409 matches
-
viață mult mai lungă și exprimă pe suprafață receptori de antigen mai ales de tip IgG și IgA putându-se activa rapid la un nou contact cu antigenul. Limfocitele T (LT) iau naștere în măduva hematogenă dar se instruiesc în timus unde câștigă markeri caracteristici de diferențiere celulară (CD). Acești markeri sunt structuri proteice sau glicoproteice de la nivelul membranelor prin care celulele se deosebesc între ele. Toate celulele T mature au markerul CD 3. Receptorul pentru antigen recunoaște antigenul numai dacă
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
și antropolog român, membru titular (1948) al Academiei Române. Ștefan Milcu este considerat, alături de Constantin I. Parhon, creatorul școlii românești de endocrinologie. Este creatorul Grupului de reflexie "Noesis". Este autorul unor monografii de răsunet pe plan mondial, mai ales legate de timus sau epifiză. Este organizatorul primului program de protecție pentru ceea ce a fost numit "gușă endemică". Este realizatorul celor două Tratate de Endocrinologie Clinică, din 1967 și din 1992 [ambele apărute la Editura Academiei]. Pe plan politic, a susținut poziția socrului
Ștefan-Marius Milcu () [Corola-website/Science/307203_a_308532]
-
a obținut o bursă regală și a făcut studii universitare la Jena (Germania), cu celebrul naturalist Ernst Haeckel (1834-1919), inventatorul ecologiei. Și-a continuat cercetările științifice în Franța și Italia. Din această perioadă datează un studiu al său asupra evoluției timusului la pești. În apropierea insulei Capri (Italia), Antipa a descoperit o nouă specie de meduză fixă, "Capria sturdzii". El s-a consacrat studierii Dunării și Mării Negre, participând în 1893 la o expediție în jurul acestei mări, expediție organizată de țările riverane
Grigore Antipa () [Corola-website/Science/303580_a_304909]
-
de a deveni tumori. Se procedează la corelarea observațiilor macroscopice cu rezultatele microscopice. Toate organele și țesuturile trebuie conservate într-un mediu corespunzător în vederea examenului histopatologic: creier 15 (bulb rahidian, punte, cortex cerebelos și cortex cerebral), glanda pituitară, tiroida (paratiroidă), timus, plămâni (inclusiv trahee), inimă, aortă, glandele salivare, ficat 3, splină, rinichi 3, glandele suprarenale 3, esofag, stomac, duoden, jejun, ileon, cec, colon, rect, uter, vezica urinară, ganglionii limfatici, pancreas, gonade 3, organe genitale accesorii, glandele mamare feminine, piele, mușchi, nervi
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
de a deveni tumori. Toate organele și țesuturile trebuie conservate într-un mediu corespunzător în vederea unui viitor examen histopatologic. De obicei, acesta privește următoarele organe și țesuturi: creier (bulb rahidian, punte, cortex cerebelos și cortex cerebral), glanda pituitară, tiroida (paratiroidă), timus, plămâni (inclusiv trahee), inimă, aortă, glandele salivare, ficat, splină, rinichi, glandele suprarenale, esofag, stomac, duoden, jejun, ileon, cec, colon, rect, uter, vezica urinară, ganglionii limfatici, pancreas, gonade, organe genitale accesorii, glandele mamare feminine, piele, mușchi, nervi periferici, măduva spinării (cervicală
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
de a deveni tumori. Se procedează la corelarea observațiilor macroscopice cu rezultatele microscopice. Toate organele și țesuturile trebuie conservate într-un mediu corespunzător în vederea examenului histopatologic: creier 18 (bulb rahidian, punte, cortex cerebelos și cortex cerebral), glanda pituitară, tiroida (paratiroidă), timus, plămâni (inclusiv trahee), inimă, aortă, glandele salivare, ficat 3, splină, rinichi 3, glandele suprarenale 3, esofag, stomac, duoden, jejun, ileon, cec, colon, rect, uter, vezica urinară, ganglionii limfatici, pancreas, gonade 3, organe genitale accesorii, glandele mamare feminine, piele, mușchi, nervi
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
conține limfocite și alte celule albe. Ea conține, de asemenea, produse reziduale și resturi de celule împreună cu bacterii și proteine. Organele asociate compuse din țesut limfoid sunt locurile de producție ale limfocitelor. Limfocitele sunt concentrate în ganglionii limfatici. Splina și timusul sunt, de asemenea, organe limfoide ale sistemului imunitar. Amigdalele sunt organe limfoide, care sunt de asemenea asociate cu sistemul digestiv. Țesuturile limfoide conțin limfocite și, de asemenea, alte tipuri de celule pentru sprijin. De asemenea, sistemul include toate structurile dedicate
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
limfa circulantă. Țesutul limfoid terțiar conține de obicei mult mai puține limfocite și își asumă un rol imunitar doar atunci când a interacționat cu antigeni care au avut ca rezultat inflamația. El realizează acest lucru importând limfocitele din sânge și limfă. Timusul și măduva osoasă constituie principalele organe limfoide implicate în producerea și selecția clonală precoce a țesuturilor de limfocite. Măduva osoasă e responsabilă de crearea ambelor tipuri de celule T precum și de producția și maturizarea celulelor B. De la nivelul măduvei osoase
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
T precum și de producția și maturizarea celulelor B. De la nivelul măduvei osoase, celulele B se alătură imediat sistemului sangvin și merg spre organe limfoide secundare în căutarea agenților patogeni. Celulele T, pe de altă parte, merg de la măduva osoasă către timus, unde se pot dezvolta mai departe. Celulele T mature se alătură celulelor B în căutarea agenților patogeni. Restul de 95% din celulele T încep un proces de apoptoză (moarte celulară programată). Organele limfoide primare sau centrale generează limfocite din celulele
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
limfatici și foliculii limfoizi din amigdale, plăcile Peyer, splina, polipi nazali, tegument, etc care sunt asociate cu mucoasa-țesut limfoid asociat (MALT). În peretele gastrointestinal, apendicele are o mucoasă asemănătoare cu cea a colonului, însă aici este puternic infiltrat cu limfocite. Timusul este un organ limfatic primar și este locul celulelor T, limfocitele sistemului imun adaptativ. Splina sintetizează anticorpii în pulpa sa albă și îndepărtează bacteriile acoperite de anticorpi și celulele sangvine acoperite de anticorpi pe calea circulației sangvine și a nodulilor
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
transformă în celule dendritice și macrofage în timp ce inițiază vindecarea tisulară. Splina este un centru de activitate a sistemului fagocitic mononuclear și poate fi considerată echivalentul unui ganglion limfatic mare, deoarece absența sa predispune la anumite infecții. La fel ca și timusul, splina are doar vase limfatice eferente. Atât artera gastrică scurtă cât și artera splenică o irigă cu sânge. Centrii germinali sunt irigați de arteriole denumite rădăcini peniciliforme. Până în luna a cincea de dezvoltare prenatală, splina crează celule roșii sangvine. După
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
adiacente. Cu excepția părții anterioare a sacului de la care se dezvoltă cisterna chilului, toți sacii limfatici devin invadați de celule mezenchimale și sunt transformați în grupuri de ganglioni limfatici. Splina se dezvoltă din celule mezenchimale între straturile dorsale ale mezenterului stomacului. Timusul apare ca o excrescență a celei de-a treia pungi faringiene. Sistemul limfatic are multiple funcții interdependente: Vase limfatice numite chilifere sunt prezente în endoteliul tractului gastrointestinal, predominant în intestinul subțire. În timp ce mulți alți nutrienți absorbiți de intestinul subțire sunt
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
a menționat sistemul limfatic în secolul V î.e.n. În lucrarea sa - Despre articulații - el a menționat pe scurt despre ganglionii limfatici într-o singură propoziție. Rufus din Efes, un medic roman, a identificat ganglionii limfatici axilari, inghinali și mezenterici precum și timusul între primul secol și al doilea e.n. Prima mențiune a vaselor limfatice a fost în secolul al 3-lea înainte de Hristos de către Herophilos, un anatomist grec care locuia în Alexandria, care a concluzionat în mod incorect că ”venele absorbante ale
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
durată de până la 3 luni , la șobolan și câine timp de până la 6 luni și la maimuță timp de până la o lună a arătat că principalele organe țintă pentru toxicitate au fost măduva osoasă , sângele , tractul gastro- intestinal , pielea , splina , timusul și ganglionii limfatici . Principalele efecte au fost anemie , leucopenie , scăderea 14 numărului de trombocite și panmielopatie , ceea ce reflectă modul fundamental de acțiune al compusului ( inhibarea sintezei de ADN ) . La șobolan și câine s- au observat corpusculi Heinz și/ sau Howell
Ro_82 () [Corola-website/Science/290842_a_292171]
-
durată de până la 3 luni , la șobolan și câine timp de până la 6 luni și la maimuță timp de până la o lună a arătat că principalele organe țintă pentru toxicitate au fost măduva osoasă , sângele , tractul gastro- intestinal , pielea , splina , timusul și ganglionii limfatici . Principalele efecte au fost anemie , leucopenie , scăderea numărului de trombocite și panmielopatie , ceea ce reflectă modul fundamental de acțiune al compusului ( inhibarea sintezei de ADN ) . La șobolan și câine s- au observat corpusculi Heinz și/ sau Howell Jolly
Ro_82 () [Corola-website/Science/290842_a_292171]
-
durată de până la 3 luni , la șobolan și câine timp de până la 6 luni și la maimuță timp de până la o lună a arătat că principalele organe țintă pentru toxicitate au fost măduva osoasă , sângele , tractul gastro- intestinal , pielea , splina , timusul și ganglionii limfatici . Principalele efecte au fost anemie , leucopenie , scăderea numărului de trombocite și panmielopatie , ceea ce reflectă modul fundamental de acțiune al compusului ( inhibarea sintezei de ADN ) . La șobolan și câine s- au observat corpusculi Heinz și/ sau Howell Jolly
Ro_82 () [Corola-website/Science/290842_a_292171]
-
pacienții cu greutate corporală egală cu 140 kg sau mai mare . 5. 3 Date preclinice de siguranță În cadrul unor studii de toxicitate cu doze repetate efectuate la șobolani și câini , s- au observat depleția limfocitară/ atrofia ganglionilor limfatici , splinei și timusului , scăderea eritrocitelor , reticulocitelor , leucocitelor și trombocitelor , asociate cu un fenomen de hipocelularitate a măduvei osoase și reacții adverse renale și gastro- intestinale în cazul expunerii la doze de tigeciclină de 8 și , respectiv , de 10 ori mai mari decât doza
Ro_1098 () [Corola-website/Science/291857_a_293186]
-
cele 6 monografii, pe care le amintim: - Tumorile mediastinale, un volum, 206 pagini, Ed. Medicală, 1971; - Traumatismele toracice (în colaborare), un volum, 494 pagini, Ed. Militară, 1975; - Aspecte ale chirurgiei de graniță toraco-abdominale, un volum, 182 pagini, Ed. Militară, 1983; - Timusul (în colaborare cu V. Cojocea), un volum, 200 pagini, Ed. Militară, 1988; - Mediastinul, Ed. Academiei Române (sub redacția dr. Bejan L). - Chirurgia de campanie (în colab) - Ed. Militară 1965, un vol. 390 pag. Două monografii au fost premiate de Academia Română, respectiv
Traian Oancea () [Corola-website/Science/325935_a_327264]
-
central în imunitatea mediată celular. Ele diferă de alte limfocite, cum ar fi celulele B sau celulele NK, prin prezența unui receptor pentru celulele T (TCR), pe suprafața membranei celulei. Ele sunt numite celule T, deoarece acestea se maturizează în timus. Există mai multe subseturi de celule T, fiecare cu o funcție specifică. Toate celulele T provin din celulele stem hematopoietice din măduva osoasă. Aceste celule derivate din celule stem hematopoietice migrează în timus, unde se divid rapid, generând o populație
Celule T () [Corola-website/Science/326863_a_328192]
-
celule T, deoarece acestea se maturizează în timus. Există mai multe subseturi de celule T, fiecare cu o funcție specifică. Toate celulele T provin din celulele stem hematopoietice din măduva osoasă. Aceste celule derivate din celule stem hematopoietice migrează în timus, unde se divid rapid, generând o populație mare de timocite imature. Cele mai nici CD4, nici CD8, fiind astfel numite timocite dublu-negativ (CD4- CD8-). Pe măsură ce acestea se maturizează, timocitele devin dublu-pozitive (CD4 + CD8 +), și în cele din urmă, devin limfocite
Celule T () [Corola-website/Science/326863_a_328192]
-
astfel numite timocite dublu-negativ (CD4- CD8-). Pe măsură ce acestea se maturizează, timocitele devin dublu-pozitive (CD4 + CD8 +), și în cele din urmă, devin limfocite mature, dar naive imunologic mono-pozitive (CD4 + CD8- (limfocite T helper) sau CD4- CD8 + (Limfocite T citotoxice)), care din timus ajung în țesuturile periferice. Aproximativ 98% din timocite mor în timpul procesului de maturizare din timus, nefiind in stare sa treacă de selecțiile pozitive sau negative, în timp ce cele 2% ramase devin celulele T imunocompetente. Timusul contribuie cu mai puține celule odată cu
Celule T () [Corola-website/Science/326863_a_328192]
-
și în cele din urmă, devin limfocite mature, dar naive imunologic mono-pozitive (CD4 + CD8- (limfocite T helper) sau CD4- CD8 + (Limfocite T citotoxice)), care din timus ajung în țesuturile periferice. Aproximativ 98% din timocite mor în timpul procesului de maturizare din timus, nefiind in stare sa treacă de selecțiile pozitive sau negative, în timp ce cele 2% ramase devin celulele T imunocompetente. Timusul contribuie cu mai puține celule odată cu înaintarea în vârstă. Odată cu micșorarea treptată, cu aproximativ 3% pe an, a timusului la adult
Celule T () [Corola-website/Science/326863_a_328192]
-
CD8 + (Limfocite T citotoxice)), care din timus ajung în țesuturile periferice. Aproximativ 98% din timocite mor în timpul procesului de maturizare din timus, nefiind in stare sa treacă de selecțiile pozitive sau negative, în timp ce cele 2% ramase devin celulele T imunocompetente. Timusul contribuie cu mai puține celule odată cu înaintarea în vârstă. Odată cu micșorarea treptată, cu aproximativ 3% pe an, a timusului la adult, există o scădere corespunzătoare a producției de limfocite T naive, crescând rolul expansiunii celulelor T periferice în protecția imunitară
Celule T () [Corola-website/Science/326863_a_328192]
-
maturizare din timus, nefiind in stare sa treacă de selecțiile pozitive sau negative, în timp ce cele 2% ramase devin celulele T imunocompetente. Timusul contribuie cu mai puține celule odată cu înaintarea în vârstă. Odată cu micșorarea treptată, cu aproximativ 3% pe an, a timusului la adult, există o scădere corespunzătoare a producției de limfocite T naive, crescând rolul expansiunii celulelor T periferice în protecția imunitară a persoanelor în varstă. Activarea limfocitelor CD4+ are loc prin implicarea atât a receptorilor de celule T (TCR), care
Celule T () [Corola-website/Science/326863_a_328192]
-
elimina celulele care și-au pierdut calitatea de "self". Celulele NK constituie al treilea tip de celule diferențiate din limfoblasti, alături de limfocitele B și Ț. Celulele NK se diferențiază și se maturează în măduva osoasă, ganglioni limfatici, splina, amigdale și timusul, după care intră în circulație. Celulele NK sunt diferite de celulele Ț natural Killer (TNK) din punct de vedere al fenotipului, al originii și al funcțiilor efectoare; de multe ori celulele TNK stimulează activitatea celulelor NK prin secreția de IFNγ
Celulă Natural Killer () [Corola-website/Science/326861_a_328190]