1,581 matches
-
mă-ntreabă de ce firul ierbiiAșteaptă, o vreme, luna de seară;Să uite, să plece, să nu mă mai ceară!Pe cerul sălbatic copacii se zbat,Din crengi și din păsări îmi crește un pat,Pe care m-așez cuminte, în tihnă,Cu ochii mei galbeni pentru odihnă.Apoi totul doarme. Oile rânduriSe-adună în turmă - moină de gânduri -,Cocorii se rup în stol de ... XVIII. VIS URÂT, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016. A venit
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
PISICI, un spectacol de Radu Iacoban, Teatrul Mic orele 20 și 22 , Parcul Civic - ZIDUL, Teatrul Masca Miercuri, 28 septembrie ora 17, Studio „Uțu Strugari” - VORBEȘTE CU MINE, un spectacol de Ion-Ardeal Ieremia, Teatrul Național Timișoara ora 19, Sala, 2 - TIHNĂ de Attila Bartis, regia Radu Afrim, Teatrul Național Târgu Mureș - Compania Tompa Miklós (spectacol în limba maghiară cu subtitrare în limba română) Joi, 29 septembrie ora 19, Studio „Uțu Strugari” - AVIOANE DE HÂRTIE de Elise Wilk, regia Ion Ardeal Ieremia
Super festival de teatru la Timișoara. FEST – FDR2016 a anunțat programul evenimentului I GALERIE [Corola-blog/BlogPost/92455_a_93747]
-
02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului se pregătesc fuioarele acasă prin hornuri risipite peste sat din lemnele aprinse vor să iasă spre ceruri la moment de înserat când se așterne-n suflete odihna din bucuria trudei adunate iară căldura împlinește tihna și ochii pleacă primii înspre noapte doar visele hoinare ce colindă prin somnurile line de copii creează irizări ca de oglindă spre iarna care-ncepe-a se grăbi și printre fulgii strecurați prin site s-or ridica fuioarele de fum
SE PREGĂTESC FUIOARELE SĂ IASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383208_a_384537]
-
capitole ce vor schimba complet fața Stațiunii. Îl voi readuce, fie și ca o fantomă, pe Castelan. Umbra lui va fi pentru bestiile astea cu aer de oameni cumsecade ca un ardei iute. Unul băgat în cur. Să le piară tihna. Somnul. Să vorbească singuri. Să vadă peste tot - și nicăieri - pe Judecătorul ce le cere socoteală pentru tentativa lor de asasinat. Plebea trebuie să aibă mereu o spaimă, să viseze urât; dacă nu e terorizată de un gând, se pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ca și când toți locuitorii s-ar fi evaporat. Ieși din chilia lui și le controlă repede pe toate celelalte. Într-adevăr, nu era nimeni. Poate că priorii se Întorseseră pe la casele lor. Putea profita de asta pentru a se ocupa În tihnă de crimă. Până În clipa aceea, explorase locul delictului, străbătuse străzile din Împrejurimi, căutase printre posibilii autori. În schimb, Încă nu examinase victima, altfel decât În grabă, atunci când cadavrul fusese descoperit. Trupul fusese transportat la Ospedale della Misericordia. La ora aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de suflet mi-e mie teamă - spuse visător călugărul. Animi volant, corpora manent, cum au zis proorocii. De trup mi-e frică. Trupul - această necunoscută. — Ciudați mai sunteți și voi, dunărenii! - medită tătarul. — Așa ne-a fost scris, s-avem tihna vântului și nestatornicia apelor. Dar nu ne plângem. Rămânem. Suntem. Toți. Azi aici, mâine-n Focșani, ce-am avut și ce-am pierdut. — Am ajuns - zise tătarul, arătând poarta haremului pe care era desenată tradiționala stemă tătărască: un cap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lasă să dormi acolo? - făcu Metodiu. Toate astea sunt făcute să te uiți, dar să te folosești de ele - ioc! Drept să-ți spui, eu n-aș da o pădurice de foioase pe toată balta asta luminată! în pădure e tihnă și răcoare, cântă păsările, foșnesc frunzele, mai faci un foculeț, mai frigi o ciozvârtă, pe când în palat numai vopsele, pâră și zavistie. Spune tu, fiule, unde cad mai multe capete, în pădure sau în palate? — Sincer vorbind - răspunse Iovănuț - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
i se agățau de buricele degetelor, veșnic lipicioase și dulci. Cardinalul se opri în fața lui Grigorie al XV-lea și tuși. Sticleții încetară cu cântatul. Sfântul părinte deschise ochii: — Ce este? — Sanctissime - spuse cardinalul - n-aș îndrăzni a tulbura binemeritata tihnă a sfințeniei voastre dacă părintele Pedro, de la poartă, n-ar fi venit în graba mare să mă înștiințeze că, spre adânca mea uimire, doi călugări pravoslavnici de la Danubiu vor a vedea fața luminată la care cu bucurie mă uit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de cartofi prăjiți cu salam de primăvară. Secolul al XVII-lea e departe, secolul al XXI-lea e aproape. Pe noptiera naratorilor, ispititoare, te-mbie să le citești două volume nou nouțe: unul de Sadoveanu, altul de Kundera. Totul respiră tihnă, seriozitate, optimism. în camera lor, copiii naratorilor își fac temele pentru a doua zi. Unul din ei își roagă tăticul să-l ajute puțin la o compunere despre primăvară. Tatăl-narator tușește îndatoritor și-i dictează apoi drăgălașei odrasle câteva cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lovit de un milion de ori cu un ciorap umplut cu nisip, astfel că fiecare centimetru din trupul său simțea efectele loviturilor. Chiar și când deschidea gura îl durea, așa încât hotărî să închidă ochii din nou și să lase ca tihna inconștienței să-l cuprindă încă o dată. Dormi liniștit, ca un copil în leagănul său, întrucât dintr-o dată îl cuprinse ciudata senzație că, pentru prima oară, altcineva în afară de el avea grijă să nu i se întâmple nimic. Mecanicul se afla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mîncăm nimic azi?“ sau nasturele rupt care trebuie cusut sau corespondența ce nu suportă amînare tocmai cînd În creierul meu Începe libidoul ca o transfuzie dintr-o vîrstă tînără și fremătătoare și vreau să mă ascund să-mi savurez În tihnă orgasmul cerebral, să scriu - te revolți, Îți deplîngi condiția - te crezi o perlă aruncată În troaca porcului. Minți! Nu din obligație o asculți tu pe doamna Oprișan, nu din obligație o lași, ce-i drept cu destulă precauție, să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tramvaiul. Iar vatmanul știa că, dacă-și voia binele, trebuia să cedeze, iar țiganii și-au primit cei cinci urși, numai buni de dans, fiind că i-au adus niște păuni zdraveni. Și, de fapt, tot orașul a petrecut în tihnă pe străzi până ce Colonelul s-a îmbătat criță. Atunci și-a mânat sania în centru, chiar pe locul monumentului eroilor, i-a smuls hainele amantei lui și le-a ordonat soldaților să o îmbrace cu penele smulse de pe păuni. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în societate însă, trăia într-o metro polă, înconjurat de tumultul orașului, de vibrația continuă a furnicarului de oameni care trăiau și munceau acolo. Și mai era un dezavantaj, un lucru pe care Mihailovici îl știa foarte bine. Cu toată tihna din acea comunitate mică, nu se putea bucura de nici un pic de intimitate. Acolo, fiecare știa ce face fiecare iar el avea nevoie de discreție ca de aer. În orășelul acela nici nu avea unde să iasă seara să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pavel și chiar apostolii Ioan și Pavel propovăduiau Învățătura lui Iisus Nazarineanul, a cărui amintire era Încă vie În Palestina, Iudeea și Samaria. Simon se afla, deseori, pe urma pașilor lor din bătătura vreunui sat. În miezul zilei era o tihnă deplină În sat, sfîșiată uneori de lătrat de cîine sau de behăitul oilor. Ca, deodată, să răzbată voci, sfredelitoare și năvalnice, cam Îngînate; erau apostolii, cățărați pe cîte un butoi, propovăduind desăvîrșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptîndu-i să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o bătucise de atîta somn Împovărător, de atîta Încremeneală a trupurilor, ori cînd mai palpitase lutul trupului, cînd mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mîncase de la duritatea diamantină a stîncii grotei. Zăceau cu fața-n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvîcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcînd urzeala părului de cămilă, care se mîncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața-n sus În bezna beznelor din dealul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Între păstorul Ioan și prietenul său, Malhus, se va deștepta primul, dintr-odată, ca pălit de adierea timpului și a cugetului. Mai Întîi va auzi susurul apei din bolta grotei, mai Întîi va simți ghimpele din inima sa. Scăldat În tihnă, cugetul său de adormit trudnic, cugetul său cufundat În bezna jilavă a grotei nu se putea dezmetici numaidecît, căci trupul i se vlăguise de atîta tihneală, iar sufletul Îi era bîntuit de vedenii. Chemă În sinea sa numele Domnului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cîntările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa. 14. Carul intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului său, se Înălțau porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste maluri nevăzute, arcade de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
zi de vară, Își aminti de dulcele nume al Priskăi, iar trupul fu brusc scăldat de desfătare, Încît văzduhul se Înmiresmă de adierea trandafirilor. Oh, ce bucurie! Și doar amintirea trupului ei și a sufletului ei În acel ceas de tihnă, În acea maree de extaz, atunci, la porțile palatului, cînd vacarmul mulțimii Încetase, iar scîrțîitul carului Încremenise, și cînd În suflet i se crestase dulcele nume al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ferice de cei care trăiesc nădăjduind, căci lor li se vor Împlini nădejdile. Doamne, ferice de cei care știu ce e ziuă și ce e noapte, căci ei se vor bucura și de ziuă, și de noapte, dar și de tihna nopții. Doamne, ferice de cei pentru care trecutul a fost, prezentul este, iar viitorul va fi, căci viața li se va scurge ca o apă. Doamne, ferice de cei care noaptea visează, iar ziua Își amintesc de visele lor, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
preface poporul Într-o bestie Însetată de sînge, care mai ațipește de cum se aghesmuiește cu sînge și atunci poate fi ușor ferecată În lanțuri“. Afară era o blîndă noapte mediteraneană, iar X vedea Învolburarea fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul cailor cazacilor. Apoi Îl zări de ofițerul care lăsase pentru o clipă cartea, ținînd degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pauza așternută ordonanța va scutura cu mîna foaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
este lipsit de o bază agricolă suficientă, nu are încredere în propriii bancheri și resimte lipsa experienței unor armatori de anvergură; orașul are prea mare încredere în militari. Regii catolici și curtea lor nu se gândesc decât să consume în tihnă ceea ce fură de la indigenii pe care-i extermină în America. Ei nu dezvoltă nici o tehnologie, nici o industrie, nici o rețea comercială. Mai rău este că, izgonindu-i pe evrei și pe maurii convertiți, ei își descurajează propriile clase creative, lăsând succesiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Nu aveam nimic de spus, așa că am rămas tăcut, încercând, cât mai politicos, să manifest interes pentru conversație. Și pentru că mi s-a părut că de mine nu-i pasă nimănui nici cât negru sub unghie, l-am cercetat în tihnă pe Strickland. Era mai voinic decât mă așteptasem. Nu știu de ce mi-l imaginasem subțirel și cu o înfățișare insignifiantă. De fapt, era voinic și lătăreț, cu mâini și picioare mari, și își purta cu oarecare stânjeneală hainele de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
părerea mea, are frumusețea ei proprie. Căpitanul Brunot era breton și slujise în marina franceză. A părăsit-o când s-a căsătorit și s-a instalat pe o mică proprietate pe care o avea lângă Quimper ca să-și petreacă în tihnă restul zilelor; dar în urma unei greșeli a avocatului său, s-a trezit deodată fără un ban, și nici el, nici soția lui nu doreau să trăiască în mizerie într-un loc unde nu se bucurau cât de cât de considerație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pentru bijuterii, moșteniri, tablouri, case, bani, pământ și păduri. Ca și cum n-ar fi văzut că natura e stăpâna tuturor. În America fusese la fel, uraganul Katrina născuse o catastrofă, apele au venit în 29 august și au distrus, într-o tihnă ciudată, orașul New Orleans - orașul ăla în care, la început de an, se făceau petreceri nesfârșite, în sunet de jazz -, casele au fost și acolo acoperite, înecate în mâl, în ciuda anunțurilor, oamenii nu au părăsit orașul și, după ce oceanul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Amory să petreacă o săptămână, de Crăciun, la palatul Stuart de pe râul Hudson, unde au purtat conversații enorme În fața șemineului. Monsignor era cu o idee mai gras și personalitatea i se rotunjise și În acest fel, iar Amory găsea atât tihnă, cât și securitate În fotoliul jos și moale În care se scufunda, ținându-i companie la fumatul unei havane, Îndeletnicirea limpezitoare de minte a vârstei mijlocii. Mă bate gândul să mă las de universitate, Monsignor. — De ce? — Toată cariera mea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]