1,430 matches
-
erudiție, prin excursurile făcute în biografia și semantica unui cuvânt, prin întinsa rețea de citate din literatura populară și cultă. Cuvântul basm, de pildă, devine un studiu monografic de mare densitate (origini - cu opțiunea pentru izvorul oniric al basmului -, clasificare tipologică, analiză comparativă a stilului etc.). Pentru H. scrisul este o modalitate de exprimare totală. Deopotrivă de înzestrat, creatorul de literatură, aflat într-un dialog lipsit de complexe cu modelele românești și universale, este preocupat de ideea modernizării. Scrie poezie, proză
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
încercând să demonstreze că „ele reprezintă, în perioada modernă, o mărturie a existenței unei culturi înalte naționale în Evul Mediu românesc, alături de imnografie, istoriografie, carte juridică etc.” Elaborată în colaborare cu Doina Truță, lucrarea Lirica de dragoste. Index motivic și tipologic (I-IV, 1985-1989; Premiul special pentru studii etno-antropologice „Pitré-Salomone Marino”, decernat de Centro Internazionale di Etnostoria, Italia), impune prin rigoare metodologică, prin minuția cu care înfățișează, aproape micronic, categoria poetică avută în vedere. Este prima cercetare de acest tip din
ISPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
aripa cerului (1998), autoarea comentează specificul creștin străvechi al culturii populare românești, în speță al colindelor, precum și motivele din legenda tradițională pătrunse în colinde, ca și rolul imnografiei bizantine în configurarea colindelor românești. SCRIERI: Lirica de dragoste. Index motivic și tipologic (în colaborare cu Doina Truță), I-IV, București, 1985-1989; Cântecul epic românesc în context sud-est european. Cântecele pețirii, București, 1995; Sub aripa cerului, București, 1998; Povestea cântată, București, 2001; Cultură și informație transculturală, București, 2003. Antologii: Școala sociologică Dimitrie Gusti
ISPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
1995; Sub aripa cerului, București, 1998; Povestea cântată, București, 2001; Cultură și informație transculturală, București, 2003. Antologii: Școala sociologică Dimitrie Gusti. Omul românesc, București, 2000 (în colaborare cu Emanuel Pârvu). Repere bibliografice: N. Constantinescu, „Lirica de dragoste. Index motivic și tipologic”, REF, 1986, 2; Ion Cuceu, „Lirica de dragoste. Index motivic și tipologic”, AAF, 1991, 305-306; N. Constantinescu, O recunoaștere internațională, REF, 1994, 5-6; Datcu, Dicț. etnolog., II, 19-21. I.D.
ISPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
informație transculturală, București, 2003. Antologii: Școala sociologică Dimitrie Gusti. Omul românesc, București, 2000 (în colaborare cu Emanuel Pârvu). Repere bibliografice: N. Constantinescu, „Lirica de dragoste. Index motivic și tipologic”, REF, 1986, 2; Ion Cuceu, „Lirica de dragoste. Index motivic și tipologic”, AAF, 1991, 305-306; N. Constantinescu, O recunoaștere internațională, REF, 1994, 5-6; Datcu, Dicț. etnolog., II, 19-21. I.D.
ISPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
ci se instituie dintru început. Poetul se află dintotdeauna acolo și se bucură. Conștiința interogativă și angoasată a teologiei dialectice îi e străină. I. se întoarce la poezia jubilantă a laudelor și a contopirii mistice cu misterul divin, în vecinătatea tipologică a Sfântului Simeon Noul Teolog, a Sfântului Ioan al Crucii și a Sfântului Francisc: extaz și beatitudine a locuirii în sacru, a eucharistiei sau, cu vorbele poetului, a „venirii”, „vederii” și „prezenței”. E o poezie imnică și cu un lirism
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
culegeri și studii de folclor: Cântece și melodii de jocuri populare moldovenești (1975), Studiu asupra folclorului moldovenesc din perioada războiului. 1941-1945 (1975), Deslușiri. Articole despre folclor (1989). J. analizează dezvoltarea istorică a unor motive, caracterul sincretic al creațiilor folclorice, similitudinile tipologice. A alcătuit antologiile Cântece populare de dragoste (1977), Strigături, amintiri și scrisori versificate (1978), Proverbe și zicători (1981), toate însoțite de studii introductive, glosare, note și comentarii. Este coautor al cursurilor Creația populară și Crestomație de folclor, destinate instituțiilor de
JUNGHIETU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287678_a_289007]
-
apăsate accente proletcultiste: „E unica noastră planetă / Dar plină de cântece și joc / Eu suflu în aurita trompetă / - Tovarăși, faceți loc!” După 1946 J. scrie exclusiv proză, publicând un număr considerabil de volume, fără schimbări semnificative în ceea ce privește calitatea scriiturii. Paradigma tipologică simplistă, schematismul construcției narative, tezismul artificios sunt principalele caracteristici ale unor povestiri și romane tot mai obediente față de ideologia realismului socialist. O nuvelă ca Moartea lui Iosif Clișci (1948) ilustrează, fără talent, discursul postbelic de înfierare a hitlerismului. Într-o
JAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
și orașelor noastre, consfătuiri care trebuie să se soldeze cu concluzii îndrumătoare pentru preoți și cu noi jaloane pentru pastorația lor“34. Noul învățământ teologic trebuia să fie în stare să furnizeze societății un cler format după un nou model tipologic, cel al „omului nou“: „Avem astăzi, sub nemijlocita conducere a Bisericii, școli teologice - atâtea câte erau de trebuință nevoilor noastre - din care suntem deplin încredințați că vor ieși slujitori ai altarelor, conștienți de misiunea lor evanghelică, dar și cetățeni devotați
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
trecut-prezent, în maniera realist-socialistă caracteristică epocii, subordonează cele câteva calități evidente de bun povestitor și portretist care reușește de multe ori să sugereze atmosfera locurilor evocate. Va scrie o mulțime de nuvele și romane, inegale, fără să depășească întotdeauna schematismul tipologic și conflictual. Balul intelectualilor (1961), roman de analiză caracterologică (sau „procesul spiritului mic-burghez”, cum l-a definit Eugen Luca), concentrează întreaga acțiune în doar câteva ore, înfățișând, tendențios, burghezia de provincie la un bal tradițional, ce are loc chiar înaintea
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
ultimul spectacol al Monei Chirilă, UBUcurești (Conu’ Leonida cu scene din Ubu), deși pleacă de la Caragiale și Jarry, este supus aceluiași principiu de dezagregare, aceleiași pulverizări. Subliniez că distincția arhetipic-anarhetipic nu are o coloratură axiologică, ci doar una descriptivă sau tipologică, deci ea nu vizează și nu garantează valoarea. Ceea ce discut nu este reușita sau eșecul estetic al unor asemenea opere, care rămâne să depindă În continuare de harul autorului, ci posibilitatea ca o judecată de eșec să fie pusă din cauza
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a termenului, dacă ai rețineri față de „concept”, dacă există această multinivelaritate (dar eu cred, pornind de la text, că ea există, după ce spui aici). După cum, poate ți-ar folosi apelul la o altă distincție rușinos de simplă: accepțiunea istorică versus accepțiunea tipologică a conceptului. Pentru că, sigur, tu spui: „suntem siliți să ajungem la anarhetip și relaționăm acest concept cu modernitatea și contemporaneitatea”, dar găsești manifestări ale anarhetipului În Antichitate și În Renaștere. Cred că ai putea opera făcând o descriere pe niveluri
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
povestea lui Lucius și am rămâne doar cu acele povestiri În ramă, am obține o formă anarhetipică. Acum, În ceea ce privește observația ta de a face analize spectrale sau pe axe, sigur că am distins, fără să o fac foarte structurat, Între tipologic și istoric. Exemplele pe care le folosesc le văd contextualizate istoric. Putem, Într-adevăr, să ne Întoarcem În timp și să identificăm anarhetipuri În Antichitate, În Renaștere, În epoca premodernă etc. Observația mea era că, statistic, mi se pare că
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care a stat În banca lui și s-a străduit să facă literatură bună, curată. Ori un critic care a refuzat să măsluiască valorile ori să le inverseze. Cu precizarea că, În practica literară, lucrurile devin mai complicate, pierzând puritatea tipologică: Unii au fost rezistenți de la Început până la sfârșit, alții au devenit mai târziu ori, dimpotrivă, au eșuat lamentabil, ca D.R. Popescu, care s-a transformat dintr-un scriitor onorabil și, am putea spune, rezistent, Într-un fel de zbir al
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
doua este o înșiruire de mici aventuri și se depărtează de ținuta și sensul celei dintâi. Totuși, în general, se țese o poezie a adolescenței, bine controlată de narator. Dialogurile, adesea colorate de argoul școlăresc, sunt simpatice reușite stilistice și tipologice. Volumul Se revarsă apele (1961), o proză ratată compozițional, aduce relatări interesante despre satul oltenesc de la începutul secolului al XX-lea, despre modul de a viețui al țăranilor. Documentarul Arde Prahova (1974) e o concesie evidentă făcută „realismului socialist”. De la
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
și al povestitorului vorbesc despre un prozator moldovean. Narațiunea urmează un curs domol al întâmplărilor, sub semnul oralității tradiționale, și numai din când în când al racursiului, al „ochiului” cinematografic, vădind amprente ale poeticii romanești a secolului al XX-lea. Tipologic, prozatorul aparține categoriei creatorilor rurali în literatură, a acelora care cred că „veșnicia s-a născut la sat”, cum spunea Lucian Blaga. Or, universul rural există sub semnul naturalului, al organicului. Organicismul se comunică și ideilor despre artă. D. cultivă
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
Separate și între ele, genurile își conturează treptat sferele proprii, iar cuvântul scris se detașează de elocința orală, afirmând domeniul creației estetice independente. Aceeași perseverentă definire a mentalităților face și obiectul volumului Eseu în istoria modelelor umane (1972). Cu ilustrări tipologice italiene, franceze și engleze din preajma Renașterii sau de la finele ei, din clasicism, iluminism și romantism, personajele propuse ca modele, în epoci și din colectivități diferite, întrupează vrerile și gândirea oamenilor din anumite momente în raport cu tipul perfect, ideal, al umanității. Concentrând
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
cu discernământ critic. Tabloul literar din al doilea deceniu interbelic, abordat sub aspectul fenomenului poetic, este examinat în monografia Poezia lui Mihai Beniuc, concepută în disciplină academică. Autorul este preocupat de identificarea temelor, evaluarea estetică a faptului poetic și încadrarea tipologică a poeților care determină în epocă, sub influența lui O. Goga, Aron Cotruș și Lucian Blaga, resurecția vieții literare din Transilvania. Ca „direcții de lucru”, criticul a avut în vedere „degajarea trăsăturilor esențiale furnizate de poezia lui Mihai Beniuc și
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
drumuri craiovene, 1954, Pe șoseaua Basarab. Evocare a trecutului de luptă al muncitorilor de la fabrica „Constantin David” din București, 1955, Minerii din Valea Jiului, 1955, O uzină cu tradiții revoluționare, 1955, Fata plutașului, 1956, Oamenii din minunata vale, 1956), se încadrează tipologic în producția literară realist-socialistă a epocii și urmăresc, prin încercarea de transpunere a ideologiei de partid în substanță narativă, „să oglindească” noua realitate. Atât în reportaje, mai numeroase și mai adecvate cerințelor propagandistice, cât și în romane sau povestiri, concepute
FAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286973_a_288302]
-
intenții de realizare artistică” - se vedeau la tânărul L. influențe, franc recunoscute ulterior, din Émile Faguet, din Anatole France și, mai puțin, din Jules Lemaître, adică de la așa-zișii impresioniști. Dezbaterea se ducea între câțiva parteneri de dialog imaginari „fixați tipologic”, Agathon, Picrophonios, Glykion și alții (în tradiția lui La Bruyère), criticul asumându-și rolul de moderator, din necesitatea de „a armoniza părerile contradictorii” sau de a „determina sugestii personale”. Primele două volume din Critice (1909-1910) dobândeau astfel un „caracter impresionist
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
teologice Cu siguranță împotriva maniheilor, dar nu exclusiv, este scrisă lucrarea cea mai importantă de exegeză a lui Augustin, adică Explicarea Facerii în litera ei (De Genesi ad litteram). Așa cum spune titlul, Augustin renunță aici la orice interpretare alegorică și tipologică, tipică pentru precedenta operă de exegeză a Facerii, îndreptată tot împotriva maniheilor (vezi p. ???); renunță până și în ce privește existența paradisului terestru și poziția acestuia. Acest studiu este fără îndoială unul dintre cele mai semnificative dintre cele dedicate de autorii vechi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scris cinci Cărți care ilustrează evenimentele din istoria spirituală (Libelli de spiritalis historiae gestis); acesta nu era titlul poemului, ci indicația prin care autorul desemna, într-o scrisoare, opera sa poetică. De aici rezultă că era vorba de o interpretare tipologică a două din cele mai cunoscute episoade din istoria biblică, fiecăruia fiindu-i consacrată o carte: începutul lumii și al omenirii, păcatul originar și judecata lui Dumnezeu (primul episod); potopul și traversarea Mării Roșii (al doilea episod). Tema conducătoare a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este simbol și umbră care ascunde în sine frumusețea adevărului. Așadar, la problema clasică a raportului dintre Vechiul Testament și revelația creștină, Chiril oferă un răspuns lipsit de originalitate ce respectă tradiția exegetică alexandrină. El se străduiește să interpreteze alegoric și tipologic o serie de pasaje din Pentateuh, sprijinindu-se pe textele profeților și pe Noul Testament. Nu e vorba de un dialog ci mai degrabă de o expunere făcută de Chiril, presărată cu fraze aprobatoare ale interlocutorului său. Analiza se întinde pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca semnificația literală a unei profeții să se refere în parte la evenimente dinaintea lui Cristos și în parte la viața lui Cristos și a Bisericii; iar prima categorie de fapte poate fi pusă și în legătură cu Cristos printr-o exegeză tipologică. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, în comentariul la Agheu. În Agheu 1, 5-6 avem tabloul tristei condiții a poporului lui Israel în exil, așa cum e descrisă de Dumnezeu în momentul în care acesta îl lasă să plece cu ordinul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fragmente nu se vorbește nicicum despre chestiunile cristologice care l-au preocupat pe Hipațiu din Efes. Autorul vrea, înainte de toate, să clarifice semnificația textului și arată uneori cum s-a realizat aceasta în epoca lui Cristos și a Bisericii. Interpretarea tipologică este doar ocazională, ca în cazul tradițional al lui Iona, typos al lui Cristos (fragm. 1 despre Iona); însă în celelalte fragmente referitoare la aceeași carte avem interpretări istorico-literare. În sfârșit, catena dedicată lui Luca al lui Niketas din Heracleea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]