Alioșa, atât de beți, încât nu mai știau să înainteze, nici încolo, nici încoace. Barca se oprise pe lac, taman sub podul ăla făcut pe atunci din ramuri groase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]