14,383 matches
-
arta națională" și că naționalitatea ar fi "puterea creatoare a culturii umane", trăgînd concluzia că marile genii ale omenirii n-au fost decît niște... naționaliști: Homer, Shakespeare, Goethe, Dante... Firește, Aderca se ridică împotriva unei atari procustianizări. Sensibilitatea să iudaica tinde a depăși limitele grupului, măcar principial generatoare de intoleranță, subliniind importanța personalității, ca singular "germen progresiv", în temeiul unui vitalism de sorginte nietzscheiană: "Căci numai prin desăvîrșirea indivizilor se produce desăvîrșirea societății. Supraenergia, germen progresiv, creează indivizi superiori din care
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
e destul de șocant. Terminologia tradițională implică aproape întotdeauna un cod de norme ale onorabilității și folosește din plin mecanismul eufemismului; vocabularul modern, în schimb, e de natură neutru juridică și ia în considerare în primul rînd agresarea persoanei. Relatările jurnalistice tind astfel să suprapună două scenarii și mai ales două ierarhii de valori - cu un rezultat destul de incert și cu un umor în ultimă instanță discutabil (tocmai pentru că e voit și cam forțat). Verbul a dezonora, de exemplu, e un neologism
Necinstiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17749_a_19074]
-
sînt două tendințe autohtone destul de puternice. Evident, lexicul tematic ar putea fi urmărit mai în detaliu; un procedeu al jurnalismului de senzație cu tentă ironică pe care l-am mai remarcat și altă dată constă în producerea de derivate care tind să transforme fapte izolate și accidentale în tipuri generale. Procedeul e foarte vizibil într-un titlu precum "Cocosilă, violatorul de prăsitoare singuratice, a fost capturat" (EZ 1873, 1998, 1): termenul pentru a-l desemna pe autorul violurilor devine un fel
Necinstiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17749_a_19074]
-
Crater, 1999, 194 p.) poetului Daniel Turcea "care m-a readus de mână la Biserică", lui Mircea Ciobanu care l-a îndemnat s-o scrie, și părinților Boghiu și Galeriu, învățători intru smerenie. Fapt e că scrierile de inspirație religioasă tind să redevină după 1990 un curent și o tematica de referință a literaturii de azi, incepand cu N. Steinhardt, Dan Laurențiu și ajungând la Adrian Popescu, Cezar Ivănescu sau la preotul M. Peia. Ion Murgeanu da glas acelui imperativ etic
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
un sfetnic bun pentru regizori, pentru teatre. Așteptăm o revenire în forță a marilor noștri regizori, o zăbovire mai temeinică în lucrul cu actorul, o provocare a acestuia pentru performanța. Pentru că, așa cum spunea Strehler, acesta este teatrul viu: cel care tinde spre ceva, spre performanță, nu?
Stagiune în regres by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17750_a_19075]
-
seducător stă adesea sub semnul parodicului și al cinismului. Apoi, sînt, firește, modificările aduse de o perspectivă feministă ale grupului de femei, dar nu mi se pare că ele i-ar atrage prea mult atenția cercetătorului. Iar faptul că noi tindem să vedem în Don Juan, astăzi, exclusiv omul dedat plăcerii, obliterîndu-i dimensiunile tragice, ar fi putut deveni, de asemenea, subiect de pasionante speculații. De la care sobrul Rousset se abține, însă. Cartea lui nu este cu nimic mai puțin valoroasă. Tradusă
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
smulsa în 1812 din trupul Moldovei, revenită în 1918 și, din nou smulsa, în 1940. Și, desi între 1941-1944, acest trunchi al țării ne revine pentru o clipă, în 1944 el ne e din nou răpit și acest rapt dureros tinde să se stabilizeze cumva. E o rană care doare adînc și nu cred că generației noastre îi va mai fi dat să apuce un moment similar acelui din 1918, cînd țara devenise rotundă în fruntariile ei. Să notez că dl
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
manifestare și, în al doilea rînd, evoluția inversă a formelor simbolice față de practică socială și de construcțiile politice. În timp ce acestea din urmă desfid disoluția, consacră diferența și multiculturalitatea ( a se vedea, în acest sens, chiar participările țărilor ,,tinere") formele simbolice tind către globalizare, catre impersonalizare, catre abolirea oricărui specific regional. Acest fapt este și mai puternic exprimat în secțiunea dAPERTutto în care, în mod programatic, domină autoritar artiștii asiatici și, în particular, chinezi. Faptul de a avea un statut de mare
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
tenacitatea de a urmări pînă foarte departe epicitatea aventurilor sale interioare, cu ambiții mimat-silogistice, par să se fi domolit sub o crustă elegiaca. Încadrat de Al. Mușina în direcția unei "poezii a textului" în proliferare de semnificant, Traian Ț. Cosovei tinde să se îndepărteze de colegii săi Florin Iaru, Mircea Cărtărescu și Ion Stratan, spre a evolua mai degrabă către o poezie a textului "alb", ilustrata de un Bogdan Ghiu sau de un Daniel Piscu. Versurile bogate și consistentă imageriei de
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
și prin evocarea unui anume fantastic țărănesc (din țară moților, pe care a cunoscut-o bine). S-a avîntat și în zona românului, unde, după cîteva rateuri, izbutește, în 1913, prin Arhanghelii, care, cum a observat și dl Mircea Zaciu, tinde să se constituie, după Mara lui Slavici, într-o icoana a vietii ardelene sondata în straturile ei fundamentale. Ceea ce a publicat de aici înainte (inclusiv în materie de român dar și în proza scurtă) nu trece de o linie mediana
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
le este adresată indirect savanților din umbră, victimele unei erori de gandire care "începe cu impunerea unor opțiuni între soluții care se exclud reciproc" când "niciodată realitatea nu ni se oferă sub această formă atât de curată de premise care tind la concluzii logice". Ei își pot alimenta la nesfârșit o falsă realitate cu minciuni, "mult mai plauzibile, mult mai ispititoare pentru rațiune". În următorul eseu sunt identificate două tipuri de nesupunere civică: una cu rădăcini în atitudinea lui Socrate ("gâlceava
Vietnam, violentă, revolutie... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17813_a_19138]
-
curent, însă au fost făcute cunoscute la Berlin în Buletinul oficial abea pe 14 (2) octombrie. Iată scrisoarea lui Pius al IX-lea: * * * "Vatican, 7 august 1873. Maiestatea voastră, Toate măsurile luate de cîtva timp încoace de guvernul Maiestății Voastre tind din ce in ce mai mult către îngrădirea catolicilor. Recunosc că, întrebîndu-mă asupra motivelor care au determinat aceste măsuri extrem de dure, nu sînt în stare să înțeleg în ce constă ele. Pe de altă parte, sînt informat că Maiestatea Voastră nu aprobați modul în
Scrisoarea Papei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17836_a_19161]
-
exulta îndeajuns./ Cîtă măreție și josnicie sub stelele/ nedrept de egale cu viermii./ Cîte cuvinte încrucișate sub țeasta/ nebunului... desăvîrșite poeme!/ Regasind castanii piperniciți/ monologam ținînd în întinata palmă/ înțelepciunea unui șoricel alb..." (Hamlet ÎI). Derizoriul (figurație firească a deziluziilor) tinde spre un spectacol de un rafinament în răspăr: " Netedă femeia că gresia/ primind îmbrățișarea lustru/ și dîra aspră a zilei iernînd" (Alunecare). Sau: " Întors pe dos cu gesturi înecate spintec/ carnea paginii albă/ îmi revăd rănile cu o milă copilăroasa
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
aici flăcările rănesc/ ling și scurma un ținut al fărădelegilor/ se dezagreghează concluzii/ trec în catastife legi nerespectate/ din cauza căldurii facerea geme/ nici un embrion nu răsare/ doar tendoane vechi și ispite/ minereuri tandre se desprind/ dintr-un conținut ce nu tinde/ spre ceva anume, ci spre destrămare: (Stele amare). Un pesimism futurologic prelungește infernalul "peste miliarde de ani", cînd "în locul acesta unde scriu/ va fi o nebuloasa/ o stafie poate/ un mormoloc/ o gaură neagră o cometă/ alergînd prin univers" (Peste
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
conform unor anumite criterii, numai anumite aspecte. Pe Todorov îl nemulțumește utilizarea unui termen că "memorie" în domeniul tehnologic, pentru că un computer nu înregistrează selectiv, ci integral, dar mă tem că se pripește aici, ignorînd, ca mai toți cei care tind să acorde o importanță vag înspăimîntata tehnicii, faptul ca îndărătul unei mașini se află totuși discernămîntul unui operator uman. Ceea ce ne revoltă la regimurile totalitare nu este atît interdicția pe care o pun pe trecut, în măsura în care acesta nu le satisface
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
în rețeaua de alimentare cu apă a populației. Ea nu duce doar la discreditarea unui om nevinovat, ci și la discreditarea ideii înseși de adevăr. Societatea românească de azi trăiește într-un amestec de informații adevărate și informații false și tinde să creadă că toate informațiile sunt false. Aceasta este viziunea de coșmar pe care o impune, cu binecunoscută să forță artistică, Augustin Buzura. Prototipul iresponsabililor producători de confuzie îl constituie Antim, descris de romancier într-un mod memorabil: "Costum alb
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
ne exprima sintetic, talentului sau literar. Nu întâmplător, asemenea portrete interioare ale unor personaje întâlnim numai în scrierile unor autori importanți, fie ei și din secolul trecut (în scrierile lui Slavici și Eminescu, de exemplu). Este adevărat, Ț. O. Bobe tinde să se joace de-a literatura și aceasta luare în deriziune a propriei sale gravitați (talentul are întotdeauna gravitate, în sensul etimologic al cuvântului) îl deosebește de înaintași. Iată cum se încheie descrierea voit pompoasa, în stil de român istoric
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
era în cultura română, din cîte se pare, exclusiv orală) că celebrul Neacșu din Cîmpulung a fost un informator în slujba primarului german al Brașovului (și nu neapărat un boier sau un negustor patriot, scriind spontan, din impuls antiotoman, așa cum tinde să-l prezinte clișeul scolastic național); o analiză a scrisorii - tipic raport de spionaj - poate oricînd confirmă această ipoteză. O viziune realistă și demitizanta îl are ca obiect și pe Coresi - că tipograf dispus "să-și ofere serviciile cui plătea
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
nouă identitate. Nu toți mergeau, firesc, în același ritm. Erau diferite stadii de captivitate. Imaginea te ducea cu gîndul la Sclavii sau Prizonierii lui Michelangelo, la sfîșietoarea lupta a creatorului cu creația și a creației cu propria-i devenire. Cîți tindeau spre perfecțiune? Cîți au mers și cîți vor merge pe drumul deschis de Penciulescu pînă la desăvîrșirea lui Davi? Aparent calm, fremătînd însă încontinuu, Maestrul era atins de fiecare cuvînt sau situație. Ochii, mîinile, tresăreau ca niște corzi ciupite de
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
bărbat, amendând opiniile lui în legătură cu povestea de dragoste imaginata cândva de Denis de Rougemont. Vlad așează pe ascuns scrisoarea la locul ei pentru a nu întrerupe corespondență. El interceptează ulterior și alte scrisori și constată că toate aparțin Cărei, astfel încât tinde să creadă că se află într-o situație legitimă când citește misivele. Necunoscută i se adresează, poate chiar LUI. Considerațiile eseistice în legătură cu Heloise și cu abatele Abélard sunt completate cu comentarii de o remarcabilă finețe asupra Scrisorilor portugheze ale Marianei
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
prin democrație. Orice ar spune azi dl Iliescu, democrația originală la care a visat d-sa a îndepărtat România de Occident chiar în perioada în care Occidentul lua în serios revoluția din România. Acum, cînd în treacăt fie spus România tinde să fie un partener credibil în relațiile cu Vestul grație eforturilor actualei puteri, dl Iliescu nu face nici măcar un minim de strădanie lexicală pentru a asigura Vestul și Statele Unite că indiferent ce cred anumiți congresmeni despre revenirea sa la putere
Datul peste bot în numele țării by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17204_a_18529]
-
în cazul de forțare (probabil voită) al unui nume de emisiune: n-au decît să formateze știrile, "Nadine Show" și toate celelalte pe calapodul lu' "Karaoke Show"" ("Evenimentul zilei" = EZ 2246, 1999, 10). De altfel, unele din construcții rămîn marcate, tinzînd chiar să indice un fel de personificare a institițiilor: "cînd se va anunța "Lista lui NATO"" ("Academia Cațavencu" = AC 7, 1997, 3). în seria folosirilor marcate stilistic ale articolului ar putea intra și situațiile în care acesta precedă un nume
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
continuare de telurismul său predestinat, sălbatic: "umblam prin cerul gol la fel ca pe pămînt/ nu mai știam de nimeni uitasem cine sînt/ Care este natura acestui Eros ținut în cumpănă de tentația anihilării ființei? E una marcată de descompunere, tinzînd a trece în anorganic. Aidoma unei păpuși, trupul omenesc apare compus din părți "lipite", cu un accent grosolan al "lipiturii": Din două părți bine lipite pare să fie trupul său,/ Pe toate rotunjimile se simte locul de lipit,/ Pe însuși
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
Constantin Țoiu O dată remarcasem că în societățile pauperizate, cum a fost și mai este încă societatea noastră pusă pe tranziție, clasele, cît de cît mai puțin nevoiașe precum și clasele celelalte sărăcite de tot, - din care se recrutează cerșetorii, - tind să se confunde între ele din cauza privațiunilor, atît după fizionomie cît și după îmbrăcăminte... Astfel că, încet, încet nu-ți mai dai seama, ori nu mai știi bine cine cerșește și cine dă, privind de sus scena. Acest lucru mi
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
jalnic ca o floare născută p-un mormînt.// O tu, ce-aprinzi în pieptu-mi dureri neadormite!/ Cînd noaptea se coboară cu șoapte fericite/ Pe patul tău odihna și somnul a chema,// Poate că zici adesea cu buzele-ți divine./ Ce tind aceste versuri d-a ta ființă pline:/ Cine-i acea femeie? - și nu poți devina!". După cum, mai convingător, s-a susținut că Minte și inimă nu e decît o replică la interogația Veronicăi Micle din finalul poeziei Fugi: "Vai! și
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]