1,438 matches
-
ucenic la tipografia condusă de Z. Carcalechi, sperând că acolo unde se tipăresc cărțile se poate și studia. Se califică în meseria de tipograf și ajunge chiar proprietar ori conducător al unor tipografii: Naționalul, Tipografia Statului, Tipografia Academiei Române. Activitatea de tipograf îi înlesnește contactul cu cei mai de seamă cărturari din epocă, de a căror prețuire s-a bucurat. Îndemnat și încurajat de A.I. Odobescu, B.P. Hasdeu, J. Urban Jarník ș.a., stimulat mai ales de pasiunea sa pentru lectură, I., un
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
scriitori, la formarea limbii noastre literare. Ni se pare întru totul simbolic faptul că [Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte] este primul basm cules și editat de Ispirescu. Dar l-a înregistrat el ca atare? I-a dat el, tipograful ridicat la carte, expresia aceasta fără greș? I-au dat-o veacurile? În orice caz, nu cunoaștem o altă operă în proză a geniului românesc care să aibă atâta miez, de la primul la ultimul gând, și o atât de riguroasă
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
și cea activă a țării, din totalul meseriașilor, am aminti: croitorii (43,4% din numărul total al acestora, adică 9.215 din totalul de 21.511); pantofarii (15,72% din numărul lor total); boiangii (9,8%); ceasornicarii (65%); editorii și tipografii (10%); legătorii de cărți (75%); zidarii (6,24%); lemnarii, rotarii, arămarii, constructorii de acoperișuri (25%) etc.34. Potrivit anchetei industriale din anii 1901-1902, din totalul de 22.517 meseriași patroni care aveau atelierele în orașe, aproape un sfert (23,2
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
alte documente aflăm că au fost uciși în timpul luptelor opt partizani, patru au fost arestați, iar trei au reușit să scape 48. Conform surselor orale strânse după 1989, din grupul Arnota au fost uciși în timpul luptelor zece partizani: Ion Diaconescu, tipograf originar din Târgoviște; Mircea Băncescu, din Suceava, student la Arhitectură în București; Ion Bănică, muncitor la Uzinele „23 August“ din București; Nicolae Angheluș, student, din comuna Roiești, județul Vâlcea; Gheorghe Huțanu, muncitor la Atelierele CFR din Pașcani; Ghiță Starovici, student
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Eminesciana, București, 1944, 85-114; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 50-53; Gh. I. Georgescu-Buzău, Mihail Kogălniceanu înnoitorul, București, 1947; Popovici, Romant. rom., 377-406; Dan Simonescu, Contribuția lui M. Kogălniceanu la dezvoltarea și îmbogățirea limbii literare, CIL, I, 67-87; Dan Simonescu, Mihail Kogălniceanu ca tipograf și editor la Iași, SCB, 1957; Dumitru Hâncu, Kogălniceanu, București, 1960; Virgil Ionescu, Mihail Kogălniceanu, București, 1963; Al. Zub, Reflecțiile unui pașoptist, CRC, 1968, 38; Al. Zub, Scrieri ale lui Mihail Koglniceanu din vremea mișcării revoluționare de la 1848, „Studii și
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
, Grișa (pseudonim al lui Herș Segal; 30.XI.1936, Galați), poet. Este fiul Suricăi (n. Moise), funcționară, și al lui Leon Segal, muncitor tipograf. A urmat școala elementară și Liceul „Vasile Alecsandri” în Galați (absolvit în 1955), frecventând apoi, tot în orașul natal, timp de trei ani Facultatea de Chimie Alimentară; în 1965 a absolvit aici Facultatea de Filologie, funcționând, în continuare, ca bibliotecar
GHERGHEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287245_a_288574]
-
acei doi giudecători pre Susana, tălmăcite din slavonă, și o introducere de 48 de versuri originale; din această perspectivă este reconsiderată și data debutului său literar. De sub tiparul reînființat la Iași, la „Trei Ierarhi”, cu ajutorul meșterului Vasile Stadnicki din școala tipografilor de la Uniev, apare apoi, în 1679, pentru început în condiții modeste, Dumnezăiasca liturghie, tradusă din grecește. Prin intermediul lui Ionașcu Bilevici, sol al domnitorului Gheorghe Duca în Rusia, D. obține sprijinul lui Nicolae Milescu și al patriarhului Moscovei, Ioachim, pentru cumpărarea
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
, (prima jumătate a sec. XVI), caligraf și tipograf. Cu o identitate insuficient clarificată, F.M. sau Philippus Pictor, poate același cu Filip Moldoveanul, a fost, între 1521 și 1554, conducătorul secției românești a cancelariei municipale a Sibiului. Scria și traducea documente, îndeplinind și misiuni diplomatice la Curtea Țării Românești
FILIP MALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286995_a_288324]
-
Mareș, O ipoteză care nu se confirmă: tipărirea primelor cărți românești la Târgoviște, SCL, 1968, 1; P.P. Panaitescu, Les Origines de l’imprimerie en langue roumaine, RSE, 1968, 1; Arnold Huttmann, Pavel Binder, Contribuții la biografia lui Filip Moldoveanul, primul tipograf român, LL, 1968, 145-174; Ion Gheție, Evangheliarul slavo-român de la Sibiu. 1551-1553, SCL, 1972, 6; Dicț. lit. 1900, 354-355. C.T.
FILIP MALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286995_a_288324]
-
articole politice, literare, religioase, reportaje însoțite de fotografii, anchete, răspunsuri la întrebări, precum și suplimentul „Flacăra pentru minte, inimă și literatură” (în corpul revistei). În numărul 9 din 1990 apare, de asemenea în corpul revistei, suplimentul „Luneta. Tribună de exprimare a tipografilor români”, ale cărui prime numere „au fost tipărite ilegal, în timpul dictaturii comuniste”. Semnează articole Ion D. Goia (Funeraliile statuii lui Lenin), Gh. Tomozei ( Să facem o revistă), Tudor Octavian (Gravurile timișorene ale lui Vasile Pintea) ș.a. George Arion realizează un
FLACARA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287014_a_288343]
-
, Samuel, tipograf și editor. În ciuda precarității unor date biografice, nu lipsesc informațiile privind identitatea și activitatea tipografului sas din Sibiu. F. este fiul mezin al preotului evanghelic Johann Filtsch. Își însușește de tânăr meșteșugul de tipograf la firma lui M. Hochmeister, desăvârșindu
FILTSCH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287005_a_288334]
-
, Samuel, tipograf și editor. În ciuda precarității unor date biografice, nu lipsesc informațiile privind identitatea și activitatea tipografului sas din Sibiu. F. este fiul mezin al preotului evanghelic Johann Filtsch. Își însușește de tânăr meșteșugul de tipograf la firma lui M. Hochmeister, desăvârșindu-și pregătirea profesională la Viena și Leipzig. În anul 1826 întemeiază la Sibiu o tipografie
FILTSCH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287005_a_288334]
-
, Samuel, tipograf și editor. În ciuda precarității unor date biografice, nu lipsesc informațiile privind identitatea și activitatea tipografului sas din Sibiu. F. este fiul mezin al preotului evanghelic Johann Filtsch. Își însușește de tânăr meșteșugul de tipograf la firma lui M. Hochmeister, desăvârșindu-și pregătirea profesională la Viena și Leipzig. În anul 1826 întemeiază la Sibiu o tipografie, căreia îi adaugă ulterior o editură și o librărie. Aici se tipăresc calendare destinate sașilor din Transilvania (de pildă
FILTSCH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287005_a_288334]
-
, I. C. (3.IX.1828, Sebeș - 1900, Budapesta), folclorist. Librar, editor și tipograf la Brașov și Sibiu, H., pe numele său adevărat Josef Carl Hintz, publică, probabil în 1875, Întâmplările lui Păcală. O istorioară veselă în 25 de capuri, o culegere de povești și snoave, unele traduse din colecția fraților Albert și Arthur
HINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287435_a_288764]
-
fusese apoi imprimat, în 1667, în grecește - tălmăcire datorată tot lui Syrigos - în Olanda. Deschizând șirul de tomuri ce cuprind mineiele traduse de G. și imprimate la Buzău în 1698-1699, mitropolitul Theodosie Veștemeanu îl roagă pe cititor să ierte greșelile, tipograful vorbește despre cadența tensionată a muncii, despre lucrul noaptea, despre corecturi făcute în pripă („graba citirii la prube”) etc. Iertare își cere și traducătorul G.: „De ar și cunoaște niscare greșală, să nu defaime, că cu greu iaste a tălmăci
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
lui George Glod; 25.III.1902, Iași - 6.VII.1979, Iași), poet și traducător. Este fiul Ilenei și al lui Doroftei Glod, căruțaș. Face școala primară la Iași, după care intră ucenic la tipografia revistei „Viața românească”. Ulterior lucrează ca tipograf, funcționar la tipografii și edituri, bibliotecar la Baroul Iași și redactor la „Iașul literar”. Debutează cu poezia Din adâncuri în revista ieșeană „Gândul nostru” (1922) și editorial, cu volumul de versuri Veac tânăr (1931). Colaborează la „Viața românească”, „Adevărul literar
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
Barbu Theodorescu, București, 1968; Oameni cari au fost, Vălenii de Munte, 1911; ed. I-IV, București, 1934-1939; ed. I-III, îngr. Valeriu Râpeanu și Sanda Râpeanu, introd. Valeriu Râpeanu, Galați, 1994-1997; Mihai Viteazul, Vălenii de Munte, 1911; Gh. Asachi ca tipograf și editor, București, 1912; Trei drame (Doamna lui Ieremia, Gheorghe Lazăr, Contra Patriei), Vălenii de Munte, 1912; Note de drum. Prin Germania, Vălenii de Munte, 1913; Constantin Brâncoveanu, Vălenii de Munte, 1914; Cinci conferințe despre Veneția, București, 1914; O luptă
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
, Dimitrie (prima jumătate a sec. XVI), tipograf. Nepot al voievodului sârb Bojidar Vukovici, L. s-a refugiat și a devenit editor de cărți în limba slavă la Veneția, dedicându-se meșteșugului imprimeriei în acest oraș, apoi la Gracianița (Serbia). Prin anul 1544 înființează în Țara Românescă, la
LIUBAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287840_a_289169]
-
anul 1544 înființează în Țara Românescă, la Târgoviște, o tipografie, în care ieromonahul sârb Moise tipărește un Molitvelnic slavonesc (1545), cu o anexă, Pravila sfinților apostoli, considerată prima carte de legi apărută pe teritoriul românesc. Aici s-au format ucenici tipografi autohtoni, precum diecii Oprea și Petre, care l-au ajutat pe L. să imprime, în 1547, un Apostol (în două ediții, una pentru Țara Românească, alta pentru Moldova). Cel mai de seamă discipol al tipografului a fost diaconul Coresi, semnatar
LIUBAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287840_a_289169]
-
Aici s-au format ucenici tipografi autohtoni, precum diecii Oprea și Petre, care l-au ajutat pe L. să imprime, în 1547, un Apostol (în două ediții, una pentru Țara Românească, alta pentru Moldova). Cel mai de seamă discipol al tipografului a fost diaconul Coresi, semnatar, alături de Oprea logofătul, al ultimei cărți ieșite din atelierul târgoviștean - un Triod-Penticostar (1558). Deși inferioare sub aspect grafic tipăriturilor lui Macarie, lucrările realizate aici au meritul de a continua pe teritoriul românesc, după o întrerupere
LIUBAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287840_a_289169]
-
ianuarie și 31 decembrie 1838. După un număr de probă, ieșit la 20 decembrie 1837, în prima zi a anului următor se tipărește întâiul cotidian românesc, avându-i redactori pe profesorii Florian Aaron și George Hill, iar ca editor pe tipograful și librarul Frederic Walbaum. Gazeta se imprimă mai întâi cu caractere chirilice, pentru a se folosi apoi, de la 9 iunie, alfabetul de tranziție. Era o întreprindere curajoasă, care își găsea un îndemn în existența „Curierului românesc” și o justificare în
ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289347_a_290676]
-
Principe străin sau domn român, 1863). Una dintre broșurile lui politice, Partidul liberal progresist și viitorul său (1867), este o traducere după Édouard Laboulaye. A colaborat, uneori fără să semneze, la „Muzeu național”, „Foaie pentru mine, inimă și literatură”, „Poporul”, „Tipograful român”, „Gazeta Severinului”, „Trompeta Carpaților”, „Românul”. Înzestrarea de scriitor i-a lipsit lui R. O carte, Impresiuni d-un viagiu la Constantinopole și înapoi (1886), presărată de cugetările politice ale autorului, nu e decât un prolix jurnal de călătorie, alternând
RUCAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
tranzacțiilor. Când acestea tind spre zero, profiturile aproape că dispar, iar schimburile pe piață nu mai sunt un mod viabil de a face afaceri. Publicarea cărților este un exemplu bun. Pe piață, eu Îmi vând cartea editorului, care o trimite tipografului. De acolo, ea merge la un vânzător engros și apoi la un vânzător cu amănuntul, unde clientul plătește pentru produs. La fiecare etapa a procesului, vânzătorul mărește prețul pentru a reflecta costurile tranzacțiilor. Dar acum, un număr În creștere de
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
manifestă în procesul Memorandumului: Al. Macedonski participă la manifestațiile studențești de susținere a cauzei naționale din timpul procesului, iar când, la 6 iunie, se pronunță sentința, L., deja interzisă în Transilvania, apare cu un chenar negru. Speriat, asociatul lui Macedonski, tipograful Miulescu, nu mai subvenționează ziarul, care după o lună încetează să apară. O rubrică literară bogată, intitulată „Literatura română”, a conferit ziarului o ținută deschisă în raport cu alte publicații ale vremii. În L. Macedonski retipărește o bună parte din opera sa
LUMINA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287904_a_289233]
-
revistă apărută la Botoșani, săptămânal, între 21 ianuarie și februarie 1868, între 11 februarie și 13 iulie 1869. Fostul militant unionist I. V. Adrian, gazetar cu experiență și scriitor cu oarecare faimă în epocă, a editat, în calitate de proprietar, redactor și tipograf, această publicație, probabil primul periodic literar botoșănean. Adrian își publică în S. propriile compuneri, versuri, nuvele istorice, traduceri, dar obține și colaborarea poeților Gh. Tăutu, N. Nicoleanu, N. Roiu, V. Gr. Pop. El reproduce, de asemenea, din versurile lui Dimitrie
STELUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289919_a_291248]