738 matches
-
de doamna Elena Alexandrescu, femeie trecută de patruzeci de ani, încă arătoasă, văduva unui ofițer pe care ea îl pomenea când maior, când colonel și care murise locotenent. În camera din față, ședea doamna împreună cu Jean Ionescu, copist la interne, tinerel și berbant. În antreu se găseau numai două lăzi cu cărți, biblioteca doctorului Vasile Popescu de la Pitești, soțul fiicei doamnei Alexandrescu, Mimi. Odaia din fund, cu două ferestruici spre curte, un pat de tablă, un lavabou, o masă rotundă, trei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de dânșii. Obișnuia să spuie că adevărat mulțumit va fi numai atunci când va fi scăpat de țărani și țăranii de el. Mama lui Victor mai trăia și ședea la Craiova împreună cu Elena, sora lui, măritată cu un profesor de liceu, tinerel, frumușel, inteligent și foarte sărac, pe care l-a luat din dragoste, dar numai după moartea bătrânului, care n-ar fi consimțit niciodată să-și dea averea pe seama unui calic. De altfel, și Victor, când s-a însurat, a trebuit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
parlamentar de la Universul, Bididiu, care, în colțul său rezervat, dormita gâfâind în așteptarea deschiderii ședinței. Trecuse de cinci și jos, în incintă, numai câțiva deputați obscuri și plictisiți căscau cu gravitate de mameluci. Tribunele însă gemeau de lume. Un redactor tinerel, plimbîndu-și privirea peste fețele înroșite de curiozitate și enervare, remarcă diplomatic: ― Numai moșieri și arendași în tribune... Parcă discursurile de aici o să-i apere de furia țăranilor! Titu Herdelea știa că noutăți numai jos, în culoare, ar putea auzi. Dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
măi Petrică! zise Cârciumarul mai împăciuitor, văzând zvârcolirile flăcăului pe care țăranii îl ostoiau. Și țâfnă, și semeție! Lasă, că te-am păscut de când te-ai întors de la oaste! Parcă numai tu ești om în sat!... Stai, băiete, că ești tinerel! Lasă-ne și pe noi să trăim și să mai spunem câte o vorbă așezată! Petre, cu cât îi ațineau drumul oamenii și-l opreau și cu cât Busuioc își înmuia glasul, cu atât se înverșuna și răcnea: ― Dă-te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
comis omoruri!... Aici trebuie să... ― Calm, calm, domnule maior! zise Baloleanu speriat. Sarcina noastră e prea dureroasă și tocmai de aceea trebuie să ne păstrăm sângele rece. Bombănind și scrâșnind înjurături, maiorul conduse pe Baloleanu direct la biserică. Un preot tinerel și spân, în odăjdii, aștepta în poartă, cu o față onctuoasă și îngrozită, căci, adineaori, maiorul Tănăsescu îl înjurase și-i făgăduise că-l va împușca. ― Domnule prefect, noi am fost neputincioși să împiedecăm ce... Îngână preotul cu o plecăciune
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întoarce pe zece sau pe cincisprezece. Uite-o extaziindu-se de un jeg de ilustrată în relief, primită din Valparaiso, înfățișînd, ca pe cutiile de bomboane, o copilă cu bucle dulci și cu fustiță bleu, scurtă și creață, așteptând un tinerel chipeș care se apropie cu barca, trăgând strașnic la vâsle. Dacă mișcai poza, tânărul dădea din vâsle, iar dulcea sa iubită îi făcea cu mâna. Mi-era rușine, crede-mă, Nana, și-mi e și acum. De asemenea mi-e
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
schimbat destul de mult. Nu pot spune că a îmbătrînit, dar nu mai e Leana de prin 1930 sau 1935. Nu vă mai vorbesc de cum era prin 1920-21, la " Floarea-soarelui", când se oprea pe la mese și uneori sorbea din paharul vreunui tinerel. Pe Leana de-atunci n-ați apucat-o nici unul din voi. Dar amintiți-vă cum era în 1930, când s-a auzit prima oară de numele ei, după ce debutase la "Platani". Și atunci trecea pe la mese, și sta de vorbă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi cerut apă, îl întrerupse Zamfira dar nu mai avem. Și când i-am arătat bucățelele de zahăr, a închis ochii. Nu vrea. Luă din palma deschisă o bucată de zahăr și începu s-o sugă. - Cât îl vedeți de tinerel și de slab, e greu, reluă Iliescu, și am obosit. Ne-am gândit să ne odihnim aici, la umbră. Că satul tot nu se vede. - Poate că își vine și el în fire, adăugă Zamfira. Darie așezase ranițele pe iarba
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pare că semănați cu Ivan... Câțiva izbucniră în râs și-i priviră pe rând, încercînd să pară surprinși. Darie continua să zâmbească. - Este în orice caz curios, exclamă Laura, pentru că nu mi-l închipuiam așa pe Ivan. Îl vedeam un tinerel de optsprezece-nouăsprezece ani, foarte blond și plin de pistrui. Și doctorul e așa cum îl vedeți: brun, fără pistrui și cu doi băieți la școală. Darie începu să se frece pe frunte, parcă ar fi încercat să-și amintească un amănunt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și că, în orice caz, nu pot renunța. În câteva zile se încheie vacanța și trebuie să se întoarcă. Polițaiul îl ascultase corect, dar fără prea mare interes. - Nu le cunosc, continuă. Am auzit însă pe doamna în vârstă adresîndu-se tinerei; o cheamă Veronica. Cred că ghicesc ce s-a întîmplat. Când s-a dezlănțuit furtuna, se aflau, foarte probabil, pe șoseaua de sub peretele muntelui, la Vallino, acolo unde au căzut cele mai multe trăsnete. Eram la fereastră, și le-am văzut, adăugă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
reacțiune sufletească teamă mi-e că dovedește fără nicio putință de tăgadă chiar mediocritatea mea funciară. Oare mai există în vreun sertar al bătrânului clasor din cabinetul meu sau prin vreunul din birouașele hodorogite din mansardă caietul asupra căruia bietul tinerel se apleca să contemple neli niștit pagina terminată ? Reușise să stoarcă tot ce se putea puținului timp și puținilor bani ce știa că-i are la îndemână ? Nasul își cobora poruncitor umbra asupra obrazului lunguieț, de o ridicolă și înduioșătoare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lene bea direct din ea, lipăie spre pat înapoi și în drum își evită în oglinda înnegrită a garderobului fața de Pierrot sub scufie, cu tuleie și coșuri, oh, de ce nu sunt mai frumos ? Ce nedumeritoare milă străină pentru acest tinerel pe care aproape cu nepăsare îl las să alerge - ooo, cât de orb ! - spre suferințele lui viitoare ! Da, îl las, o nebunească senzație că mi-ar sta în puteri să împing lucrurile înapoi, spre începutul lor. Dar eu aplec creionul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Atunci murdăria și dezorganizarea au făcut atâtea victime !... Cu ochii mei am văzut cum se bucurau bieții noștri soldați primind uniformele bulgărești, neștiind că se pregătesc să îmbrace adevărate cămăși ale lui Nessus. L-am auzit doar pe un medicinist tinerel, abia întors de la Heidelberg, perorând despre necesitatea de a se trece echipamentul capturat prin etuvă, pentru că la adversarii noștri bulgari era mare epidemie de holeră. Perorația lui a declanșat numai ironii : de unde etuvă ? Obișnuita lipsă de respect ce o pun
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tot atâtea picioare. Adam, care în ultimele luni se hotărâse brusc să se înalțe, purta un costum de culoare închisă, cu pantaloni lungi, croit special pentru el de Dominic Wiggins. Se plima de colo-colo, greu de recunoscut, în chip de tinerel înalt, subțire, cu o față solemnă, și ochi mari. Și George a fost prezent câtva timp, pilotat cu grijă de Stella. Se știa, vag, la modul general, că fusese „cam bolnav“. Mulți și-au făcut un punct de onoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ne-a somat să trecem pe partea cealaltă a străzii. Și mama, care îmi părea pe atunci atât de voluntară, spre surprinderea mea s-a supus fără nicio împotrivire. Mi-aduc și acum aminte, după atâția ani, că fusese un tinerel negricios și încruntat. Și mama a trebuit să asculte de el, explicându-mi totodată că era spre binele nostru fiindcă pușcăriașii erau oameni răi și care ar fi putut să ne facă și nouă rău dacă am fi trecut prea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
13. Domnul, cînd a văzut-o, I s-a făcut milă de ea, și i-a zis: "Nu plînge!" 14. Apoi S-a apropiat, și S-a atins de raclă. Cei ce o duceau, s-au oprit. El a zis: "Tinerelule, scoală-te, îți spun!" 15. Mortul a șezut în capul oaselor, și a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui. 16. Toți au fost cuprinși de frică, slăveau pe Dumnezeu și ziceau: "Un mare prooroc s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
invită să întinzi mâna, să le prinzi și să nu-l uităm pe Tasse Precumpătescu care, în fața micului ecran, mestecă ușor ultima bucățică de ceapă roșie și ea de emoție. Sonerie. Soneria este apăsată de degetul prelungit organic printr-un tinerel tras ca prin inel și ușor dezechilibrat de cele două aripi. Se vede că e îndrăgostit lulea, fiindcă, nu-i așa, numai dragostea poate să înaripeze pe cineva în așa hal, adică cu o deschidere de patru metri și șai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
trei colege (pe una din ele, Aurora, o cunoști) unde făcusem o excursie de câteva zile prin munți pentru a ne recrea după obositoarele eforturi ale examenului de bacalaureat. Eram singure în compartiment când, la Sinaia, s-a urcat un tinerel în același vagon. Stătea pe culoar la fereastră și fuma. O colegă mucalită ne-a propus să ne batem puțin joc de el dîndu-ne drept studente grecoaice venite să viziteze țara. Puțin cam naiv el a crezut. Nu-ți spun
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și acum cu duioșie de nopțile când mă duceam într-un local sordid ca să mă întâlnesc cu o dansatoare care mă onora cu favorurile ei și pentru a cărei bună reputație m-am bătut chiar, într-o seară, cu un tinerel lăudăros. Mă lăfăiam noapte de noapte în spatele tejghelei, în lumina roșie și în praful acelui lăcaș de desfătare, mințind de înghețau apele și bând întruna fără oprire. În zori mă prăvăleam în patul, veșnic desfăcut, al prințesei mele, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
infatuarea, mâna-n buzunar și pieptul bombat, cum fac politicianiștii, ne scot în evidență, ne scot din anonimat și efemer, ci corectitudinea acțiunii pilduitoare, demne de urmat. După acest excurs interior, colonelul Savel încearcă un regret că nu mai e tinerel și plin de viață cum a fost. Se duce la masa lecturilor și mai trece odată cu ochii avizi pe pagina de interviu a istoricului academician Florin Constantiniu, care îi este drag pentru curajul de a interpreta istoria fără patimă și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
autoritate ce se revărsa în grija pentru salvarea sufletelor păcătoase. Abia acum Neculai se trezea în fața unei speranțe. Iată în ce fel l-a tulburat pe filosof „linia” șefului. De atunci viața lui Neculai luă alt curs. Cu greu, în tinerelul îndesat și sprinten ce purta cămăși cadrilate cu cravată albastră din material sintetic l-ai fi recunoscut pe lâncedul și buhăitul de odinioară Neculai. Doar privirile decolorate rămăseseră aceleași, de astă dată cu o adresă, sar zice, șmecherească. În locul unei
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
aspră În timpul lecțiilor, dar Jules Verne i se părea mult mai distractiv. Îl descoperise Într-o zi cînd ieșiseră la plimbare pin partea de jos a orașului, Într-o librărie unde Vilma se oprise să schimbe ocheade cu un vînzător tinerel. Partea de jos a orașului Îl atrăgea irezistibil pe Julius cu piața plină de fructe și de tot felul de animale tăiate și atîrnate În cîrlige uriașe de măcelărie. În ultimul timp mergea În fiecare zi cu Vilma și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Road și data la care fuseseră cumpărate: nici una mai devreme de 1917 sau mai tîrziu de 1929, cînd se măritase. împins de o curiozitate neașteptată, se uită la fotografia de nuntă de pe polița șemineului. Taică-său îtimid, mulțumit, prostuț și tinerel) stătea la braț cu o femeie suplă care rîdea, îmbrăcată într-una din rochiile acelea de mireasă lungi pînă la genunchi, la modă în anii ‘20. Tocurile o făceau să pară mai înaltă decît el. Thaw nu vedea nici o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușor, trase cu ochiul prin crăpătură și șopti: — Pare liniștit. Nu cred că trebuie să-ți fie teamă. Știi ce-ai de făcut? — Da. Lanark intră pe ușă în ghișeul din spatele tejghelei pe care era plăcuța cu semnul informații. Un tinerel slab stătea în fața lui. Avea păr scurt, în dezordine, un costum curat din stofă ieftină, își ținea ochii închiși și părea că se străduie să nu cadă într-o parte. Lanark puse mîna pe mînerul ușii pe care tocmai intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ochii i se obișnuiseră cu palida lumină care izbutea să răzbată prin foile de ziar lipite peste geam. Atunci se uită spre pat. De-acolo, din cearșafuri, îl pândea tăcută și ne mișcată Lilly. De lângă ea, îl privea fix un tinerel, părea abia scăpat din adolescență. Constantin îl vedea clar, ca și cum l-ar fi împrejmuit brusc un halou de lumină. Îi vedea licărirea vie a ochilor înguști și verzui, îi vedea părul roșcat-arămiu, îi vedea claviculele subțiri, îi vedea până și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]